Vedea-ne-am cei mai frumoşi oameni, chiar dacă nu suntem. Plăcea-ne-ar de noi în orice haină, cu orice freză, în orice maşină, cu orice înălţime.
În ultima vreme am stat pe lângă persoane care au mereu ceva de obiectat la adresa lor. Acuma eu ştiu că nu sunt cea mai optimistă persoană de pe planetă, dar eu sunt de părere că împlinirea ca persoană vine odată cu acceptarea tuturor defectelor.
Ce bine-ar fi dacă am putea privi dincolo de cele 3-4-5 kg în plus, dacă n-ar mai conta atât de tare ca suntem prea scunzi, sau prea înalţi, că n-avem unghiile perfecte şi nici părul atât de lung sau de des. Ce bine-ar fi să conştientizăm că există oameni care se gândesc acum cu drag la noi chiar dacă avem curu'mare sau o cicatrice la vedere.
Acuma să n-aveţi impresia că sunt adepta nesimţiţilor care au cu mult peste greutate şi totuşi mănâncă tort de ciocolată la ora 2 noaptea. Nu! Sunt adepta fericirii, care te face frumos oricum ai fi. Că atunci când sunt happy, nu se vede că-s prietenă cu shaworma, pe când atunci când mi-e dor, stau şi ţin cure, parcă să mă chinui şi mai tare. Înţeleg operaţiile estetice când eşti săracu'de tine bătut de soartă (a se vedea filmuleţu' cu Bianca a lu'Bote pe Cancan, care uite câta sexoşenia a ajuns), înţeleg că orice om are nemulţumiri şi tinde spre perfecţiune. Dar, tocmai aceste imperfecţiuni îţi conferă ţie identitate, te îmbracă în cine eşti tu şi fără ele ai fi sec de perfect. O perfecţiune care nu durează for ever and ever.
Odată mi-a spus cineva: "Ştii ce-mi place la mine? Tot!" Pe moment am râs. Apoi mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de el. Tocmai pentru că avea atâtea defecte atât de frumos acceptate pe care dacă ar fi încercat să le schimbe n-ar mai fi fost nimic altceva decât o altă păpuşă de om.
You should try it. Face bine la cap.
Bruneta
duminică, 28 februarie 2010
vineri, 26 februarie 2010
Ah, ce zi frumoasă!
E 4 jumate şi deja am facut 5642 de lucruri. M-am trezit conştiinciosă la 7 jumate după 3 ore de somn şi m-am dus la întalnirea cu profesorul de licenţă. Profesor faţă de care mă simt apropiată, e stilu' lu' taicămiu, caterincos şi totodată pus pe treabă serioasă şi lângă el ştii sigur că faci totul bine. Aşadar, n-am căscat, n-am dormit pe bancă cum am prostul obicei, am fost foarte prinsă în toată povestea cu studiul de caz, minunat! Parcă abia aştept să mă duc la bibliotecă să devorez ca un şoricel cuminte toate cărţile despre crize,mass-media and shit.
După am fost la un mic-dejun + prânz foarte sănătos cu cel mai bun om de pe planetă şi am pus ţara la cale cum avem noi obiceiul, aşteptând să se facă ora 2 să mergem frumos la seminar. Unde am şi ajuns la timp (ei bine, 5 minute întârziere) unde iarăşi am fost atentă, unde iar trebuie să predăm un proiect bombă de dimensiunile unei licenţe. Dar, nu-i bai! Lasă, o să mă ajute în cariera mea de succes ce va să vie!
Last, but not least, am primit un val de energie de la cel mai drăguţ tataie din Bucureşti care se perinda prin Romană cu rolele şi casca în cap, îmbrăcat frumos cu o haină 3/4 şi pantaloni de stofă, cu sacoşa în mână şi mi-a insuflat o mare poftă de mişcare! Drept urmare închei acest post pe fugă căci mă duc să dau o alergare! Minte sănătoasă în corp sănătos!
Hai cu primăvara!
Brunetaaaaa!!!!
După am fost la un mic-dejun + prânz foarte sănătos cu cel mai bun om de pe planetă şi am pus ţara la cale cum avem noi obiceiul, aşteptând să se facă ora 2 să mergem frumos la seminar. Unde am şi ajuns la timp (ei bine, 5 minute întârziere) unde iarăşi am fost atentă, unde iar trebuie să predăm un proiect bombă de dimensiunile unei licenţe. Dar, nu-i bai! Lasă, o să mă ajute în cariera mea de succes ce va să vie!
Last, but not least, am primit un val de energie de la cel mai drăguţ tataie din Bucureşti care se perinda prin Romană cu rolele şi casca în cap, îmbrăcat frumos cu o haină 3/4 şi pantaloni de stofă, cu sacoşa în mână şi mi-a insuflat o mare poftă de mişcare! Drept urmare închei acest post pe fugă căci mă duc să dau o alergare! Minte sănătoasă în corp sănătos!
Hai cu primăvara!
Brunetaaaaa!!!!
joi, 25 februarie 2010
Cuvintele mele..
Cuvintele astea, de mi-ar aluneca din gura, pe cat sunt de periculoase, pe atat sunt de adevarata. Sunt lucruri pe care uneori le-as spune, alteori le-as inghiti in mine. Macar scrise as vrea sa le vad..asa ca:
"Te iubesc!Azi mai mult, maine mai putin. Totul depinde doar de tine, mi-ar placea sa constientizezi treaba asta."
"Esti urata rau draguto si , din pacate pentru tine, nici nu o realizezi"
"Pentru tine nici n-am cuvinte. Ce-i mai rau, e ca nu esti nici proasta. Macar esti prostesc de disperata."
"Imi doresc sa nu te fi cunoscut. Vreodata!"
"Imi pare rau"
"Te iubesc!Azi mai mult, maine mai putin. Totul depinde doar de tine, mi-ar placea sa constientizezi treaba asta."
"Esti urata rau draguto si , din pacate pentru tine, nici nu o realizezi"
"Pentru tine nici n-am cuvinte. Ce-i mai rau, e ca nu esti nici proasta. Macar esti prostesc de disperata."
"Imi doresc sa nu te fi cunoscut. Vreodata!"
"Imi pare rau"
Adevar sau provocare?
Noi am ales provocare.
Simplu, voi propuneti o provocare, noi alegem top 5, voi votati una si noi o facem. Ne filmam, punem filmuletul pe blog si dupa radem impreuna de filmulet, respectiv de noi.
Ce vrem noi de la voi pentru asta? Si mai simplu, indeplinim provocarea la 4000 de vizite. Acum avem 1800. Pentru a ajunge la 4000, rugamintea noastra e sa ne bagati ori in blogroll pe blogurile voastre, ori sa ne mai postati din cand in cand pe FB. Apoi, dorinta voastra este comanda pentru noi.
Ce spuneti, interesant?
Simplu, voi propuneti o provocare, noi alegem top 5, voi votati una si noi o facem. Ne filmam, punem filmuletul pe blog si dupa radem impreuna de filmulet, respectiv de noi.
Ce vrem noi de la voi pentru asta? Si mai simplu, indeplinim provocarea la 4000 de vizite. Acum avem 1800. Pentru a ajunge la 4000, rugamintea noastra e sa ne bagati ori in blogroll pe blogurile voastre, ori sa ne mai postati din cand in cand pe FB. Apoi, dorinta voastra este comanda pentru noi.
Ce spuneti, interesant?
Pleacă! Vino înapoi!
Aseară am avut o revelaţie! Mi-am dat seama că eu atunci când iubesc nu ştiu ce vreau. Iubirea îmi afectează mult mai tare logica, decât atunci când nu mă gândesc la nimeni şi pot să fiu realistă. Atunci când iubesc sunt atât de tâmpită încât sunt în stare să trec cu vederea măgării, ba chiar să-mi periclitez integritatea "în numele" rahatului de iubire.
Şi această revelaţie s-a format în jurul unei perechi de şosete primite cadou. Şosete pe care le arunc de colo-colo, le ascund prin dulap, le calc în picioare ca-n desene animate, trag de ele poate-poate s-or rupe şi mă-ndur să le arunc. Şi ale naibii nu se rup.. Şi nu mă lasă inima să le arunc.
Şi mai amuzant e că deşi nu le suport, dorm cu ele în fiecare seară. Mă uit la ele înainte să adorm, de parcă aştept să-mi zică săracele ceva..şi nimic.. Mă uit la ele când mă trezesc, chiar şi-acum, în rahat, mă uit la ele şi ma minunez de ce monument de penibilitate am ajuns.
Ce vreau eu de fapt? Mi-am transpus eu toate sentimentele într-o pereche de şosete? Oare dacă le arunc, arunc şi ce simt? De ce avem nevoie de obiecte care să ne chinuie, care să ne facă să ne amintim.. Ce? Ceva ce fuse şi se duse.. Şi care trebuie să rămână plecat chiar dacă se întoarce.
Bruneta
Şi această revelaţie s-a format în jurul unei perechi de şosete primite cadou. Şosete pe care le arunc de colo-colo, le ascund prin dulap, le calc în picioare ca-n desene animate, trag de ele poate-poate s-or rupe şi mă-ndur să le arunc. Şi ale naibii nu se rup.. Şi nu mă lasă inima să le arunc.
Şi mai amuzant e că deşi nu le suport, dorm cu ele în fiecare seară. Mă uit la ele înainte să adorm, de parcă aştept să-mi zică săracele ceva..şi nimic.. Mă uit la ele când mă trezesc, chiar şi-acum, în rahat, mă uit la ele şi ma minunez de ce monument de penibilitate am ajuns.
Ce vreau eu de fapt? Mi-am transpus eu toate sentimentele într-o pereche de şosete? Oare dacă le arunc, arunc şi ce simt? De ce avem nevoie de obiecte care să ne chinuie, care să ne facă să ne amintim.. Ce? Ceva ce fuse şi se duse.. Şi care trebuie să rămână plecat chiar dacă se întoarce.
Bruneta
miercuri, 24 februarie 2010
Scrisoare de adio
"Stii ca am avut intotdeauna nevoie de tine si mereu ti-am transmis asta prin gandurile mele. Pentru ca, sa stii, de fiecare data cand tu te gandesti la mine, ma gandesc si eu la tine. Nu stiu cum s-a format legatura asta dubioasa intre noi sau cat de puternica e mintea mea, cum de se face ca imi absorbi din minte cuvintele si prind viata rostite din gura ta.
Astazi m-am gandit la noi si ne-am vazut inca o data cum eram. Asa frumosi si totodata defecti, fericiti si dezamagiti, intr-o totala antiteza, indragostiti, fara nicio noima, vesnic unul in spatele celuilalt.
In urma ta n-au ramas decat parfumul de eugenii si orhidee, ochii tai frumosi si ciudati care nu mi-au inspirat niciodata incredere, dar in care ma pierdeam mereu si de la care nu ceream nimic altceva decat iubire. Iubire cum am daruit si eu odata de mi-am pierdut mintile si viata si am fost nevoita s-o iau de la capat numai ca sa pot uita.
Si astazi trebuie iar sa uit. Sa ma construiesc iarasi din fericiri trecatoare, din nopti pierdute in cluburi si poezii tristute, sa-mi cladesc ziduri invizibile in care sa vad ce falnica sunt; eu zambitoare, si tu trist. "
Vedeti voi, dragostea asta e ca o comedie. Nimic din ce e frumos nu e real, si tot ce e urat te zgarie pe inima. Chiar trebuie sa ne luam palme la nesfarsit ca sa invatam pana la urma ce(cine) e bine sau rau?
Dragobete fericit, dragilor! :)
Bruneta
Astazi m-am gandit la noi si ne-am vazut inca o data cum eram. Asa frumosi si totodata defecti, fericiti si dezamagiti, intr-o totala antiteza, indragostiti, fara nicio noima, vesnic unul in spatele celuilalt.
In urma ta n-au ramas decat parfumul de eugenii si orhidee, ochii tai frumosi si ciudati care nu mi-au inspirat niciodata incredere, dar in care ma pierdeam mereu si de la care nu ceream nimic altceva decat iubire. Iubire cum am daruit si eu odata de mi-am pierdut mintile si viata si am fost nevoita s-o iau de la capat numai ca sa pot uita.
