E 4 jumate şi deja am facut 5642 de lucruri. M-am trezit conştiinciosă la 7 jumate după 3 ore de somn şi m-am dus la întalnirea cu profesorul de licenţă. Profesor faţă de care mă simt apropiată, e stilu' lu' taicămiu, caterincos şi totodată pus pe treabă serioasă şi lângă el ştii sigur că faci totul bine. Aşadar, n-am căscat, n-am dormit pe bancă cum am prostul obicei, am fost foarte prinsă în toată povestea cu studiul de caz, minunat! Parcă abia aştept să mă duc la bibliotecă să devorez ca un şoricel cuminte toate cărţile despre crize,mass-media and shit.
După am fost la un mic-dejun + prânz foarte sănătos cu cel mai bun om de pe planetă şi am pus ţara la cale cum avem noi obiceiul, aşteptând să se facă ora 2 să mergem frumos la seminar. Unde am şi ajuns la timp (ei bine, 5 minute întârziere) unde iarăşi am fost atentă, unde iar trebuie să predăm un proiect bombă de dimensiunile unei licenţe. Dar, nu-i bai! Lasă, o să mă ajute în cariera mea de succes ce va să vie!
Last, but not least, am primit un val de energie de la cel mai drăguţ tataie din Bucureşti care se perinda prin Romană cu rolele şi casca în cap, îmbrăcat frumos cu o haină 3/4 şi pantaloni de stofă, cu sacoşa în mână şi mi-a insuflat o mare poftă de mişcare! Drept urmare închei acest post pe fugă căci mă duc să dau o alergare! Minte sănătoasă în corp sănătos!
Hai cu primăvara!
Brunetaaaaa!!!!
vineri, 26 februarie 2010
joi, 25 februarie 2010
Cuvintele mele..
Cuvintele astea, de mi-ar aluneca din gura, pe cat sunt de periculoase, pe atat sunt de adevarata. Sunt lucruri pe care uneori le-as spune, alteori le-as inghiti in mine. Macar scrise as vrea sa le vad..asa ca:
"Te iubesc!Azi mai mult, maine mai putin. Totul depinde doar de tine, mi-ar placea sa constientizezi treaba asta."
"Esti urata rau draguto si , din pacate pentru tine, nici nu o realizezi"
"Pentru tine nici n-am cuvinte. Ce-i mai rau, e ca nu esti nici proasta. Macar esti prostesc de disperata."
"Imi doresc sa nu te fi cunoscut. Vreodata!"
"Imi pare rau"
"Te iubesc!Azi mai mult, maine mai putin. Totul depinde doar de tine, mi-ar placea sa constientizezi treaba asta."
"Esti urata rau draguto si , din pacate pentru tine, nici nu o realizezi"
"Pentru tine nici n-am cuvinte. Ce-i mai rau, e ca nu esti nici proasta. Macar esti prostesc de disperata."
"Imi doresc sa nu te fi cunoscut. Vreodata!"
"Imi pare rau"
Adevar sau provocare?
Noi am ales provocare.
Simplu, voi propuneti o provocare, noi alegem top 5, voi votati una si noi o facem. Ne filmam, punem filmuletul pe blog si dupa radem impreuna de filmulet, respectiv de noi.
Ce vrem noi de la voi pentru asta? Si mai simplu, indeplinim provocarea la 4000 de vizite. Acum avem 1800. Pentru a ajunge la 4000, rugamintea noastra e sa ne bagati ori in blogroll pe blogurile voastre, ori sa ne mai postati din cand in cand pe FB. Apoi, dorinta voastra este comanda pentru noi.
Ce spuneti, interesant?
Simplu, voi propuneti o provocare, noi alegem top 5, voi votati una si noi o facem. Ne filmam, punem filmuletul pe blog si dupa radem impreuna de filmulet, respectiv de noi.
Ce vrem noi de la voi pentru asta? Si mai simplu, indeplinim provocarea la 4000 de vizite. Acum avem 1800. Pentru a ajunge la 4000, rugamintea noastra e sa ne bagati ori in blogroll pe blogurile voastre, ori sa ne mai postati din cand in cand pe FB. Apoi, dorinta voastra este comanda pentru noi.
Ce spuneti, interesant?
Pleacă! Vino înapoi!
