OriDoi

Sunt foarte revoltata ca trebuie sa platesc totul de 2 ori!
Imi faceam calculele zilele trecute pe ce mi s-au dus banii si am constatat cum o suma importanta s-a dus pe parcare. Ok, ca-mi bag masina in parcare si trebuie sa o platesc, inteleg, evident. Dar de ce trebuie sa platesc toti tiganusii sa-mi "pazeasca" masina sau ,si mai rau,...sa ma ajute sa fac o nenorocita de garare, sa se agite bezmetic in jurul masinii pana imi explodeaza senzorii de parcare cu toate ca eu ii zic de o mie de ori ca n-am nevoie de ajutor?! Pff! Interesant serviciu imi ofera. Si nici macar nu sunt eficienti, ce, nu s-a intamplat sa-si gaseasca nimeni masina cu parbrizul spart in fata unei cafenele de fitze cu toate ca era "pazita"? Si culmea, nimeni nu a vazut nimic, probabil ca s-a spart singur parbrizul si sunt eu absurda.
O alta chestie, vorbeam cu o prietena. Avem abonamente la masaj si ne intrebam una pe alta daca trebuie sa-i dai si maseuzei ceva. Pai parca i-am platit deja abonamentul, dar trebuie sa fim dragute si sa mai strecuram ceva si in halatul de masaj. La fel cu coaforul, unghiile, cu tot ce tine de ingrijire. Platim la casa si platim la prestatorul de servicii. De parca e vina noastra ca nu si-au deschis singure salon, asa ca le premiem si pe ele.
Deci nu inteleg, daca oricum platesc un serviciu, de ce mai trebuie sa mai platesc ceva pe langa? Doar de amabilitate? Dar in strainatate nu se procedeaza asa, bine ca am ramas noi atat de amabili.
In ritmul asta, din pacate, nu o sa scapam niciodata de prostul obicei de a da spaga. Ca dai spaga politistului sa nu-ti ia carnetul, o inteleg, dar ca dai spaga doctorului sa nu-si bata joc de tine, pe asta nu o inteleg. Oricum ne invartim intr-un cerc vicios, nimeni nu e dispus sa-si faca treaba pe 2 lei, dar nu trebuie spaga impusa ca conditie pentru buna indeplinire a meseriei pe care , pana la urma, noi ne-am ales-o!
Diseara o sa fac un experiment, o sa fiu nepoliticoasa si nu o sa-mi spaguiesc parcagiu total dispensabil. Daca maine imi gasesc masina fara roti, o sa zic ca mi-am meritat-o, ca m-am rasvratit eu impotriva normalului. Oricum, daca o patesc, sigur o sa se transforme intr-un post amuzant.


A ta revoltata Blonda.