Si astazi trebuie iar sa uit. Sa ma construiesc iarasi din fericiri trecatoare, din nopti pierdute in cluburi si poezii tristute, sa-mi cladesc ziduri invizibile in care sa vad ce falnica sunt; eu zambitoare, si tu trist. "
Vedeti voi, dragostea asta e ca o comedie. Nimic din ce e frumos nu e real, si tot ce e urat te zgarie pe inima. Chiar trebuie sa ne luam palme la nesfarsit ca sa invatam pana la urma ce(cine) e bine sau rau?
Dragobete fericit, dragilor! :)
Bruneta
marți, 23 februarie 2010
Feisbuc
Mama ce-mi place inventia asta stupida, abia astept sa imi pornesc laptopul sa vad ce evenimente mai sunt prin oras, cine a mai fost la nu stiu ce petrecere la care n-am reusit sa ajung, cine ce face, cu cine mai vorbeste, pe cine mai cunoaste. Imi place lumea asta virtuala pentru ca imi permite sa cuprind si sa particip la mai multe evenimente de-odata.
Deja am amici de pe facebook, i-am vazut mai intai acolo, am vorbit pe chat-ul feisbuc, dupa pe mess, dupa la tel, dupa in club si tam-tam: ne-am ales cu o amicitie noua.
In ceea ce priveste afacerea noastra, am reusit si prin intermediul facebook-ului sa ne facem o retea de fani de vreo 900 de membrii si chiar am inceput sa primim telefoane din afara, de la oameni care ne-au vazut acolo.
Imi place ca poti sa vezi cum arata un loc, cum se imbraca lumea, ce gen de lume merge acolo, chiar inainte sa ajungi acolo. Cumva, acum, ne iau mai putine lucruri prin surprindere.
In schimb, imi mananca o gramada de timp pe care as putea sa-l folosesc altfel. E un fel de barfa-united, un soi de drog pe care nu pot sa-l las.Bruneta mea imi spune cu fiecare ocazie cand vine la mine si ma gaseste cu laptopul in brate ca am nevoie de alta preocupare.Eh uite ca mi-am gasit alta, am facut blog!:D
Voi micutilor, sunteti dependenti? Hai, ne facem grup pe FB?
A voastra Blonda.
Deja am amici de pe facebook, i-am vazut mai intai acolo, am vorbit pe chat-ul feisbuc, dupa pe mess, dupa la tel, dupa in club si tam-tam: ne-am ales cu o amicitie noua.
In ceea ce priveste afacerea noastra, am reusit si prin intermediul facebook-ului sa ne facem o retea de fani de vreo 900 de membrii si chiar am inceput sa primim telefoane din afara, de la oameni care ne-au vazut acolo.
Imi place ca poti sa vezi cum arata un loc, cum se imbraca lumea, ce gen de lume merge acolo, chiar inainte sa ajungi acolo. Cumva, acum, ne iau mai putine lucruri prin surprindere.
In schimb, imi mananca o gramada de timp pe care as putea sa-l folosesc altfel. E un fel de barfa-united, un soi de drog pe care nu pot sa-l las.Bruneta mea imi spune cu fiecare ocazie cand vine la mine si ma gaseste cu laptopul in brate ca am nevoie de alta preocupare.Eh uite ca mi-am gasit alta, am facut blog!:D
Voi micutilor, sunteti dependenti? Hai, ne facem grup pe FB?
A voastra Blonda.
luni, 22 februarie 2010
Un alt subiect tabu.
Nu-mi place mai deloc sa abordez subiecte deosebit de serioasa pe blog. Aici citim ca sa ne amuzam, facem un misto, ne mai injuram putin, d-astea.
Intamplarea nefericita face ca azi de dimineata a trebuit sa ma duc pana la o doctorita la Filantropia. Nimic grav, stati linistiti, nu sunt pe moarte, nu scapati inca de mine. Era foarte aglomerat, asa ca am avut deosebita ocazie sa astept in hol o ora si ceva si sa ascult tot ce se vorbea pe langa mine. M-am pus intr-un colt, dar pe masura ce trecea timpul, se aglomera mai rau incaparea, asa ca lumea se cam inghesuia in mine.
Gravide, gravidutze, fete palide, barbati transpirati si multe discutii despre..avort. Oribil subiect, insa am fost absolut uimita cu cata detasare se vorbea, totusi despre ceva atat de delicat. Nu o sa ma apuc sa judec si sa condamn faptul ca se ajunge in astfel de situatii. Asta e, se mai intampla, insa mi se pare de minim bun simt sa vorbim cu retinere despre subiectul asta.
Imi mai zicea o cunostinta a carui tata e ginecolog ca nu stiu ce pseudo-vedeta de la noi folosea ca metoda contraceptiva chiar avortul. Trist, deosebit de trist.
Totusi, chit ca o facem accidental sau din nepasare, ar trb sa vorbim cu bun simt despre un asemenea subiect. Am auzit azi discutii atat de relaxate despre avort incat mi s-a ridicat parul pe maini. Parca vorbeau despre epilat, despre vizite la soacra, despre ce vreti voi.
Trist,trist si iar trist! Intr-o tara care se vrea puternic legata de credinta, avortul a devenit o interventie la oridinea zilei, parca e ceva normal, nu mai e subiect tabu.
Ironia sortii sta chiar in faptul ca persoanele care stateau la coada la avort faceau parte din padura de jos a societatii, oameni limitati din mai toate punctele de vedere. Eh, tocmai ei sunt cei care se duc la Biserica de n-ai unde sa arunci un ac, care plang pe la icoane facatoare de minuni. Se pare cumva ca omul modern, cumva cosmopolit are mai mult bun simt si e mult mai informat. Nu zic, se mai intampla si printre noi, asta este, toti gresim in viata, dar parca noua ni se intampla mai rar. Cu toate astea, dintre noi, sunt mai putin cei pe care ii vezi bocind in fata usii bisericilor. S-atunci, devenim cumva un popor de fatarnici?
A voastra Blonda.
Intamplarea nefericita face ca azi de dimineata a trebuit sa ma duc pana la o doctorita la Filantropia. Nimic grav, stati linistiti, nu sunt pe moarte, nu scapati inca de mine. Era foarte aglomerat, asa ca am avut deosebita ocazie sa astept in hol o ora si ceva si sa ascult tot ce se vorbea pe langa mine. M-am pus intr-un colt, dar pe masura ce trecea timpul, se aglomera mai rau incaparea, asa ca lumea se cam inghesuia in mine.
Gravide, gravidutze, fete palide, barbati transpirati si multe discutii despre..avort. Oribil subiect, insa am fost absolut uimita cu cata detasare se vorbea, totusi despre ceva atat de delicat. Nu o sa ma apuc sa judec si sa condamn faptul ca se ajunge in astfel de situatii. Asta e, se mai intampla, insa mi se pare de minim bun simt sa vorbim cu retinere despre subiectul asta.
Imi mai zicea o cunostinta a carui tata e ginecolog ca nu stiu ce pseudo-vedeta de la noi folosea ca metoda contraceptiva chiar avortul. Trist, deosebit de trist.
Totusi, chit ca o facem accidental sau din nepasare, ar trb sa vorbim cu bun simt despre un asemenea subiect. Am auzit azi discutii atat de relaxate despre avort incat mi s-a ridicat parul pe maini. Parca vorbeau despre epilat, despre vizite la soacra, despre ce vreti voi.
Trist,trist si iar trist! Intr-o tara care se vrea puternic legata de credinta, avortul a devenit o interventie la oridinea zilei, parca e ceva normal, nu mai e subiect tabu.
Ironia sortii sta chiar in faptul ca persoanele care stateau la coada la avort faceau parte din padura de jos a societatii, oameni limitati din mai toate punctele de vedere. Eh, tocmai ei sunt cei care se duc la Biserica de n-ai unde sa arunci un ac, care plang pe la icoane facatoare de minuni. Se pare cumva ca omul modern, cumva cosmopolit are mai mult bun simt si e mult mai informat. Nu zic, se mai intampla si printre noi, asta este, toti gresim in viata, dar parca noua ni se intampla mai rar. Cu toate astea, dintre noi, sunt mai putin cei pe care ii vezi bocind in fata usii bisericilor. S-atunci, devenim cumva un popor de fatarnici?
A voastra Blonda.
duminică, 21 februarie 2010
Mirosi a...
In urma cu ceva timp am vazut un documentar care vine in sustinerea ideii mele conform careia suntem mai aproape de radacinile noastre animalice decat ne imaginam. Se vorbea despre indragostit si despre explicatia chimica a fenomenului. Cica organul rasponsabil de indragostit este chiar nasul nostru, deci functia, cea olfactiva. Ei si uite surpriza mare, mirosul, lasand la o parte romantismul, ne transmite ca partenerul nostru ne este sau nu potrivit genetic.
Voila cum brusc, faptul ca tanjesti dupa mirosul lui dimineata, ca ti se ridica pielea pe ceafa cand ii simti mirosul prin pat iar tampita dorinta de-ai purta tricoul noaptea capata justificari. Animalul din tine, cand ii simte mirosul, cand stai tu cu capul in pieptul lui, stie ca el e al tau. Corpul tau, de fiecare data cand il saruti pe gat, iti transmite mesajul clar ca ai gasit exact ce-ti trebuia.
Nu mai vezi ca are un ochi mai mic si unu mai mare, ca nu e in stare sa conjuge un verb corect, ca nu stie sa lege doua cuvinte in engleza si ca, in plus, parca abia a invatat sa manance cu tacamurile. Miroase ataaat de bine! Noaptea, cand te bagi in sufletul lui , mirosul lui te face fericita.
Tampite animale suntem si, totusi... atat de minunat croite.
A voastra Blonda.
Voila cum brusc, faptul ca tanjesti dupa mirosul lui dimineata, ca ti se ridica pielea pe ceafa cand ii simti mirosul prin pat iar tampita dorinta de-ai purta tricoul noaptea capata justificari. Animalul din tine, cand ii simte mirosul, cand stai tu cu capul in pieptul lui, stie ca el e al tau. Corpul tau, de fiecare data cand il saruti pe gat, iti transmite mesajul clar ca ai gasit exact ce-ti trebuia.
Nu mai vezi ca are un ochi mai mic si unu mai mare, ca nu e in stare sa conjuge un verb corect, ca nu stie sa lege doua cuvinte in engleza si ca, in plus, parca abia a invatat sa manance cu tacamurile. Miroase ataaat de bine! Noaptea, cand te bagi in sufletul lui , mirosul lui te face fericita.
Tampite animale suntem si, totusi... atat de minunat croite.
A voastra Blonda.
Na ca am rezolvat-o!
Eiii...nu-mi place mie sa fiu luata prin surprindere de nimic, dar anul asta mi se anunta mare nunta mare. Sa va explic, toate testele de pe facebook zic asta( bine, nu ca ma incred eu, dar asa, pentru joaca mea e perfect) si, in plus, astroloaga mea care pana acum mi-a prezis totul absolut perfect imi spunea ca anul asta ma marit. Ok, ma marit, ma marit, dar cu cine?
Bun! Am rezolvat-o aseara! Am iesit in club cu Bruneta iar acolo era un pseudo preot care cununa cupluri. "Hai Bruneto sa ne maritam, vrei?" "Hai sa o facem si p'asta!". Si uite asa s-a lasat muzica in surdina, ne-am suit pe scena, am ingenunchiat in fata prietenei mele, mi-am scos inelul de pe deget, i l-am pus ei si am facut-o nevasta mea! Ne-am si pupat la sfarsit! Prin urmare, azi suntem nevasta si nevasta. Doar azi, maine ne trece starea asta!
Va rog aveti grija cum vorbiti de acum cu noi, caci suntem femei serioase, asezate la casa lor!
A voastra distrata Blonda.
Bun! Am rezolvat-o aseara! Am iesit in club cu Bruneta iar acolo era un pseudo preot care cununa cupluri. "Hai Bruneto sa ne maritam, vrei?" "Hai sa o facem si p'asta!". Si uite asa s-a lasat muzica in surdina, ne-am suit pe scena, am ingenunchiat in fata prietenei mele, mi-am scos inelul de pe deget, i l-am pus ei si am facut-o nevasta mea! Ne-am si pupat la sfarsit! Prin urmare, azi suntem nevasta si nevasta. Doar azi, maine ne trece starea asta!
Va rog aveti grija cum vorbiti de acum cu noi, caci suntem femei serioase, asezate la casa lor!
A voastra distrata Blonda.
vineri, 19 februarie 2010
Varsatorilor!!!