Aseară am avut o revelaţie! Mi-am dat seama că eu atunci când iubesc nu ştiu ce vreau. Iubirea îmi afectează mult mai tare logica, decât atunci când nu mă gândesc la nimeni şi pot să fiu realistă. Atunci când iubesc sunt atât de tâmpită încât sunt în stare să trec cu vederea măgării, ba chiar să-mi periclitez integritatea "în numele" rahatului de iubire.
Şi această revelaţie s-a format în jurul unei perechi de şosete primite cadou. Şosete pe care le arunc de colo-colo, le ascund prin dulap, le calc în picioare ca-n desene animate, trag de ele poate-poate s-or rupe şi mă-ndur să le arunc. Şi ale naibii nu se rup.. Şi nu mă lasă inima să le arunc.
Şi mai amuzant e că deşi nu le suport, dorm cu ele în fiecare seară. Mă uit la ele înainte să adorm, de parcă aştept să-mi zică săracele ceva..şi nimic.. Mă uit la ele când mă trezesc, chiar şi-acum, în rahat, mă uit la ele şi ma minunez de ce monument de penibilitate am ajuns.
Ce vreau eu de fapt? Mi-am transpus eu toate sentimentele într-o pereche de şosete? Oare dacă le arunc, arunc şi ce simt? De ce avem nevoie de obiecte care să ne chinuie, care să ne facă să ne amintim.. Ce? Ceva ce fuse şi se duse.. Şi care trebuie să rămână plecat chiar dacă se întoarce.
Bruneta
Şi această revelaţie s-a format în jurul unei perechi de şosete primite cadou. Şosete pe care le arunc de colo-colo, le ascund prin dulap, le calc în picioare ca-n desene animate, trag de ele poate-poate s-or rupe şi mă-ndur să le arunc. Şi ale naibii nu se rup.. Şi nu mă lasă inima să le arunc.
Şi mai amuzant e că deşi nu le suport, dorm cu ele în fiecare seară. Mă uit la ele înainte să adorm, de parcă aştept să-mi zică săracele ceva..şi nimic.. Mă uit la ele când mă trezesc, chiar şi-acum, în rahat, mă uit la ele şi ma minunez de ce monument de penibilitate am ajuns.
Ce vreau eu de fapt? Mi-am transpus eu toate sentimentele într-o pereche de şosete? Oare dacă le arunc, arunc şi ce simt? De ce avem nevoie de obiecte care să ne chinuie, care să ne facă să ne amintim.. Ce? Ceva ce fuse şi se duse.. Şi care trebuie să rămână plecat chiar dacă se întoarce.
Bruneta
miercuri, 24 februarie 2010
Scrisoare de adio
"Stii ca am avut intotdeauna nevoie de tine si mereu ti-am transmis asta prin gandurile mele. Pentru ca, sa stii, de fiecare data cand tu te gandesti la mine, ma gandesc si eu la tine. Nu stiu cum s-a format legatura asta dubioasa intre noi sau cat de puternica e mintea mea, cum de se face ca imi absorbi din minte cuvintele si prind viata rostite din gura ta.
Astazi m-am gandit la noi si ne-am vazut inca o data cum eram. Asa frumosi si totodata defecti, fericiti si dezamagiti, intr-o totala antiteza, indragostiti, fara nicio noima, vesnic unul in spatele celuilalt.
In urma ta n-au ramas decat parfumul de eugenii si orhidee, ochii tai frumosi si ciudati care nu mi-au inspirat niciodata incredere, dar in care ma pierdeam mereu si de la care nu ceream nimic altceva decat iubire. Iubire cum am daruit si eu odata de mi-am pierdut mintile si viata si am fost nevoita s-o iau de la capat numai ca sa pot uita.
Si astazi trebuie iar sa uit. Sa ma construiesc iarasi din fericiri trecatoare, din nopti pierdute in cluburi si poezii tristute, sa-mi cladesc ziduri invizibile in care sa vad ce falnica sunt; eu zambitoare, si tu trist. "
Vedeti voi, dragostea asta e ca o comedie. Nimic din ce e frumos nu e real, si tot ce e urat te zgarie pe inima. Chiar trebuie sa ne luam palme la nesfarsit ca sa invatam pana la urma ce(cine) e bine sau rau?
Dragobete fericit, dragilor! :)
Bruneta
Astazi m-am gandit la noi si ne-am vazut inca o data cum eram. Asa frumosi si totodata defecti, fericiti si dezamagiti, intr-o totala antiteza, indragostiti, fara nicio noima, vesnic unul in spatele celuilalt.