Dragostea nu trece prin stomac

Ideea post-ului astuia mi-a venit in timp ce gateam intr-un mod blasfemic un piept de pui. Blasfemic zic pentru ca l-am carbonizat. In plus, abia dupa ce l-am prajit violent si am mancat jumatate din el am realizat ca e stricat. Innnnnn plus, -am bagat in congelator salata si am uitat-o acolo, asa ca n-am avut nici salata, castravetele era stricat, aveam o rosie...si un borcan de porumb murat adus de un amic de-al meu la masa de craciun de care am ras mult timp, dar care acum se dovedeste a fi practic.
Revenind! Gatind asa frumos eu, mi-au alunecat gandurile la o discutie pe care o aveam undeva in primavara cu o prietena, sustinuta de ideile dintr-o carte citita in vara. Cica o femeie NU ar trb sa-i gateasca partenerului ei niciodata. Sau foarte,dar foarte rar. Ca sa ajunga sa aprecieze gestul. La mod general, nu trebuie sa faca niciun efort pentru partener pentru ca in rarele situatii in care il face, sa fie extrem de apreciat si laudat.
Ok, zis si facut. Cand mi-am inceput noua relatie mi-am propus si mi-am si scris in frunte : Eu nu mai dau tot ce am pentru relatia asta, gata, fara eforturi! I-am spus-o si lui, "vai draga, dar pana o sa mananci tu ceva gatit de mine o sa treaca luni si luni". Sigur ca asa am procedat, dupa o luna jumate deja ii faceam micul dejun. Ce vroia el, cum vroia el. Evident, eu spalam vasele, sa nu-i rapesc din masculinitate. Mama si ce cina surpriza i-am facut o data. Da-i cu capresse, bruschete, pene gratinate (pe care le-am carbonizat de asemenea, dar am repetat reteta) si capsuni trase personal de mine in ciocolata. El a ciugulit cate putin, dar pare ca a apreciat gestul. Sau ma rog...asa mi s-a parut mie.
Vorbeam zilele trecute cu un prieten, cica femeile de azi au numai pretentii si deloc intentii. Oare asa e? Evident ca ne-ar placea sa nu facem nimic si sa primim totul, dar asa se intampla si in practica sau , intradevar, dragostea se masoara in ceea ce dai, nu ceea ce primesti?
Nu ma intelegeti gresit, nu e un post despre mancare si gatit, ci despre egalitatea din cuplu, despre modul de a spune "te iubesc" sau "te vreau" sau "tin la tine" si prin grija si considerare pentru dorintele partenerului. Poate e mai bine intr-o relatie sa-ti ridici singur statuie , dar indiferent cate carti despre psihologia cuplului as citi, nu pot sa ma desobisnuiesc din a-l alinta pe cel de langa mine. Zambetul lui e un "multumesc" fantastic.
Ma intorc la masa. De fapt, la rosia mea si porumbul murat. Delicios!



A voastra Blonda

Dincolo de Prada si Chanel

Postul meu vine sa intareasca ideea Blondei, filmul Avatar si discutia de aseara cu tata. O sa sar peste introducerea de tipul "traim intr-o societatea superficiala in care conteaza mai mult eticheta decat continutul" si total naiva si surprinsa o sa intreb de ce? De ce am ajuns sa ne complacem intr-un mediu fals, in care toate elementele pure ce au stat la baza formarii noastre sunt acum trecute cu vederea? De ce conteaza pentru noi mai mult banii pe care ii castigam din taierea unor arbori pe cale de disparitie sau din uciderea unor nurci pentru colectia de toamna-iarna de la Prada?
Incep sa cred cu tarie ca toate se indreapta catre un inevitabil final. Nu mai putem fi indreptati, indiferent de cate melodii ar fi scos MJ, de tipul "Heal the world", si indiferent de cate filme de genul "Avatar" mai ies pe banda. Mai sunt cativa "rataciti" care vorbesc despre importanta iubirii in lume, dar nu prezinta interes, pentru ca "iubirea nu tine de foame".
Banii ne instiga la ucis, la furat, ce are vecinul ne face sa ne simtim inferiori, stam sa suspinam la averile bogatasilor aka Hilton si Columbeanu de la noi. Am apela la tot felul de trucuri sa intram si noi intr-o clasa superficiala de oameni, si cand ma refer la trucuri, ma refer la Hermesurilor si Vuittoanele fake, la Vertu-urile fara butoane, mintim ca am facut si am dres doar-doar s-o lega ceva si de noi. Ne luam de la gura sa bagam benzina in masinile luate pe credit si asa mai departe.
Nu fac niciun apel la umanitate. NU mai avem ce sa schimbam si nici cum sa schimbam. A intrat in sistemul nostru avaria asta si faptul ca vrem sa fim mai mult decat suntem, in cazul asta nu reprezinta o calitate. Mi-as dori sa putem sa ne limitam la strictul necesar; mi-as dori sa nu mai facem din prioritatile noastre o iesire sambata seara la Bamboo. Cu banii aia mai bine faci o excursie la Sibiu.
E trist.. Si este o mentalitate pur romaneasca. De-asta multi aleg sa plece din tara, de-aia visez si eu la o viata peste ocean..Pentru ca, vorba unui mare ilustru "avem o tara minunata, pacat ca-i locuita"