Sub ciudata stea m-am nascut. Depresivi, dubiosi, cu schimbari temperamentale, spirite libere, asta suntem noi. Din pacate, trecem printr-o perioada dubioasa. Da varsatorilor, stati linistiti, am vorbit cu varsatorul meu si e comuna treaba!! El s-a interesat, cica si alta varsatoare e in depresie. Sa speram ca ne trece!
Am zile in care as sta in fata laptopului ascultand coldplay non-stop.Sunt sado-masochista. Imi place sa-mi imaginez drame, sa exagerez si intr-un mod total sadic si idiot imi place sa ma simt neinteleasa. Vai..cum..si tu, varsatorule? Stai linistit, ne-am blegit cu totii, cica astrele o sa ne indrepte in curand.
Pana atunci, spre linistea noastra, a tuturor, va spun ,pe de-o parte ca nu suntem noi de vina pentru comportamentul asta ciudat, iar pe de-alta parte, varsatoriilor din lumea toata, va spun sa stati linistiti, daca supravietuim perioadei asteia, ne asteapta vremuri bune.
Hai fruntea sus!
A voastra Blonda.
Am zile in care as sta in fata laptopului ascultand coldplay non-stop.Sunt sado-masochista. Imi place sa-mi imaginez drame, sa exagerez si intr-un mod total sadic si idiot imi place sa ma simt neinteleasa. Vai..cum..si tu, varsatorule? Stai linistit, ne-am blegit cu totii, cica astrele o sa ne indrepte in curand.
Pana atunci, spre linistea noastra, a tuturor, va spun ,pe de-o parte ca nu suntem noi de vina pentru comportamentul asta ciudat, iar pe de-alta parte, varsatoriilor din lumea toata, va spun sa stati linistiti, daca supravietuim perioadei asteia, ne asteapta vremuri bune.
Hai fruntea sus!
A voastra Blonda.
Ma omori..
Azi am iesit singura. DA! Chiar nu ti-am raspuns la mesaje special. Am vazut ca m-ai cautat pe ambele telefoane, am inteles ca ti-ai pus prietenii sa se intereseze de mine. Dar uite, mi-am luat bruneta si am iesit, din razbunare, sa fac o nebunie!
Si iar vii plin de cuvinte aprinse. Si iar ma simt vinovata ca am incercat, in zadar se pare, nu ma lasa inima, sa te ranesc. Imi pare rau. Imi pare rau ca ma simt prost abia dupa ce ti-am citit cuvintele. Imi pare rau ca azi dorm singura din cauza ta. Imi pare rau ca-ti meriti pedeapsa, ca esti atat de gresit.
Crezi ca ai putea vreodata sa nu consideri ca stii mai bine ce-mi doresc? Sper, de fiecare data cand aud usa liftului trandindu-se la etajul meu ca esti tu, nu vecinul de etaj. Sper in zadar. Sper in continuare ca un copil incapatanat ca o sa faci ce visez si o sa ma surprinzi, dar singura surpriza pe care mi-o rezervi este ca faci mereu totul pe dos.
De data asta, sper sa-ti scap din vraja. Vorbesti atat de frumos, pacat ca nu iubesti frumos. Bolnavicios, pana dai de sange si durere, asa esti. N-am cum sa-ti scap, imi esti deja sub piele si , totusi.. nu reusesc niciodata sa te prind.
Dormi singur, asta meriti. Ma pedepsesc singura, n-am nevoie de ochii tai parsivi asupra mea.
A ta Blonda.
PS: Pentru cititorii indusi in eroare, impreuna cu "un student la comunicare" ma joc. Uitati-l aici . Lectura placuta!
Si iar vii plin de cuvinte aprinse. Si iar ma simt vinovata ca am incercat, in zadar se pare, nu ma lasa inima, sa te ranesc. Imi pare rau. Imi pare rau ca ma simt prost abia dupa ce ti-am citit cuvintele. Imi pare rau ca azi dorm singura din cauza ta. Imi pare rau ca-ti meriti pedeapsa, ca esti atat de gresit.
Crezi ca ai putea vreodata sa nu consideri ca stii mai bine ce-mi doresc? Sper, de fiecare data cand aud usa liftului trandindu-se la etajul meu ca esti tu, nu vecinul de etaj. Sper in zadar. Sper in continuare ca un copil incapatanat ca o sa faci ce visez si o sa ma surprinzi, dar singura surpriza pe care mi-o rezervi este ca faci mereu totul pe dos.
De data asta, sper sa-ti scap din vraja. Vorbesti atat de frumos, pacat ca nu iubesti frumos. Bolnavicios, pana dai de sange si durere, asa esti. N-am cum sa-ti scap, imi esti deja sub piele si , totusi.. nu reusesc niciodata sa te prind.
Dormi singur, asta meriti. Ma pedepsesc singura, n-am nevoie de ochii tai parsivi asupra mea.
A ta Blonda.
PS: Pentru cititorii indusi in eroare, impreuna cu "un student la comunicare" ma joc. Uitati-l aici . Lectura placuta!
Dragule..
Eu ti-am citit post-ul. Nu sunt de acord. Dragostea mea vine cu conditii!
Eu nu te vreau dimineata, cand ma trezesc si tu fumezi langa mine in pat, cand te vaiti ca nu mai e lapte, cu toate ca chiar cu mana ta iti turnasei ultima gura. Nu te vreau deloc cand nu-mi raspunzi la mesaje sau, mai grav, cand nu-mi intorci macar un "si eu". Nu te vreau sambata, cand uiti ca ne-am facut program si ti-ai facut altul peste. Nu te vreau cand te pisicesti pe langa mine , cu toate ca eu incerc sa-ti spun ceva serios. Nu te vreau cand, in timp ce ne certam, te superi si taci. Nu te vreau cand pleci in mijlocul unei dispute. Nu te vreau cand iti propun sa mergem undeva, promiti si dupa te faci ca ploua. Nu te vreau cand n-ai initiativa, cand n-ai umor, cand in loc sa ma intrebi de mine, ma intrebi de prietenii mei. Nu te vreau cand ma suni fara motiv, iar daca eu indraznesc sa pornesc o discutie, o inchizi pe motiv ca te grabesti. Nu te vreau cand, cu toate ca e primavara, nu-mi cumperi o lalea in toate cele 4 luni ale anului cat exista la tarabe. Nu te vreau deloc cand te dai jos din pat, iti tragi pantalonii pe tine, camasa si pleci grabit. Nu te vreau noaptea, cand nu ma tii in brate. Nu te vreau cand mergi in fata mea , parca grabit, in mall, in parc, pe strada. Nu te vreau cand vreau la teatru si tu nu. Nu te vreau cand imi promiti, dar nu te tii niciodata de cuvant, cand ma faci sa plang, cand ma tratezi superficial, cand refuzi sa ma intelegi. Pur si simplu, nu te vreau cand esti defect, pentru ca tu, pana la urma, incerci sa ma corectezi in continuu, in permanenta. Fara sa vezi ,defapt ca incerci sa ma mulezi, cu o insistenta trista, pe defectele tale.
A ta Blonda.
Eu nu te vreau dimineata, cand ma trezesc si tu fumezi langa mine in pat, cand te vaiti ca nu mai e lapte, cu toate ca chiar cu mana ta iti turnasei ultima gura. Nu te vreau deloc cand nu-mi raspunzi la mesaje sau, mai grav, cand nu-mi intorci macar un "si eu". Nu te vreau sambata, cand uiti ca ne-am facut program si ti-ai facut altul peste. Nu te vreau cand te pisicesti pe langa mine , cu toate ca eu incerc sa-ti spun ceva serios. Nu te vreau cand, in timp ce ne certam, te superi si taci. Nu te vreau cand pleci in mijlocul unei dispute. Nu te vreau cand iti propun sa mergem undeva, promiti si dupa te faci ca ploua. Nu te vreau cand n-ai initiativa, cand n-ai umor, cand in loc sa ma intrebi de mine, ma intrebi de prietenii mei. Nu te vreau cand ma suni fara motiv, iar daca eu indraznesc sa pornesc o discutie, o inchizi pe motiv ca te grabesti. Nu te vreau cand, cu toate ca e primavara, nu-mi cumperi o lalea in toate cele 4 luni ale anului cat exista la tarabe. Nu te vreau deloc cand te dai jos din pat, iti tragi pantalonii pe tine, camasa si pleci grabit. Nu te vreau noaptea, cand nu ma tii in brate. Nu te vreau cand mergi in fata mea , parca grabit, in mall, in parc, pe strada. Nu te vreau cand vreau la teatru si tu nu. Nu te vreau cand imi promiti, dar nu te tii niciodata de cuvant, cand ma faci sa plang, cand ma tratezi superficial, cand refuzi sa ma intelegi. Pur si simplu, nu te vreau cand esti defect, pentru ca tu, pana la urma, incerci sa ma corectezi in continuu, in permanenta. Fara sa vezi ,defapt ca incerci sa ma mulezi, cu o insistenta trista, pe defectele tale.
A ta Blonda.
joi, 18 februarie 2010
Prietenie
Ce înseamnă prietenie? Înseamnă să fim alături unii de alții la bine? sau ca în reclamă să ne dovedim la prietenia la rău? Înseamnă să ne înțelegem și să ne acceptăm indiferent de defecte? Înseamnă să trecem peste greșeli indiferent care ar fi ele, să ne iubim ca frații și să ne acceptăm numai pentru că am împărtășit momente frumoase?
Eu am crezut în prietenie până s-a ales prafu, am crezut ca e pentru totdeauna, că o sa fim alături la nuntă, că o sa fie frumos ca în sex and the city, până când n-a mai fost așa. De ce? De-aia! Că nu a mai fost încredere, pentru că am greșit eu, pentru că au greșit ei.. Așa că am luat marea decizie de a mă bucura de prieteni cât îi am și sa țin o distanță considerabilă cât să nu ma doară prea tare atunci când îi pierd. Sau măcar să nu arăt asta.
Ce post prost. Atâta că m-a apucat melancolia. Să știți că, și voi știți care sunteți, că sunteți foarte importanți/te pentru mine chiar dacă vă uitați urât la mine cînd mă vedeți pe stradă, chiar dacă nu v-am sunat de revelion, chiar dacă..chiar dacă..ce de rahat e timpu ăsta care le schimbă pe toate..azi e așa,mâine e altfel..
Să bem în cinstea blondei (La mulți ani!!!!) și în cinstea prieteniilor..veșnice sau nu.
Bruneta
Eu am crezut în prietenie până s-a ales prafu, am crezut ca e pentru totdeauna, că o sa fim alături la nuntă, că o sa fie frumos ca în sex and the city, până când n-a mai fost așa. De ce? De-aia! Că nu a mai fost încredere, pentru că am greșit eu, pentru că au greșit ei.. Așa că am luat marea decizie de a mă bucura de prieteni cât îi am și sa țin o distanță considerabilă cât să nu ma doară prea tare atunci când îi pierd. Sau măcar să nu arăt asta.
Ce post prost. Atâta că m-a apucat melancolia. Să știți că, și voi știți care sunteți, că sunteți foarte importanți/te pentru mine chiar dacă vă uitați urât la mine cînd mă vedeți pe stradă, chiar dacă nu v-am sunat de revelion, chiar dacă..chiar dacă..ce de rahat e timpu ăsta care le schimbă pe toate..azi e așa,mâine e altfel..
Să bem în cinstea blondei (La mulți ani!!!!) și în cinstea prieteniilor..veșnice sau nu.
Bruneta
miercuri, 17 februarie 2010
Eu nu cred..
..In dragoste ca-n filme. In genul ala de dragoste pe care o cauta bruneta mea. Nu cred, nu mai cred si basta! Nu cred ca exista cineva pe lumea asta, in afara de mama si tata, care sa ma iubeasca neconditionat si mai mult ca pe sine. Nici cand o sa mi se puna inelul de logodna pe deget si o sa mi se inghenuncheze in fata nu o sa cred in dragoste arzatoarea.
Am avut trista asta revelatie azi in trafic, in timp ce ma uitam pe vitrina ( da, era vtrina, nu geam) unui cabinet stomatologic cum o tipa statea intinsa pe masa de taiere si doctorul o cauta in gura , iar eu ascultam elvis "can't help falling in love". Bai baiatule, am fost mintiti si indusi in eroare de imaginea asta comerciala a dragostei. Nu exista ce spun astia in cantece, nu o sa te suna nimeni niciodata sa-ti zica "I don't know much, but I know I love you", nu o sa te astepte in ploaie in fata casei, nu sa se intample nimic din toate astea.