In urma ta n-au ramas decat parfumul de eugenii si orhidee, ochii tai frumosi si ciudati care nu mi-au inspirat niciodata incredere, dar in care ma pierdeam mereu si de la care nu ceream nimic altceva decat iubire. Iubire cum am daruit si eu odata de mi-am pierdut mintile si viata si am fost nevoita s-o iau de la capat numai ca sa pot uita.
Si astazi trebuie iar sa uit. Sa ma construiesc iarasi din fericiri trecatoare, din nopti pierdute in cluburi si poezii tristute, sa-mi cladesc ziduri invizibile in care sa vad ce falnica sunt; eu zambitoare, si tu trist. "
Vedeti voi, dragostea asta e ca o comedie. Nimic din ce e frumos nu e real, si tot ce e urat te zgarie pe inima. Chiar trebuie sa ne luam palme la nesfarsit ca sa invatam pana la urma ce(cine) e bine sau rau?
Dragobete fericit, dragilor! :)
Bruneta
marți, 23 februarie 2010
Feisbuc
Mama ce-mi place inventia asta stupida, abia astept sa imi pornesc laptopul sa vad ce evenimente mai sunt prin oras, cine a mai fost la nu stiu ce petrecere la care n-am reusit sa ajung, cine ce face, cu cine mai vorbeste, pe cine mai cunoaste. Imi place lumea asta virtuala pentru ca imi permite sa cuprind si sa particip la mai multe evenimente de-odata.
Deja am amici de pe facebook, i-am vazut mai intai acolo, am vorbit pe chat-ul feisbuc, dupa pe mess, dupa la tel, dupa in club si tam-tam: ne-am ales cu o amicitie noua.
In ceea ce priveste afacerea noastra, am reusit si prin intermediul facebook-ului sa ne facem o retea de fani de vreo 900 de membrii si chiar am inceput sa primim telefoane din afara, de la oameni care ne-au vazut acolo.
Imi place ca poti sa vezi cum arata un loc, cum se imbraca lumea, ce gen de lume merge acolo, chiar inainte sa ajungi acolo. Cumva, acum, ne iau mai putine lucruri prin surprindere.
In schimb, imi mananca o gramada de timp pe care as putea sa-l folosesc altfel. E un fel de barfa-united, un soi de drog pe care nu pot sa-l las.Bruneta mea imi spune cu fiecare ocazie cand vine la mine si ma gaseste cu laptopul in brate ca am nevoie de alta preocupare.Eh uite ca mi-am gasit alta, am facut blog!:D
Voi micutilor, sunteti dependenti? Hai, ne facem grup pe FB?
A voastra Blonda.
Deja am amici de pe facebook, i-am vazut mai intai acolo, am vorbit pe chat-ul feisbuc, dupa pe mess, dupa la tel, dupa in club si tam-tam: ne-am ales cu o amicitie noua.
In ceea ce priveste afacerea noastra, am reusit si prin intermediul facebook-ului sa ne facem o retea de fani de vreo 900 de membrii si chiar am inceput sa primim telefoane din afara, de la oameni care ne-au vazut acolo.
Imi place ca poti sa vezi cum arata un loc, cum se imbraca lumea, ce gen de lume merge acolo, chiar inainte sa ajungi acolo. Cumva, acum, ne iau mai putine lucruri prin surprindere.
In schimb, imi mananca o gramada de timp pe care as putea sa-l folosesc altfel. E un fel de barfa-united, un soi de drog pe care nu pot sa-l las.Bruneta mea imi spune cu fiecare ocazie cand vine la mine si ma gaseste cu laptopul in brate ca am nevoie de alta preocupare.Eh uite ca mi-am gasit alta, am facut blog!:D
Voi micutilor, sunteti dependenti? Hai, ne facem grup pe FB?
A voastra Blonda.
luni, 22 februarie 2010
Un alt subiect tabu.
Nu-mi place mai deloc sa abordez subiecte deosebit de serioasa pe blog. Aici citim ca sa ne amuzam, facem un misto, ne mai injuram putin, d-astea.
Intamplarea nefericita face ca azi de dimineata a trebuit sa ma duc pana la o doctorita la Filantropia. Nimic grav, stati linistiti, nu sunt pe moarte, nu scapati inca de mine. Era foarte aglomerat, asa ca am avut deosebita ocazie sa astept in hol o ora si ceva si sa ascult tot ce se vorbea pe langa mine. M-am pus intr-un colt, dar pe masura ce trecea timpul, se aglomera mai rau incaparea, asa ca lumea se cam inghesuia in mine.