Bruneta

Ceva putred

Nu stiu cum, dar micul nostru oras boem a ajuns un fel de Miami. Ati observat?
Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre stresul de a arata bine in Bucuresti, de a avea ultima trasnaie de telefon, ultima fitza de haina, de a cunoaste persoanele mondene, sefii de sala de cluburile importante, dansatorii, cele mai smechere manichiureste la care iti trebuie o recomandare sa intrii si asa mai departe, lista fiind aproape nesfarsita. Foarte profund, matur si corect. Suntem o comunitate de superficiali. De ce conteaza ptr noi asa mult ce masina conducem sau daca avem masa in club? Cum s-a ajuns la valoriile astea?
Astept sa vad cand o sa facem concurs de idei originale de afaceri, cine citeste cel mai mult, cine a vazut cele mai multe tari si pe bune le-a vizitat, nu doar a mers in centru la cumparaturi? Suntem de o superficialitate aproape scarboasa. Ajungem sa mituim lumea din jurul nostru pentru a ne crea un pseudo-statut social.
Cel mai grav e ca, chiar daca am vrea sa oprim ciclu asta, n-am putea. La ce folos iti este sa te impotrivesti societatii stricate in care traiesti? Vei ramene pur si simplu pe afara, izolat de lume.
Acum nu ma intelegi gresit, din pacate si mie imi plac toate lucrurile astea sclipitoare. Diferenta o facem in momentul in care nu ne facem ca principala ocupatie impodobirea personala ca a unui pom de Craciun. Sunt sigura ca in spatele tuturor chipurilor astea sclipitoare ale noastre se afla si o personalitate frumoasa, cu multe de spus. Haideti sa o scoatem la suprafata, sa ne gasim si alte preocupari, sa vina totul natural, sa nu ne mai chinuim sa ne construim o imagine.
Intoarcerea la valori, fara a renunta la felul nostru de a trai. Da,asta trebuie sa facem! Am observat cu mare placere ca exista astfel de persoane si prin cercul meu de cunostinte , pentru ele totul este extrem de natural. Ma uitam la marile familii ale Europei, ei n-au nimic de dovedit, atunci ,iar, totul este natural. Prin urmare, cumva, daca incerci sa dovedesti ceva, inseamna ca esti nesigur. Pe bune, ai frustrari in ceea ce te priveste? Nu? Atunci poarta-te in cosecintata.



A voastra Blonda. Am pornit boicotul!

Usor ca un fulg

Evident ca toti am trecut intr-un moment al vietii noastre prin clipe de groaza. Genu ala de framantare care nu te lasa sa dormi noaptea, sa mananci, ti se face rau, eventual ajungi si la spital. Mama dar ce povesti dramatice am auzit in stanga si dreapta, lucruri de te fac sa multumesti ca esti intreg si ca tu, de fapt, parca ai fost ocolit.
Am o prietena buna care trece printr-un moment trist. O vad cum se consuma si parca imi mananca si mie din inima in fiecare zi. Da-i sfaturi, da-i idei cum sa treaca peste probleme, o scoti in club, la cafea, o tii ocupata. Degeaba. Cica doar timpul le vindeca pe toate.
Va scriu si ii scriu postul asta cu un singur scop. Iata cum iar il aduc pe tata in discutie. Se intampla sa-l sun in hohote de plans, ma asculta si imi da cel mai pertinent sfat de pe pamant. "De ce nu incerci sa te uiti ca la film la toate?" . Eh corect, daca reusim sa ne desprindem, trecem ca prin ceata prin probleme sau cel putin nu le mai luam asa dragic. Ia incearca sa iesi din corp, sa te uiti la viata ta de parca te-ai uita la o telenovela, lasa episoadele sa treaca si la un moment dat inchide televizorul. Fa-ti un ceai, fa sport, citeste ceva, fa ceva pentru tine care sa te ajute sa uiti.
O alta metoda extrem de practica e sa-ti scrii frustariile. Zic sa insiri pe o foaie tot ce te nemultumeste, daca te-a suparat cineva, injura-l, fa-l cum ai vrea sa-l faci in viata reala. Daca te supara ceva, dezvolta subiectul pana nu mai am ce zice. Dupa, arunci la gunoi totul, cu tot cu starea de angoasa.
Uiti, treci peste, ai inima si sufletul curat, esti usor ca un fulg.