Acum vad dragostea ca...intelegere, acceptare, respect si ceva pasiune sexuala. Dar cam atat. De unde sacrificii, de unde dorinta de-al face pe cel de langa tine fericit cu pretul prorpriului sacrifiu? Suntem animale pana la urma, avem instinctul supravieturii, iar cand o sa se scufunde Titanicul cu noi, o sa-i tragem un sut in gura iubitului nostru si o sa inotam disperati catre o bucata de lemn. Asta suntem, astea ne sunt instinctele. In rest...comoditate, teatru si ce-o mai fii, poate chiar un piculet de indragosteaa, dar atat.
Sunt dezamagita. Pe bune. Atatea jocuri, joculete si declaratii pentru o flacara de moment care oricum, mai incolo in viata, se stinge. Nu mai cred in dragoste, am ascultat prea multe melodii, vazut prea multe filme ,dar mi-a fost demonstrat contrariu in atatea cazuri din jurul meu.
Cu regrete, Blonda.
Am avut trista asta revelatie azi in trafic, in timp ce ma uitam pe vitrina ( da, era vtrina, nu geam) unui cabinet stomatologic cum o tipa statea intinsa pe masa de taiere si doctorul o cauta in gura , iar eu ascultam elvis "can't help falling in love". Bai baiatule, am fost mintiti si indusi in eroare de imaginea asta comerciala a dragostei. Nu exista ce spun astia in cantece, nu o sa te suna nimeni niciodata sa-ti zica "I don't know much, but I know I love you", nu o sa te astepte in ploaie in fata casei, nu sa se intample nimic din toate astea.
Acum vad dragostea ca...intelegere, acceptare, respect si ceva pasiune sexuala. Dar cam atat. De unde sacrificii, de unde dorinta de-al face pe cel de langa tine fericit cu pretul prorpriului sacrifiu? Suntem animale pana la urma, avem instinctul supravieturii, iar cand o sa se scufunde Titanicul cu noi, o sa-i tragem un sut in gura iubitului nostru si o sa inotam disperati catre o bucata de lemn. Asta suntem, astea ne sunt instinctele. In rest...comoditate, teatru si ce-o mai fii, poate chiar un piculet de indragosteaa, dar atat.
Sunt dezamagita. Pe bune. Atatea jocuri, joculete si declaratii pentru o flacara de moment care oricum, mai incolo in viata, se stinge. Nu mai cred in dragoste, am ascultat prea multe melodii, vazut prea multe filme ,dar mi-a fost demonstrat contrariu in atatea cazuri din jurul meu.
Cu regrete, Blonda.
Si..stop!
N-am mai fost la teatru de...mult. Bine, ma fac de ras singura, nici nu-mi aduc aminte exact de cand, cred ca de undeva din primavara trecuta. In orice caz, m-am rupt de culturalizare.
Am vazut la tvr un... cum sa-i zic, un one man show, un monolog absolut super de-al marelui Dan Puric. Le-am spus tuturor celor cu care vorbeam atunci sa se uite. Si ne-am uitat toti. S-am fost impresionati. Si ne-am mai uita si alta data. Uitati-va si voi. Cautati pe youtube, pe google, pe siteul lui. Uitati-va ce om frumos din toate punctele de vedere, ce personalitate completa!
N-aveti nevoie de mine, modelul de asa-nu pentru unii dintre voi, sa va trimit sa faceti lucruri pentru voi. Cred ca, de fapt, sunt absolut convinsa ca majoritatea dintr voi stiti importanta construirii asa , cu mici caramizi, a unei culturi. Hai, iar de data asta mai mult imi adresez mie indemnul, hai sa mergem la teatru, la muzeu, la expozitia bunului meu prieten Vlad Eftenie de maine, 18 feb de la Carturesti (ore 17 30), sa mai citim, sa ne mai rezervam timp pentru analiza intrinseca, sa fim noi cu noi.
Ma simt de parca, in toata valtoarea asta, as vrea sa ma opresc, sa-mi ofer timpul meu, acum cat inca se poate...
A voastra Blonda.
PS: Imi faceti un cadou? Ce piese merita vazute? Ce vernisaje? Ce expozitii?
Am vazut la tvr un... cum sa-i zic, un one man show, un monolog absolut super de-al marelui Dan Puric. Le-am spus tuturor celor cu care vorbeam atunci sa se uite. Si ne-am uitat toti. S-am fost impresionati. Si ne-am mai uita si alta data. Uitati-va si voi. Cautati pe youtube, pe google, pe siteul lui. Uitati-va ce om frumos din toate punctele de vedere, ce personalitate completa!
N-aveti nevoie de mine, modelul de asa-nu pentru unii dintre voi, sa va trimit sa faceti lucruri pentru voi. Cred ca, de fapt, sunt absolut convinsa ca majoritatea dintr voi stiti importanta construirii asa , cu mici caramizi, a unei culturi. Hai, iar de data asta mai mult imi adresez mie indemnul, hai sa mergem la teatru, la muzeu, la expozitia bunului meu prieten Vlad Eftenie de maine, 18 feb de la Carturesti (ore 17 30), sa mai citim, sa ne mai rezervam timp pentru analiza intrinseca, sa fim noi cu noi.
Ma simt de parca, in toata valtoarea asta, as vrea sa ma opresc, sa-mi ofer timpul meu, acum cat inca se poate...
A voastra Blonda.
PS: Imi faceti un cadou? Ce piese merita vazute? Ce vernisaje? Ce expozitii?
marți, 16 februarie 2010
Nici nu stiu...
In primul rand, post-ul asta este despre o vizita de-a mea la Biserica.
In al doilea rand, orice si oricum as spune, sa stiti ca sunt o tipa care crede in Dumnezeu. De asemenea, sunt si o crestin-ortodoxa destul de practicanta, dar suficient de neindoctrinata incat sa ma revolt in ceea ce priveste "enoriasii", docmele si obiceiurile noastre.
Sa va povestesc...
M-a sunat tata duminica sa-mi spuna ca vom merge sapt asta la Calugareni la Biserica ptr ca nu stiu ce har poarta preotul de acolo si nu stiu ce icoana facatoare de minuni e pe acolo. Spusele lui tata sunt mai mult ordine, asa ca oricat nu mi-ar fi convenit, m-am executat. Am facut 2 ore pana acolo, dar nu asta conteaza. Cand am ajuns, puhoi de masini! Mama si ce masini! Ca pe Radu Beller (v-am enervat anonimilor sau ba? :> ), nu alta!
In fine, parcam , intram in Biserica, mare aglomeratie mon cher. Cica se citeste Evanghelia, ne asezam in genunchi. Eu sincer n-am auzit nimic pentru ca era unnn...cum sa-i zic? Un rrrrrom batran betiv langa mine care tusea fara sa-si puna mana la gura. Dar tusea atat de tare incat aproape nu-mi auzeam gandurile. S-a terminat citirea, ne-am ridicat si am observat doi copii tiganusi langa mine. Zau ca m-am speriat cand nu mi-am gasit telefonul. Situatie de criza depasita, era la fundul gentii.
In fine, se termina slujba si incep sa se citeasca acatistele. Langa mine a venit un tanar cuplu. "cine te suna?" "nu stiu" "zii fa, cine te suna?" " nu stiu ba, de ce dai?" " dar ce ti-am facut mah, doar te-am strans de deget"!!! Tata parca era in transa, nici nu se uita la ei. Pe mine deja ma ustura creierul. Preotul, demn de un loc de tenor, canta saracul din ce in ce mai tare ca sa-i acopere pe nesimtitii aia. Fara succes. Am zis sa-i ignor si, in schimb mi-am indreptat privirea spre icoana facatoare de minuni pe care oamenii bisericii o pusesera mai sus pe un perete, sa nu ajunga lumea sa o pupe, dar sa ajunga cu mana la ea, sa o atinga. E nu nene, s-a gasit unu de 1,90 care a pupat icoana! Ok, n-are nimic...
Dupa ne-a chemat la miruire, timp in care un copilas de vreo 3-4 ani isi tara olita (e adevarat, nefolosita) prin Biserica. Tata a zis sa ne grabim, sa ne miruiasca si sa fugim. Asta am si facut, dar nu inainte de a lua o femeie in masina cu noi. Asa ne-a rugat ea, ca nu avea cu ce sa se intoarca in Bucuresti. Femeia ne-a povestit cat de grav bolnava era ea si cum prin meditatie si ruga a scapat de boala. Posibil,nu zic.
"Ce zici, mai mergem?" "Da, dar intr-o zi cand nu e slujba, sa fie doar preotul acolo si sa vorbim cu el" "Bine, asa facem. Trage pe dreapta sa iau niste flori Andreei"
A voastra Blonda in dubii.
:)) Ce-mi place cum suna asta..."blonda in dubii"
In al doilea rand, orice si oricum as spune, sa stiti ca sunt o tipa care crede in Dumnezeu. De asemenea, sunt si o crestin-ortodoxa destul de practicanta, dar suficient de neindoctrinata incat sa ma revolt in ceea ce priveste "enoriasii", docmele si obiceiurile noastre.
Sa va povestesc...
M-a sunat tata duminica sa-mi spuna ca vom merge sapt asta la Calugareni la Biserica ptr ca nu stiu ce har poarta preotul de acolo si nu stiu ce icoana facatoare de minuni e pe acolo. Spusele lui tata sunt mai mult ordine, asa ca oricat nu mi-ar fi convenit, m-am executat. Am facut 2 ore pana acolo, dar nu asta conteaza. Cand am ajuns, puhoi de masini! Mama si ce masini! Ca pe Radu Beller (v-am enervat anonimilor sau ba? :> ), nu alta!
In fine, parcam , intram in Biserica, mare aglomeratie mon cher. Cica se citeste Evanghelia, ne asezam in genunchi. Eu sincer n-am auzit nimic pentru ca era unnn...cum sa-i zic? Un rrrrrom batran betiv langa mine care tusea fara sa-si puna mana la gura. Dar tusea atat de tare incat aproape nu-mi auzeam gandurile. S-a terminat citirea, ne-am ridicat si am observat doi copii tiganusi langa mine. Zau ca m-am speriat cand nu mi-am gasit telefonul. Situatie de criza depasita, era la fundul gentii.
In fine, se termina slujba si incep sa se citeasca acatistele. Langa mine a venit un tanar cuplu. "cine te suna?" "nu stiu" "zii fa, cine te suna?" " nu stiu ba, de ce dai?" " dar ce ti-am facut mah, doar te-am strans de deget"!!! Tata parca era in transa, nici nu se uita la ei. Pe mine deja ma ustura creierul. Preotul, demn de un loc de tenor, canta saracul din ce in ce mai tare ca sa-i acopere pe nesimtitii aia. Fara succes. Am zis sa-i ignor si, in schimb mi-am indreptat privirea spre icoana facatoare de minuni pe care oamenii bisericii o pusesera mai sus pe un perete, sa nu ajunga lumea sa o pupe, dar sa ajunga cu mana la ea, sa o atinga. E nu nene, s-a gasit unu de 1,90 care a pupat icoana! Ok, n-are nimic...
Dupa ne-a chemat la miruire, timp in care un copilas de vreo 3-4 ani isi tara olita (e adevarat, nefolosita) prin Biserica. Tata a zis sa ne grabim, sa ne miruiasca si sa fugim. Asta am si facut, dar nu inainte de a lua o femeie in masina cu noi. Asa ne-a rugat ea, ca nu avea cu ce sa se intoarca in Bucuresti. Femeia ne-a povestit cat de grav bolnava era ea si cum prin meditatie si ruga a scapat de boala. Posibil,nu zic.
"Ce zici, mai mergem?" "Da, dar intr-o zi cand nu e slujba, sa fie doar preotul acolo si sa vorbim cu el" "Bine, asa facem. Trage pe dreapta sa iau niste flori Andreei"
A voastra Blonda in dubii.
:)) Ce-mi place cum suna asta..."blonda in dubii"
Jos palaria!!
Fantastic! Tremur de incantare si nu exagerez de niciun fel!
Azi am fost la scoala, spre marea mirare comuna. Am zis sa ma duc la primul semniar si curs de SUP. Habar n-aveam de la ce se trage abrevierea dar intre timp am aflat: Servicii si Utilitati Publice. Maxim de plictisitor ar suna, dar...uite ca nu.