Gravide, gravidutze, fete palide, barbati transpirati si multe discutii despre..avort. Oribil subiect, insa am fost absolut uimita cu cata detasare se vorbea, totusi despre ceva atat de delicat. Nu o sa ma apuc sa judec si sa condamn faptul ca se ajunge in astfel de situatii. Asta e, se mai intampla, insa mi se pare de minim bun simt sa vorbim cu retinere despre subiectul asta.
Imi mai zicea o cunostinta a carui tata e ginecolog ca nu stiu ce pseudo-vedeta de la noi folosea ca metoda contraceptiva chiar avortul. Trist, deosebit de trist.
Totusi, chit ca o facem accidental sau din nepasare, ar trb sa vorbim cu bun simt despre un asemenea subiect. Am auzit azi discutii atat de relaxate despre avort incat mi s-a ridicat parul pe maini. Parca vorbeau despre epilat, despre vizite la soacra, despre ce vreti voi.
Trist,trist si iar trist! Intr-o tara care se vrea puternic legata de credinta, avortul a devenit o interventie la oridinea zilei, parca e ceva normal, nu mai e subiect tabu.
Ironia sortii sta chiar in faptul ca persoanele care stateau la coada la avort faceau parte din padura de jos a societatii, oameni limitati din mai toate punctele de vedere. Eh, tocmai ei sunt cei care se duc la Biserica de n-ai unde sa arunci un ac, care plang pe la icoane facatoare de minuni. Se pare cumva ca omul modern, cumva cosmopolit are mai mult bun simt si e mult mai informat. Nu zic, se mai intampla si printre noi, asta este, toti gresim in viata, dar parca noua ni se intampla mai rar. Cu toate astea, dintre noi, sunt mai putin cei pe care ii vezi bocind in fata usii bisericilor. S-atunci, devenim cumva un popor de fatarnici?
A voastra Blonda.
Intamplarea nefericita face ca azi de dimineata a trebuit sa ma duc pana la o doctorita la Filantropia. Nimic grav, stati linistiti, nu sunt pe moarte, nu scapati inca de mine. Era foarte aglomerat, asa ca am avut deosebita ocazie sa astept in hol o ora si ceva si sa ascult tot ce se vorbea pe langa mine. M-am pus intr-un colt, dar pe masura ce trecea timpul, se aglomera mai rau incaparea, asa ca lumea se cam inghesuia in mine.
Gravide, gravidutze, fete palide, barbati transpirati si multe discutii despre..avort. Oribil subiect, insa am fost absolut uimita cu cata detasare se vorbea, totusi despre ceva atat de delicat. Nu o sa ma apuc sa judec si sa condamn faptul ca se ajunge in astfel de situatii. Asta e, se mai intampla, insa mi se pare de minim bun simt sa vorbim cu retinere despre subiectul asta.
Imi mai zicea o cunostinta a carui tata e ginecolog ca nu stiu ce pseudo-vedeta de la noi folosea ca metoda contraceptiva chiar avortul. Trist, deosebit de trist.
Totusi, chit ca o facem accidental sau din nepasare, ar trb sa vorbim cu bun simt despre un asemenea subiect. Am auzit azi discutii atat de relaxate despre avort incat mi s-a ridicat parul pe maini. Parca vorbeau despre epilat, despre vizite la soacra, despre ce vreti voi.
Trist,trist si iar trist! Intr-o tara care se vrea puternic legata de credinta, avortul a devenit o interventie la oridinea zilei, parca e ceva normal, nu mai e subiect tabu.
Ironia sortii sta chiar in faptul ca persoanele care stateau la coada la avort faceau parte din padura de jos a societatii, oameni limitati din mai toate punctele de vedere. Eh, tocmai ei sunt cei care se duc la Biserica de n-ai unde sa arunci un ac, care plang pe la icoane facatoare de minuni. Se pare cumva ca omul modern, cumva cosmopolit are mai mult bun simt si e mult mai informat. Nu zic, se mai intampla si printre noi, asta este, toti gresim in viata, dar parca noua ni se intampla mai rar. Cu toate astea, dintre noi, sunt mai putin cei pe care ii vezi bocind in fata usii bisericilor. S-atunci, devenim cumva un popor de fatarnici?
A voastra Blonda.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)