A voastra Blonda.

Incep cu deci.

Deci!
Ce-mi place sa incep cu concluzia, nu-mi mai tin interlocutorul in extaz, v-am scutit azi!
Ma voi uita la anul trecut si voi trage concluzii. Ce as schimba? Nimic, doar as perfectiona. Uite ca din concluziile anului trecut dezvolt urmatorul motto "te iubesc, dar ma iubesc mai mult pe mine" Frumos, anul asta asa o sa traiesc. Da, da, da. Ma voi scutii de situatii penibile, lucruri pe care nu vreau sa le fac, locuri pe care nu vreau sa le vad si tot asa. In schimb, voi avea mai mare grija de prietenii mei. La cumpana dintre ani (mama-mama ce expresie cliseu) am constatat ca, intradevar, cei mai dragi si indispensabili imi sun prietenii. Si voi fii mai harnica, mai atenta, mai vesela, ma voi desprinde de problemele altora si voi inceta sa-mi imaginez mie unele.
Vai ce v-as insira pe toti cei care mi-ati adus bucurie in viata anul asta, dar lista e atat de lunga, incat si un preot s-ar plictisii sa o citeasca. Anul asta, o sa incerc sa va fiu si eu voua mai joviala, mai vesela, mai glumeata, o sa fac tot ce-mi sta in puteri in sensul asta.
In alta oridine de idei, anul asta o sa ma tin mai mult timp ocupata pentru ca am constatat ca fac multe prostii din plictiseala. Sfatul asta vi-l dau si voua, decat sa va plictisiti si sa faceti tampenii, mai bine faceti curat!
Sus cu energia, cu gandurile bune, optimismul si tot ce vreti voi.
Iar bruneto, lasa ca un cozonac cu rahat se da repede jos, nu-i bai si ai toooot anul la dispozitie, nu ne grabeste nimeni nicaieri.


Va pup, de data asta va pup asa, de drag!


A voastra sincera si foarte optimista Blonda.

Invatatura de minte

Sparge-ti naibii zambetul ala inghetat de pe fata! Fii cerebrala! Si ce daca? Nu e prima oara! Cu siguranta o sa fie pentru ultima oara! Va fi ca atunci cand iti faci praf placinta in cuptor si data viitoare iese mai bine. Si data de dupa si mai bine! Si tot asa..
Asa facem noi femeile, ne bucuram pe moment de ce traim si dupa ce vedem consecintele stam sa ne smiorcaim la prietenele noastre. Ca, e vina mea?! Am facut eu ceva gresit?! Da, e vina ta! Puteai sa opresti totul de la bun inceput..Nu e ca si cum nu aveai tabelul cu calorii alaturi..
Ma gasesc intr-un moment in care ma apasa acum mai mult ca inainte.. de ce e mai greu acum, cand odinioara era un stil de viata..? Da, era un stil de viata sa mananc tot ce pofteam! Na, ti-a trebuit cozonac, ti-au trebuit nuci, siropuri si torturi..Acuma ai de lucru! Ai avut de ales intre salate si porci si n-ai putut sa zici nu..Nu, cum sa zici nu la un porc cand arata si mirosea asa bine?! Desi, ai zis ca nu mai mananci porc, desi ai zis ca te limitezi la sarmalute..Ai pus si smantana si acuma.. Rezolva-te!
Alearga, detoxifiaza-te, da-ti palme, ca nah..kilogramele se dau jos greu..
Dar sa-ti fie invatatura de minte!
Aveti grija fetelor cu mancatu' asta...


Bruneta