Am intarziat 4 minute la semniar. Am intrat in clasa, mi-am cerut scuze, m-a scuzat, m-am asezat. Semniarul il facem cu Domnul Stanciu Costel. Sincer nu m-a impresionat din prima clipa, dar din a doua fraza in mod definitiv! Extrem de antrenanta ora lui, extrem de amuzant si pertinent. Pasionat, hotarat, bine pregatit, mai face si a doua facultate acum. Dreptul. Ce mi-a placut in mod deosebit este ca a vorbit despre lipsa de interes a cadrelor didactice, despre indiferenta, plictis si despre tot ce v-am mai vorbit eu. Ne-a invitat sa-l cautam pe Facebook, sa-l cunoastem, sa vedem cu ce se ocupa , sa aflam , de fapt, cu cine vorbim si ce pregatire are. Am plecat super incantata de la semniar.
Dupa aveam curs. Eu nu merg niciodata la curs, dar am zis sa fie asta exceptia care intareste regula. N-am mai stat cu gura cascata atat timp de foarte multa vreme. O ora jumate am urmarit profesorul de curs. Mai ceva ca la teatru, mai ceva ca Hamlet, mai ceva ca o poveste de Ion Creanga. GENIAL! exclamam in capul meu sec. Spectaculos! Si , lovitura de teatru, n-avea ceas la mana si, la un moment dat, ne-a intrebat daca nu cumva mai sunt vreo 32 de minute si se termina cursul. Chiar asa era. Atata experienta, atata ordine, atata control incat stia exact cat i-a durat monologul. Jos palaria in fata Domnului I. Schileru! In fata talentului sau, culturii, implicarii, pasiunii si respectului cu care ne-a tinut cursul! De asemenea, ne-a facut trimitere la pagina personala, sa intram sa vedem ce scoala a terminat, ce facultate, ce proiecte are in derulare.
Imi pare atat de bine sa vad profesori ca cei de azi! Imi pare bine sa ma simt limitata in fata lor, dar sa-i vad cum ma trateaza cu respect! La mai mare, la mai multi!
Imi cer scuze pentru lipsa de talent in a-i descriere, dar pur si simplu sunt atat de incantata incat cuvintele mi se amesteca si imi vin val-valvoi in cap!
A voastra extrem de incantata Blonda.
Azi am fost la scoala, spre marea mirare comuna. Am zis sa ma duc la primul semniar si curs de SUP. Habar n-aveam de la ce se trage abrevierea dar intre timp am aflat: Servicii si Utilitati Publice. Maxim de plictisitor ar suna, dar...uite ca nu.
Am intarziat 4 minute la semniar. Am intrat in clasa, mi-am cerut scuze, m-a scuzat, m-am asezat. Semniarul il facem cu Domnul Stanciu Costel. Sincer nu m-a impresionat din prima clipa, dar din a doua fraza in mod definitiv! Extrem de antrenanta ora lui, extrem de amuzant si pertinent. Pasionat, hotarat, bine pregatit, mai face si a doua facultate acum. Dreptul. Ce mi-a placut in mod deosebit este ca a vorbit despre lipsa de interes a cadrelor didactice, despre indiferenta, plictis si despre tot ce v-am mai vorbit eu. Ne-a invitat sa-l cautam pe Facebook, sa-l cunoastem, sa vedem cu ce se ocupa , sa aflam , de fapt, cu cine vorbim si ce pregatire are. Am plecat super incantata de la semniar.
Dupa aveam curs. Eu nu merg niciodata la curs, dar am zis sa fie asta exceptia care intareste regula. N-am mai stat cu gura cascata atat timp de foarte multa vreme. O ora jumate am urmarit profesorul de curs. Mai ceva ca la teatru, mai ceva ca Hamlet, mai ceva ca o poveste de Ion Creanga. GENIAL! exclamam in capul meu sec. Spectaculos! Si , lovitura de teatru, n-avea ceas la mana si, la un moment dat, ne-a intrebat daca nu cumva mai sunt vreo 32 de minute si se termina cursul. Chiar asa era. Atata experienta, atata ordine, atata control incat stia exact cat i-a durat monologul. Jos palaria in fata Domnului I. Schileru! In fata talentului sau, culturii, implicarii, pasiunii si respectului cu care ne-a tinut cursul! De asemenea, ne-a facut trimitere la pagina personala, sa intram sa vedem ce scoala a terminat, ce facultate, ce proiecte are in derulare.
Imi pare atat de bine sa vad profesori ca cei de azi! Imi pare bine sa ma simt limitata in fata lor, dar sa-i vad cum ma trateaza cu respect! La mai mare, la mai multi!
Imi cer scuze pentru lipsa de talent in a-i descriere, dar pur si simplu sunt atat de incantata incat cuvintele mi se amesteca si imi vin val-valvoi in cap!
A voastra extrem de incantata Blonda.
luni, 15 februarie 2010
Aseară am făcut dragoste
Totul a început cu o strigare. O strigare molcomă către el. Auzeam numele meu în toată camera pe tonalităţi diferite, îmi striga că mă iubeşte, că mă adoră, că nu vrea să-i dau niciodată drumul. La început eram sceptică, nu ştiam dacă era bine ce fac, îmi promisesem să fiu cumpătată, să nu-l mai doresc, să nu mă mai gândesc la el.. Inevitabil!
Trăirea unui preludiu de-o asemenea amploare mi-a explodat simţurile, îi mulţumeam lui Dumnezeu că era al meu şi numai al meu.. Exact cum mi-l imaginasem..cu mirosul, cu aroma, cu tot! M-a pătruns în tot corpul, am simţit emoţiile până în tălpi, o senzaţie crepusculară, haotică şi nebunească. De mi-ar fi dat să aleg încă o dată, tot pe el l-aş alege.
Cel mai bun tort de ciocolată. Coborâţi din calea Victoriei pe lângă magazinul Victoria în drum spre primărie, pe strada Domniţa Anastasia şi undeva pe partea stângă o să daţi peste cea mai bună cofetărie. Nu am reţinut numele, revin la postul următor cu el. Ah! Şi au şi nişte tarte cu nuci divine!
Bon appetit!
Bruneta
Trăirea unui preludiu de-o asemenea amploare mi-a explodat simţurile, îi mulţumeam lui Dumnezeu că era al meu şi numai al meu.. Exact cum mi-l imaginasem..cu mirosul, cu aroma, cu tot! M-a pătruns în tot corpul, am simţit emoţiile până în tălpi, o senzaţie crepusculară, haotică şi nebunească. De mi-ar fi dat să aleg încă o dată, tot pe el l-aş alege.
Cel mai bun tort de ciocolată. Coborâţi din calea Victoriei pe lângă magazinul Victoria în drum spre primărie, pe strada Domniţa Anastasia şi undeva pe partea stângă o să daţi peste cea mai bună cofetărie. Nu am reţinut numele, revin la postul următor cu el. Ah! Şi au şi nişte tarte cu nuci divine!
Bon appetit!
Bruneta
Te iubesc pe 14.
Ieri a fost Valentine's day, stiati? Fooooarte romantica "sarbatoare", mai ales cand n-ai iubit si nici n-ai de gand sa-ti faci.
Se facu seara si am iesit cu iubitul meu 3 in 1 (adica cei mai buni 3 prieteni ai mei) intr-o cafenea despre care am fi bagat mana-n foc ca e plina. Teapa. Noi si inca 2 mese cu oameni singuri pierduti in zare. Foarte trist momentul pentru noi toti cand am realizat ca majoritatea oamenilor traiesc in cuplu. Noi suntem exceptia care intareste regula. Pai si in conditiile astea te apuci si te intrebi ce anume e defect la tine. Sau bine, ca sa ne facem sa ne simtim mai bine spunem ca noi pur si simplu nu facem compromisuri. Ce frumos suna, suntem atat de plini de noi incat nu reusim sa legam o relatie. Ei nu asta era revelatia cea mare a zilei de ieri, e doar o mica paranteza, oricum nu putem sa ne plangem de singuratate la cei 21 de ani ai nostrii..mai avem timp pana la 30.
Privind lucrurile din alt unghi, chiar m-a impresionat absenta oamenilor din cafenele. Frumos ca macar o data pe an iesiti doar voi doi, la o cafea, la un restaurant, un film sau stati in casa si va iubiti. Evident ca nu-i nevoie de un motiv pentru a face astea, dar e frumos ca ati petrecut "sarbatoarea" asta atat de comerciala alaturi de jumatate. Frumos ca , spre deosebire de alte dati, v-ati gandit prima data la ce program puteti sa va faceti cu iubitii, nu cu prietenii.
Ei si pana la urma, daca nu a fost vorba despre dragoste pasionala ieri, a fost vb despre intentii, invitatii, declaratii, prietenie si amuzament. Deci ceva bun tot a adus si pentru noi, mica grupare a celor singuri.
Se facu seara si am iesit cu iubitul meu 3 in 1 (adica cei mai buni 3 prieteni ai mei) intr-o cafenea despre care am fi bagat mana-n foc ca e plina. Teapa. Noi si inca 2 mese cu oameni singuri pierduti in zare. Foarte trist momentul pentru noi toti cand am realizat ca majoritatea oamenilor traiesc in cuplu. Noi suntem exceptia care intareste regula. Pai si in conditiile astea te apuci si te intrebi ce anume e defect la tine. Sau bine, ca sa ne facem sa ne simtim mai bine spunem ca noi pur si simplu nu facem compromisuri. Ce frumos suna, suntem atat de plini de noi incat nu reusim sa legam o relatie. Ei nu asta era revelatia cea mare a zilei de ieri, e doar o mica paranteza, oricum nu putem sa ne plangem de singuratate la cei 21 de ani ai nostrii..mai avem timp pana la 30.
Privind lucrurile din alt unghi, chiar m-a impresionat absenta oamenilor din cafenele. Frumos ca macar o data pe an iesiti doar voi doi, la o cafea, la un restaurant, un film sau stati in casa si va iubiti. Evident ca nu-i nevoie de un motiv pentru a face astea, dar e frumos ca ati petrecut "sarbatoarea" asta atat de comerciala alaturi de jumatate. Frumos ca , spre deosebire de alte dati, v-ati gandit prima data la ce program puteti sa va faceti cu iubitii, nu cu prietenii.
Ei si pana la urma, daca nu a fost vorba despre dragoste pasionala ieri, a fost vb despre intentii, invitatii, declaratii, prietenie si amuzament. Deci ceva bun tot a adus si pentru noi, mica grupare a celor singuri.
miercuri, 10 februarie 2010
Catre anonimi
Buna ziua,
Numele meu este Laura Lungu, stiti deja destule despre mine de pe blogul asta, deja imi legati numele de un chip si de un standard comportamental. Prin urmare, eu am dreptul la o parere, la critica, la lauda in ceea ce va priveste. Voi stiti daca eu sunt pertinenta sau nu.
Accept pe blogul asta si ,in general, in viata, critica de la oricine se recomanda. N-am sa accept insa niciodata critica de la cineva care se ascunde sub anonimat. De ce anume te pazeste anonimatul? Sau bine, cum crezi ca vreodata vei putea fi luat in seama cand n-ai nici nume, nici fata, nici personalitate, nici o parere coerent formulata? Cand o sa vina ziua in care o sa va asumati parerile voastre si nu o sa va mai fie frica sa criticati pe cineva neprotejati de anonimat ? Imi raspund singura la intrebarea asta, cand o sa fiti capabili sa aveti incredere in parerea voastra. Mai cresteti putin.
In alta oridine de idei, astept cu interes sa sariti de fund in sus toti anonimiilor cum ca sunt ataaaat de superficiala ca scriu treaba asta. Da frate, sunt superficiala si cum vrei tu sa fiu, dar macar eu imi asum treaba asta. Eu sunt Laura si uneori spun cretinitati sau fac tampenii, uneori sunt superficiala, uneori sunt proasta si uneori am idei care ma desprind din multime. Asta sunt eu, cu rele si bune.
Pe aceasta cale insa, as vrea sa le multumesc celor activi pe blogul asta. Am gasit, in multe din criticile voastre semnate (iar aici ii amintesc doar pe Dumnezeu si G.O.A.T. pentru ca sunt in memoria mea recenta) multe idei inteligente si pertinente, sustinute de o identitate, chit ca e doar virtuala. Felicitari celor care au glas, care se individualizeaza, care nu simt nevoia sa injure din multime pentru ca nu pot fi recunoscuti. Felicitari voua!
Cu stima si mai putin drag,
A voastra antipatica,
Laura
Numele meu este Laura Lungu, stiti deja destule despre mine de pe blogul asta, deja imi legati numele de un chip si de un standard comportamental. Prin urmare, eu am dreptul la o parere, la critica, la lauda in ceea ce va priveste. Voi stiti daca eu sunt pertinenta sau nu.
Accept pe blogul asta si ,in general, in viata, critica de la oricine se recomanda. N-am sa accept insa niciodata critica de la cineva care se ascunde sub anonimat. De ce anume te pazeste anonimatul? Sau bine, cum crezi ca vreodata vei putea fi luat in seama cand n-ai nici nume, nici fata, nici personalitate, nici o parere coerent formulata? Cand o sa vina ziua in care o sa va asumati parerile voastre si nu o sa va mai fie frica sa criticati pe cineva neprotejati de anonimat ? Imi raspund singura la intrebarea asta, cand o sa fiti capabili sa aveti incredere in parerea voastra. Mai cresteti putin.
In alta oridine de idei, astept cu interes sa sariti de fund in sus toti anonimiilor cum ca sunt ataaaat de superficiala ca scriu treaba asta. Da frate, sunt superficiala si cum vrei tu sa fiu, dar macar eu imi asum treaba asta. Eu sunt Laura si uneori spun cretinitati sau fac tampenii, uneori sunt superficiala, uneori sunt proasta si uneori am idei care ma desprind din multime. Asta sunt eu, cu rele si bune.
Pe aceasta cale insa, as vrea sa le multumesc celor activi pe blogul asta. Am gasit, in multe din criticile voastre semnate (iar aici ii amintesc doar pe Dumnezeu si G.O.A.T. pentru ca sunt in memoria mea recenta) multe idei inteligente si pertinente, sustinute de o identitate, chit ca e doar virtuala. Felicitari celor care au glas, care se individualizeaza, care nu simt nevoia sa injure din multime pentru ca nu pot fi recunoscuti. Felicitari voua!
Cu stima si mai putin drag,
A voastra antipatica,
Laura
marți, 9 februarie 2010
Sunt bolnavă
Sunt bolnavă de plictiseală. De nerăbdare şi emoţii, furie şi împlinire. Sunt bolnavă când îţi aud numele şi îl văd scris peste tot de parcă alte nume n-ar mai exista pe planetă. Aş vrea să-l pot şterge şi să-l pun pe ignore aşa cum fac mereu când mă superi, de parcă descopăr incontinuu pastila uitării.
Mă plictisesc de-atâta visat şi gândit şi simt cum lucrurile frumoase trec pe lângă mine şi inevitabil nu pot să nu-ti admir urâţenia. Parcă îmi fac în ciudă, dar eşti aşa urât, în toate defectele tale perfecte. Urăsc tot ce faci şi ce nu-mi faci, dar parcă nu mă-ndur să-ţi zic "stop". Sunt o sado-masochistă împlinită care nu are nimic de pierdut. Şi nici de câştigat.
Am fugit toata viaţa mea de tine şi tu toata viaţa m-ai prins. M-ai prins de inimă şi suflet şi m-ai strâns atât de tare încât mi s-a făcut rău de-atâta iubire.
Nu-mi doresc decât să te-arunc undeva în cutia cu regrete pe care nu reuşesc niciodată s-o închid. O deschid la nesfârşit, de parcă mi-e dor să mă bucur de tot ce am greşit. Adică de tine.
Bruneta
Mă plictisesc de-atâta visat şi gândit şi simt cum lucrurile frumoase trec pe lângă mine şi inevitabil nu pot să nu-ti admir urâţenia. Parcă îmi fac în ciudă, dar eşti aşa urât, în toate defectele tale perfecte. Urăsc tot ce faci şi ce nu-mi faci, dar parcă nu mă-ndur să-ţi zic "stop". Sunt o sado-masochistă împlinită care nu are nimic de pierdut. Şi nici de câştigat.
Am fugit toata viaţa mea de tine şi tu toata viaţa m-ai prins. M-ai prins de inimă şi suflet şi m-ai strâns atât de tare încât mi s-a făcut rău de-atâta iubire.
Nu-mi doresc decât să te-arunc undeva în cutia cu regrete pe care nu reuşesc niciodată s-o închid. O deschid la nesfârşit, de parcă mi-e dor să mă bucur de tot ce am greşit. Adică de tine.
Bruneta
Fostele vs. Actualele
Dragele mele, văd că sunt din ce în ce mai dese confictele între foste şi actuale sau doritoare de a fi actuale. Ne înjurăm între noi, facem tot felul de jocuri imbecile şi total imature ca să ne dovedim una alteia că noi suntem mai în măsură să fim iubita lui X. Nimic mai greşit. Fetelor, voi sunteţi învârtite şi ameţite, aburite şi minţite de către domnul pentru care vă luptaţi. Ce-i drept, la un moment dat el nu prea mai contează, ci lupta se dă strict între voi două spre a vă demonstra care e mai şmecheră.
Eu am fost de ambele părţi ale taberei. Am fost şi fosta nebună şi am fost şi nenorocita care "s-a băgat" în lunga şi teribil de frumoasa lor poveste de dragoste.
Ce trebuie de făcut? Păi simplu, nu vă mai bălăcăriţi şi gândiţi la rece situaţia. Care se poate încadra în următoarele:
1. Eşti într-o relaţie (lungă) şi el te inşeală. Problema aici nu este aia cu care te-a înşelat. Mereu le găsim lor scuze. Vezi tu, săraca gagicuţă e posibil să nu fi ştiut despre existenţa ta. Lui trebuie să-i faci zile amare, el trebuie bântuit şi nenorocit :)) Evident, mai există şi excepţia în care mititica ştie de relaţia voastră. Ei bine, atunci îţi aduni o gaşcă de prietene bătăioase şi te duci şi-i faci o vizită individei. Asta dacă merită tipu' şi nu cumva ţi s-au aprins călcâiele dupa altu'.
2. Eşti despărţită de ceva vreme de el (tipu'cu care ai fost multă vreme) şi afli că e cu alta. Aici e complicat. Poate să însemne multe lucruri. Poate să fie ori că a trecut peste tine, moment în care poţi să te dai şi cu fundu' de pământ, să-ţi faci harakiri că tot nu rezolvi nimic. Sau poate doar să vrea să te facă geloasă şi să te pună în gardă că "vezi fraiero, i still got it". Well, în ambele cazuri, sfatul meu e să îi faci frumos cu mâna şi sa-ţi bagi picioarele în ea de iubire că înseamnă că tipul nu merită osteneala. Şi iarăşi, aici tipa nu e vinovata cu nimic. Asta dacă nu cumva e prietena ta cea mai bună în braţele cui plângeai după el :)
Sau ai putea să lupţi pentru el cum am făcut şi eu. A mers preţ de câteva luni, dar ciorba reîncălzită.. Mi-aduc aminte şi-acum ce satisfacţie enormă am avut când a lăsat-o pe ea pentru mine dar mi-am inghiţit toată satisfacţia când am auzit câte se întâmplaseră între ei, când vedeam cum ea suferă că a lăsat-o, când am văzut că nu mai era acelaşi foc în ochii noştrii.. Urât..foarte urât.
3. Eşti într-o relaţie frumoasă dar cumva îţi intră la inimă un al doilea. Nu, nu sunteţi panarame. Asta zic ei ca să se scoată. I se poate întâmpla oricui. Poate din plictis, poate din prea multă rutină apare acest individ care le face pe toate bine şi aduce un plus de culoare. Not good.. Nu lăsa cioara din mâna pentru aia de pe gard. Culoarea asta se va transforma în rutina iar şi iar, şi dacă iubY ţi se pare de viitor..nu-i greşi. Ştii tu, roata se întoarce, ce ţie nu-şi place altuia nu-i face, etc.
4. Eşti singură şi te îndrăgosteşti. Şi el de tine. Şi merge frumos şi bine. Dar apare o ea din trecut care nu şi-a încheiat toate conturile cu ăsta minunatu'. Ce trebuie de făcut? Păi te retragi frumos, pentru că aici intervine punctul 2. Dacă el te va vrea cu adevărat îşi va lămuri situaţia cu fosta şi va merge înainte alături de tine. Dacă nu, nu. Fosta lui nu e de condamnat pentru că au avut mai multe de împărţit împreună, e şi normal să fie nesuferită că nah, eşti o ameninţare pentru ea.
Într-adevăr lucrurile nu stau atât de simple cînd sunt sentimente la mijloc, dar cred că am avea mai puţin de suferit dacă am încerca să şi gândim atunci când iubim. Ce-i drept e foarte greu să găseşti pe cineva care să nu mai aibe legături cu trecutul, să nu existe foşti sau foste, actuale sau fuck-buddies.
Dar..dacă iţi e menit, o să meargă!
Bruneta
Eu am fost de ambele părţi ale taberei. Am fost şi fosta nebună şi am fost şi nenorocita care "s-a băgat" în lunga şi teribil de frumoasa lor poveste de dragoste.
Ce trebuie de făcut? Păi simplu, nu vă mai bălăcăriţi şi gândiţi la rece situaţia. Care se poate încadra în următoarele:
1. Eşti într-o relaţie (lungă) şi el te inşeală. Problema aici nu este aia cu care te-a înşelat. Mereu le găsim lor scuze. Vezi tu, săraca gagicuţă e posibil să nu fi ştiut despre existenţa ta. Lui trebuie să-i faci zile amare, el trebuie bântuit şi nenorocit :)) Evident, mai există şi excepţia în care mititica ştie de relaţia voastră. Ei bine, atunci îţi aduni o gaşcă de prietene bătăioase şi te duci şi-i faci o vizită individei. Asta dacă merită tipu' şi nu cumva ţi s-au aprins călcâiele dupa altu'.
2. Eşti despărţită de ceva vreme de el (tipu'cu care ai fost multă vreme) şi afli că e cu alta. Aici e complicat. Poate să însemne multe lucruri. Poate să fie ori că a trecut peste tine, moment în care poţi să te dai şi cu fundu' de pământ, să-ţi faci harakiri că tot nu rezolvi nimic. Sau poate doar să vrea să te facă geloasă şi să te pună în gardă că "vezi fraiero, i still got it". Well, în ambele cazuri, sfatul meu e să îi faci frumos cu mâna şi sa-ţi bagi picioarele în ea de iubire că înseamnă că tipul nu merită osteneala. Şi iarăşi, aici tipa nu e vinovata cu nimic. Asta dacă nu cumva e prietena ta cea mai bună în braţele cui plângeai după el :)
Sau ai putea să lupţi pentru el cum am făcut şi eu. A mers preţ de câteva luni, dar ciorba reîncălzită.. Mi-aduc aminte şi-acum ce satisfacţie enormă am avut când a lăsat-o pe ea pentru mine dar mi-am inghiţit toată satisfacţia când am auzit câte se întâmplaseră între ei, când vedeam cum ea suferă că a lăsat-o, când am văzut că nu mai era acelaşi foc în ochii noştrii.. Urât..foarte urât.
3. Eşti într-o relaţie frumoasă dar cumva îţi intră la inimă un al doilea. Nu, nu sunteţi panarame. Asta zic ei ca să se scoată. I se poate întâmpla oricui. Poate din plictis, poate din prea multă rutină apare acest individ care le face pe toate bine şi aduce un plus de culoare. Not good.. Nu lăsa cioara din mâna pentru aia de pe gard. Culoarea asta se va transforma în rutina iar şi iar, şi dacă iubY ţi se pare de viitor..nu-i greşi. Ştii tu, roata se întoarce, ce ţie nu-şi place altuia nu-i face, etc.
4. Eşti singură şi te îndrăgosteşti. Şi el de tine. Şi merge frumos şi bine. Dar apare o ea din trecut care nu şi-a încheiat toate conturile cu ăsta minunatu'. Ce trebuie de făcut? Păi te retragi frumos, pentru că aici intervine punctul 2. Dacă el te va vrea cu adevărat îşi va lămuri situaţia cu fosta şi va merge înainte alături de tine. Dacă nu, nu. Fosta lui nu e de condamnat pentru că au avut mai multe de împărţit împreună, e şi normal să fie nesuferită că nah, eşti o ameninţare pentru ea.
Într-adevăr lucrurile nu stau atât de simple cînd sunt sentimente la mijloc, dar cred că am avea mai puţin de suferit dacă am încerca să şi gândim atunci când iubim. Ce-i drept e foarte greu să găseşti pe cineva care să nu mai aibe legături cu trecutul, să nu existe foşti sau foste, actuale sau fuck-buddies.
Dar..dacă iţi e menit, o să meargă!
Bruneta
vineri, 5 februarie 2010
Efectul Bumerang
Eh uite o treaba care ma amuza. Am niste nenorociti de cercei luati pe gratis (sau poate mi-au dat ei bani, chiar nu-mi aduc aminte) de H&M la reduceri (Doamne nu ma intelegeti gresit acum, iubesc H&M-ul si sunt profund indragostita de reduceri) acum vreo 2 ani care pur si simplu nu vor sa ma lase in pace. Mai sunt si uratei. Stiti, modelul ala clasic, rotund, asa de cocalareasa, aurii. I-am pierdut pana acum de...sa zic asa...13 ori. Mi-au cazut din ureche in discoteca, in restaurante, in vizite, peste tot. Ultima data i-am pierdut de 2 ori la o petrecere cand chiar am insistat sa nu-mi fie cautati, sa-i las sa zburde liberi. Ei nu, cerceii mei de tinichea strambata (ca d-asta imi tot cad din ureche, ca s-au uzat si sunt stambi) se tot agata de mine si tot insista sa vina inapoi acasa dupa fiecare iesire in oras.
Aseara in schimb, imi scot cerceii tinuti bine in cutia lor speciala, din pene de pauni, cercei arhi-cautati prin tot orasul si pe care i-am purtat maxim de 3 ori. Eram mandra cu ei, gata, deja ma scoteau din anonimat. Ce mai, ei ma purtau pe mine nu invers. Dupa o cafea calma , ajung acasa, ma pun pe pat si...stupoare, mi-am pierdut un cercel. Dezastru. Pe noptiera mea sta acum o singura pana, asteptand in liniste si intr-o tristete aproape macabra sufletul pereche. Degeaba dragul meu, e pierdut in lume, purtat prin cartiere dubioase de rafale de vant crude si crunte.
Unde vroiam sa ajung cu epopeea cerceilor mei..oare asa e si in viata? Daca ceva iti este destinat, oricat ai incercat sa negi, se intoarce ca un bumerang la tine, de fiecare data cand il arunci? Tu il scoti pe usa, el intra pe geam si tot asa pana ajungi sa-l..iubesti? Pe de alta parte, cand vrei ceva mai mult decat ti se cuvine, e cumva inevitabil ca "acel ceva" sa incerce sa se scuture de tine? Cumva ajungem sa nu mai vedem padurea de copaci, sa cautam ceva mai bun, mai mare, mai frumos, mai performant, mai destept, cand ceea ce ne este cu adevarat sortit, ne sta agatat de gat (de ureche in cazul amplei fugiri de stil). Ne uitam imprejur, mai atenti de data asta?
A voastra Blonda.
Aseara in schimb, imi scot cerceii tinuti bine in cutia lor speciala, din pene de pauni, cercei arhi-cautati prin tot orasul si pe care i-am purtat maxim de 3 ori. Eram mandra cu ei, gata, deja ma scoteau din anonimat. Ce mai, ei ma purtau pe mine nu invers. Dupa o cafea calma , ajung acasa, ma pun pe pat si...stupoare, mi-am pierdut un cercel. Dezastru. Pe noptiera mea sta acum o singura pana, asteptand in liniste si intr-o tristete aproape macabra sufletul pereche. Degeaba dragul meu, e pierdut in lume, purtat prin cartiere dubioase de rafale de vant crude si crunte.
Unde vroiam sa ajung cu epopeea cerceilor mei..oare asa e si in viata? Daca ceva iti este destinat, oricat ai incercat sa negi, se intoarce ca un bumerang la tine, de fiecare data cand il arunci? Tu il scoti pe usa, el intra pe geam si tot asa pana ajungi sa-l..iubesti? Pe de alta parte, cand vrei ceva mai mult decat ti se cuvine, e cumva inevitabil ca "acel ceva" sa incerce sa se scuture de tine? Cumva ajungem sa nu mai vedem padurea de copaci, sa cautam ceva mai bun, mai mare, mai frumos, mai performant, mai destept, cand ceea ce ne este cu adevarat sortit, ne sta agatat de gat (de ureche in cazul amplei fugiri de stil). Ne uitam imprejur, mai atenti de data asta?
A voastra Blonda.
Frici si retineri.
"Nothing of me is original. I am the combined effort of everybody I've ever known." - Chuck Palahniuk (Invisible Monsters)
Am dat peste citatul asta acum cateva luni. Atunci n-am stat prea mult sa-l analizez, dar privind in retrospectiva, acum il inteleg perfect. Toti "trecatorii" prin viata noastra cotidiana ne transforma si ajungem sa-i chinuim pe cei de acum, pentru cei trecuti. Nu zic sa nu fim prudenti, dar am gresit mult cand am fost retinuta, doar de teama de a nu pati ce am mai patit. Tardiv o spun, fiecare om trebuie analizat in relatia pe care o are cu noi, independent de experientele trecute, de etichetele pe care le poarta.
Mi-ar placea sa-mi regasesc personalitatea pura, sa o curat de cicatricile trecutului si fricile viitorul. Sa nu mai fiu cinica, suspicioasa, controlata, sa ajung sa ma descopar cum sunt cu adevarat, sa nu ma mai lovesc de ceea ce-au creat altii din mine. Mereu gasim scuze pentru greselile noastre, dam vina pe ce ne-au spus unii, pe ce ne-au facut altii, cand, de fapt, un capitol inchis, n-ar trebui niciodata redeschis. In plus, odata cu inchiderea unei carti, nu ramai in lumea aia, revii la viata ta...
A voastra Blonda.
Am dat peste citatul asta acum cateva luni. Atunci n-am stat prea mult sa-l analizez, dar privind in retrospectiva, acum il inteleg perfect. Toti "trecatorii" prin viata noastra cotidiana ne transforma si ajungem sa-i chinuim pe cei de acum, pentru cei trecuti. Nu zic sa nu fim prudenti, dar am gresit mult cand am fost retinuta, doar de teama de a nu pati ce am mai patit. Tardiv o spun, fiecare om trebuie analizat in relatia pe care o are cu noi, independent de experientele trecute, de etichetele pe care le poarta.
Mi-ar placea sa-mi regasesc personalitatea pura, sa o curat de cicatricile trecutului si fricile viitorul. Sa nu mai fiu cinica, suspicioasa, controlata, sa ajung sa ma descopar cum sunt cu adevarat, sa nu ma mai lovesc de ceea ce-au creat altii din mine. Mereu gasim scuze pentru greselile noastre, dam vina pe ce ne-au spus unii, pe ce ne-au facut altii, cand, de fapt, un capitol inchis, n-ar trebui niciodata redeschis. In plus, odata cu inchiderea unei carti, nu ramai in lumea aia, revii la viata ta...
A voastra Blonda.
Dulce, cald sau rece.
Prietenii mei stiu foarte bine ca printre primele mele mari iubiri se afla dulciurile. Daca vrei sa cumperi ceva dulce bun, e evident ca eu sunt persoana care trebuie sunata, stiu programul si intreaga gama de produse a majoritatii cofetariilor, ciocolateriilor si in general, a magazinelor cu dulciuri din Bucuresti si nu numai. Am ajuns in asemenea hal, incat m-as sui acum in masina sa ma duc pana in Brasov sa mananc o panna cota sau o felie de tort cu ciocolata.
Prin urmare, saptamana trecuta am fost extrem de incantata sa observ in lista mea de fb o invitatie la un "aperitivo" in CioccoGelateria Venchi. Stiam de Venchi, e o firma mare de ciocolata, extrem de buna si fina. Eu ii stiam de vreo 3 ani cand am primit de la tatal meu, un alt impatimit al ciocolatei, o cutie de bomboane pe care am terminat-o inca din primele secunde.
M-am dus la eveniment. Numai cuvinte de lauda, pe langa faptul ca au cea mai buna inghetata pe care am mancat-o in Bucuresti si printre cele mai mari sortimente de ciocolata neagra, ciocolata cu fructe, creme de ciocolata, ciocolata calda, cum intrii in magazin, esti intampinat de cei mai sociabili si amabili oameni pe care i-am cunoscut in ultimul timp. Ce m-a impresionat cu adevarat este faptul ca sunt atat de pasionati de ceea ce fac si vand, incat sunt in stare sa te convinga ca nu poti trai de atunci in colo fara ciocolata lor.
Sfatul meu sincer e sa va duceti acolo. Vinerea seara au aperitivo, se bea vin, se mananca ciocolata, niste gustarele, se vorbeste, se asculta muzica, totul intr-o atmosfera extrem de relaxata si primitoare. Ii gasiti in Victoriei nr 214. Ei sigur va asteapta cu zambetele lor caracteristice si cu o ciocolata dementiala!
A voastra Blonda.
Prin urmare, saptamana trecuta am fost extrem de incantata sa observ in lista mea de fb o invitatie la un "aperitivo" in CioccoGelateria Venchi. Stiam de Venchi, e o firma mare de ciocolata, extrem de buna si fina. Eu ii stiam de vreo 3 ani cand am primit de la tatal meu, un alt impatimit al ciocolatei, o cutie de bomboane pe care am terminat-o inca din primele secunde.
M-am dus la eveniment. Numai cuvinte de lauda, pe langa faptul ca au cea mai buna inghetata pe care am mancat-o in Bucuresti si printre cele mai mari sortimente de ciocolata neagra, ciocolata cu fructe, creme de ciocolata, ciocolata calda, cum intrii in magazin, esti intampinat de cei mai sociabili si amabili oameni pe care i-am cunoscut in ultimul timp. Ce m-a impresionat cu adevarat este faptul ca sunt atat de pasionati de ceea ce fac si vand, incat sunt in stare sa te convinga ca nu poti trai de atunci in colo fara ciocolata lor.
Sfatul meu sincer e sa va duceti acolo. Vinerea seara au aperitivo, se bea vin, se mananca ciocolata, niste gustarele, se vorbeste, se asculta muzica, totul intr-o atmosfera extrem de relaxata si primitoare. Ii gasiti in Victoriei nr 214. Ei sigur va asteapta cu zambetele lor caracteristice si cu o ciocolata dementiala!
A voastra Blonda.
joi, 4 februarie 2010
Un regret
Eu sunt de parere ca regretele nu-si au rolul in viata. Bine, asta e parerea mea, in practica, mi se intampla si mie sa ma dau cu fundul de pamanant pentru ceva ce am facut, n-am facut sau n-am spus. Asta e, ma ridic, ma scutur si imi vad mai departe de viata.
Eh, peste toate deciziile mele idioate am trecut usor, dar iata ca in ultimul timp ma lovesc din ce in ce mai des de o tampenie fara precedent. Faptul ca sunt la ASE. De fapt, cred ca ma deranjeaza intreg sistemul de invatamant romanesc.
M-am dus la ASE, cu toate ca pictez binisor, cu toate ca ma intereseaza psihologia, socilogia, cu toate ca imi place sa vorbesc despre orice cu orice ocazie. M-am dus la ASE , vezi tu, ca sa ma fac economist, sa nu ma trezesc ca am facut o facultate si n-am unde sa ma angajez. Sincer, m-am dus la ASE ca sa invat sa fiu un bun manager, sa stiu piata bunurilor si serviciilor la toate nivelurile, pentru ca imi place economia si am o inclinatie spre ea, pentru ca imi place marketingul si imi mai plac tehnicile de negociere etc etc.
Anul asta nu m-am mai dus la facultate mai deloc. Mi se pare jignitoare atitudinea profesorilor in ceea ce ma priveste, a asistentiilor care sunt cu 3 ani mai mari ca mine si care urla la mine cum nu s-a urlat niciodata acasa, a hotararii cu care suntem obligati sa cumparam cartiile profesorilor nostrii ca altfel nu trecem examenele, a nesimtirii profesoarei de geogra care intarzia cate juma de ora in fiecare luni dimineata la 7 jumate, care ne putea sa-i traducem ei tratate din engleza, dar care nu ne-a vorbit niciodata despre geografie, a sutelor de definitii si pagini de descrieri atat de tehnice si totodata total idioate pe care trebuia sa le invatam pe de rost. NU, nu m-am dus la scoala, nu mi-am respectat "datoria" si nici n-am prea invatat pentru examenele. Rezultatele? 10, 9, 9, 8 si 7. Cam penibil, nu? Se pare ca ASEul asta , de fapt, nu m-a invatat nimic din ce nu stiam, deci am dat degeaba la facultate.
In schimb, mi-au placut orele de Etica (in special examenul, unde ni s-a cerut si parerea proprie, nu sa recitam o carte) si profa de Burse, care nici nu ne nota prezenta, ne-a anuntat un test si un examen si gata, din alea era compusa nota finala. Aveam de ales, sunt capabila sa invat singura, atunci sa o dovedesc, nu sunt..atunci sa vin la seminar. Foarte corect.
Abia astept sa termin si semestru viitor, sa dau la SNSPA, poate acolo e alta viata...
A voastra Blonda
Eh, peste toate deciziile mele idioate am trecut usor, dar iata ca in ultimul timp ma lovesc din ce in ce mai des de o tampenie fara precedent. Faptul ca sunt la ASE. De fapt, cred ca ma deranjeaza intreg sistemul de invatamant romanesc.
M-am dus la ASE, cu toate ca pictez binisor, cu toate ca ma intereseaza psihologia, socilogia, cu toate ca imi place sa vorbesc despre orice cu orice ocazie. M-am dus la ASE , vezi tu, ca sa ma fac economist, sa nu ma trezesc ca am facut o facultate si n-am unde sa ma angajez. Sincer, m-am dus la ASE ca sa invat sa fiu un bun manager, sa stiu piata bunurilor si serviciilor la toate nivelurile, pentru ca imi place economia si am o inclinatie spre ea, pentru ca imi place marketingul si imi mai plac tehnicile de negociere etc etc.
Anul asta nu m-am mai dus la facultate mai deloc. Mi se pare jignitoare atitudinea profesorilor in ceea ce ma priveste, a asistentiilor care sunt cu 3 ani mai mari ca mine si care urla la mine cum nu s-a urlat niciodata acasa, a hotararii cu care suntem obligati sa cumparam cartiile profesorilor nostrii ca altfel nu trecem examenele, a nesimtirii profesoarei de geogra care intarzia cate juma de ora in fiecare luni dimineata la 7 jumate, care ne putea sa-i traducem ei tratate din engleza, dar care nu ne-a vorbit niciodata despre geografie, a sutelor de definitii si pagini de descrieri atat de tehnice si totodata total idioate pe care trebuia sa le invatam pe de rost. NU, nu m-am dus la scoala, nu mi-am respectat "datoria" si nici n-am prea invatat pentru examenele. Rezultatele? 10, 9, 9, 8 si 7. Cam penibil, nu? Se pare ca ASEul asta , de fapt, nu m-a invatat nimic din ce nu stiam, deci am dat degeaba la facultate.
In schimb, mi-au placut orele de Etica (in special examenul, unde ni s-a cerut si parerea proprie, nu sa recitam o carte) si profa de Burse, care nici nu ne nota prezenta, ne-a anuntat un test si un examen si gata, din alea era compusa nota finala. Aveam de ales, sunt capabila sa invat singura, atunci sa o dovedesc, nu sunt..atunci sa vin la seminar. Foarte corect.
Abia astept sa termin si semestru viitor, sa dau la SNSPA, poate acolo e alta viata...
A voastra Blonda
Si recenzia
Stiu o persoana care astepta cu interes post-ul asta, asa ca dragul meu, cu dedicatie:
Care-i faza?!
Asta sincer nu mi-a placut. Nu pentru ca e plictisitoare sau scrisa prost ci din simplu motiv ca mesajul nu-mi ajunge la inima. Chestia asta cu pacea mondiala, tipica concursurilor de miss, ma oboseste. Evident ca vom da mai mult cand urla langa noi foame, asa suntem noi. In primul rand, o sa ne vedem de stomacul nostru si abia apoi, iar asta doar daca ne aducem aminte, de cei din jur. Va rog sa nu intelegeti gresit, am organizat si as organiza oricand strangeri de hainute si jucarii pentru copii orfani , dar nu o sa ma gandesc cand imi cumpar o bomboana de 8 lei ca mai bine ii cumpar unui om o paine. Doamne ce urat suna, aproape ca regret sinceritatea..
Girls are the new fellaz
Eh uite asta mi-a placut in mod special. Eu sunt pro feminitate! Pro distractie in limita feminitatii, pro relatii in care (cel putin in public) barbatii conduc. M-am simtit prost pentru o iesire de-a mea in gaia cand am baut un pic peste limita si m-am purtat prosteste. Promit ca nu mai fac acum cand am vazut cum este totul analizat prin ochii unui barbat.
In alta ordine de idei, mi-a placut ca am fost facuta moara de vant. Imi place , intr-un mod sadic, sa ajung sa incoltesc un om pana cand, neavand ce contra argumente logice sa-mi dea, ajunge sa ma jigneasca. Ce-am invatat din asta? Cine nu e cu tine, nu e neaparat impotriva ta, poate bagam in cap si nu mai jignim aiurea. Asta apropo de feminitatea care da pe afara de care se lauda unele..
Virusul F1Fa
Eh uite si asta mi-a placut. Foarte amuzant si lejer de citit, scris cumva...oral. Din fericire, n-am niciun iubit impatimit de fifa, dar stiu prietene ale caror iubiti sunt. Am prieteni in schimb. Ajungeam sa merg la ei cu mancarea pentru ca erau atat de prinsi in joc incat nu puteau sa-si comande. Dragut fenomen, pe mine momentan nu ma deranjeaza..dar sper sa nu se ajunga acolo.
In concluzie,
Cu 2 reusite din 3, il declar pe stimabilul autor unul castigator. Mi-a facut placere sa intalnesc un stil de scriere asemanator cu al meu, total lejer si puttttin superficial.
Sa zic acum ca-s mai bune ca ale mele? Nu ma lasa orgoliul, dar pot sa spun ca au fost la nivel alor mele cel putin din punct de vedere al stilului. Pana la urma asta conteaza, cum o spui, nu ce spui.
Sfatul meu? Mai scrie, eu te-as citi!
A voastra Blonda.
Care-i faza?!
Asta sincer nu mi-a placut. Nu pentru ca e plictisitoare sau scrisa prost ci din simplu motiv ca mesajul nu-mi ajunge la inima. Chestia asta cu pacea mondiala, tipica concursurilor de miss, ma oboseste. Evident ca vom da mai mult cand urla langa noi foame, asa suntem noi. In primul rand, o sa ne vedem de stomacul nostru si abia apoi, iar asta doar daca ne aducem aminte, de cei din jur. Va rog sa nu intelegeti gresit, am organizat si as organiza oricand strangeri de hainute si jucarii pentru copii orfani , dar nu o sa ma gandesc cand imi cumpar o bomboana de 8 lei ca mai bine ii cumpar unui om o paine. Doamne ce urat suna, aproape ca regret sinceritatea..
Girls are the new fellaz
Eh uite asta mi-a placut in mod special. Eu sunt pro feminitate! Pro distractie in limita feminitatii, pro relatii in care (cel putin in public) barbatii conduc. M-am simtit prost pentru o iesire de-a mea in gaia cand am baut un pic peste limita si m-am purtat prosteste. Promit ca nu mai fac acum cand am vazut cum este totul analizat prin ochii unui barbat.
In alta ordine de idei, mi-a placut ca am fost facuta moara de vant. Imi place , intr-un mod sadic, sa ajung sa incoltesc un om pana cand, neavand ce contra argumente logice sa-mi dea, ajunge sa ma jigneasca. Ce-am invatat din asta? Cine nu e cu tine, nu e neaparat impotriva ta, poate bagam in cap si nu mai jignim aiurea. Asta apropo de feminitatea care da pe afara de care se lauda unele..
Virusul F1Fa
Eh uite si asta mi-a placut. Foarte amuzant si lejer de citit, scris cumva...oral. Din fericire, n-am niciun iubit impatimit de fifa, dar stiu prietene ale caror iubiti sunt. Am prieteni in schimb. Ajungeam sa merg la ei cu mancarea pentru ca erau atat de prinsi in joc incat nu puteau sa-si comande. Dragut fenomen, pe mine momentan nu ma deranjeaza..dar sper sa nu se ajunga acolo.
In concluzie,
Cu 2 reusite din 3, il declar pe stimabilul autor unul castigator. Mi-a facut placere sa intalnesc un stil de scriere asemanator cu al meu, total lejer si puttttin superficial.
Sa zic acum ca-s mai bune ca ale mele? Nu ma lasa orgoliul, dar pot sa spun ca au fost la nivel alor mele cel putin din punct de vedere al stilului. Pana la urma asta conteaza, cum o spui, nu ce spui.
Sfatul meu? Mai scrie, eu te-as citi!
A voastra Blonda.
marți, 2 februarie 2010
Sfânta Sâmbătă
Ce zici mă? Fete serioase, sâmbătă seară, prietena noastră sărbătoreşte vârsta respectabilă de 22 de ani. Poze fresh. Hai!
E totul în regulă? Cred ca mi-e dor de jumătatea blondă că tot exclam "UAU".
"Blondo!" ma strigă! Ce-ai mă?! Eu sunt bruneta! Shhtt! Tuuu o să te duci dracu, tu bei, tu tragi..ce faci mă?
E bine mă! Ştii că mai e câte unu la care te gândeşti când eşti sus..săracu, personaj de sacrificiu, primeşte mesaje de fericire, tristeţe, tot el săracu primeşte a doua zi telefoane de "îmi pare rău pentru aseara, eram în stări".
Ştiai că vine Robbie Williams in Bucureşti să concerteze?
Uau! Serios!? Când ziceai că pleci?
Marţi!
Şi cântă şi "Come Undone"? Moa..Uau.. Poate mă sărută pe scena.. Apropo..tu când ziceai că pleci?
Marţi!
Moa ce tare-i piesa..I hope you blow awaaay.. Ştii ce!? Eu m-am îndrăgostit!
Serios!? De o pereche de pantofi sau cum? "jajajajaj"
Nu..Are şi nume..Îl cheamă Laur Mocanu.Hai să-ţi spun..e greu..cum să-ţi zic..E Guess Who mă..de vreo 2 zile avem o relaţie specială..
Gen Guess Who!? Cum? Unde?
Eh..
Credeam că-mi eşti prietenă..Are prieteni buni!? Shake it like a polaroid picture!
Eşti proastă! Nu mai înteleg nimic.. Am examen!
Când!?
Marţi!
- postul vine ataşat cu scuzele de rigoare pentru cei care vor suferi de dureri de cap în urma citirii lui. Voi reveni după sesiune cu posturi normale.
Bruneta
E totul în regulă? Cred ca mi-e dor de jumătatea blondă că tot exclam "UAU".
"Blondo!" ma strigă! Ce-ai mă?! Eu sunt bruneta! Shhtt! Tuuu o să te duci dracu, tu bei, tu tragi..ce faci mă?
E bine mă! Ştii că mai e câte unu la care te gândeşti când eşti sus..săracu, personaj de sacrificiu, primeşte mesaje de fericire, tristeţe, tot el săracu primeşte a doua zi telefoane de "îmi pare rău pentru aseara, eram în stări".
Ştiai că vine Robbie Williams in Bucureşti să concerteze?
Uau! Serios!? Când ziceai că pleci?
Marţi!
Şi cântă şi "Come Undone"? Moa..Uau.. Poate mă sărută pe scena.. Apropo..tu când ziceai că pleci?
Marţi!
Moa ce tare-i piesa..I hope you blow awaaay.. Ştii ce!? Eu m-am îndrăgostit!
Serios!? De o pereche de pantofi sau cum? "jajajajaj"
Nu..Are şi nume..Îl cheamă Laur Mocanu.Hai să-ţi spun..e greu..cum să-ţi zic..E Guess Who mă..de vreo 2 zile avem o relaţie specială..
Gen Guess Who!? Cum? Unde?
Eh..
Credeam că-mi eşti prietenă..Are prieteni buni!? Shake it like a polaroid picture!
Eşti proastă! Nu mai înteleg nimic.. Am examen!
Când!?
Marţi!
- postul vine ataşat cu scuzele de rigoare pentru cei care vor suferi de dureri de cap în urma citirii lui. Voi reveni după sesiune cu posturi normale.
Bruneta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)