Prieten-Iubit-Prieten

Faceam ieri o retrospectiva, comparand fostele relatii cu actuala si am realizat ca am ajuns sa-mi cunosc iubitii cu adevarat abia dupa ce eram deja parteneri.
Ajungi sa-l cunosti fizic pe cel de langa tine, in cele mai mici detalii, ii cunosti fiecare cm de piele si fiecare fir de par, stii cum ii reactioneaza corpul, ii recunosti mirosul peste tot si totusi, habar n-ai cine e cu adevarat. Nu stii cum o sa reactioneze in situatii limita, nu stii exact daca minte, nu stii ce a facut pana atunci. Stii doar ce si cat vrea el sa-ti spuna si sa-ti arate. Daca ramai suficient cu el, ajunge sa-ti devina prieten, sa prindeti incredere unul in altul si sa va cunoasteti cu adevarat. Deci dupa iti este iubit, iti devine prieten. Periculoasa afacere as putea spune. Uneori ai noroc, alteori deloc. Eu am avut ghinion o singura data cand, dupa o anumita perioada petrecuta alaturi de iubitul meu de atunci, am descoperit ca nu e un om normal deloc si ca, daca l-as fi cunoscut cu adevarat inainte sa ma simt atrasa de el si sa fac pasul stupid de a incepe o relatie cu el, as fi fugit cat m-ar fi tinut picioarele.
Nu e oare mai sigur sa-ti iei iubit un prieten? Bine, evident exista riscul sa nu fie pasiune intre doi prieteni, dar sa spunem ca ea este prezenta. Nu e oare perfect sa sari peste conversatiile de curtuazie, atat de enervante,in urma carora incerci sa-l cunosti pe cel de langa tine? Daca iti e prieten cu adevarat, stii ce gen de om e, cum s-a purtat cu altele, daca minte, pe cine minte, ii stii majoritatea defectelor si calitatiilor. N-are rost sa va spun, din punctul meu de vedere, cate avantaje are o astfel de relatie, insa probabil ca cel mai mare dezavantaj este ca in urma unei despartiri, iti pierzi atat iubitul, cat si prietenul cel mai bun. Atunci nu o sa mai ai pe umarul cui sa plangi, nu o sa mai ai la cine fugi, iar drum inapoi, de la iubit la prieten, nu cred ca exista.
In concluzie, votez pentru transformarea prietenului in iubit, insa cu mare grija. Oare relatia chiar va functiona sau te vei alege, la sfarsit, cu nimic?


A voastra Blonda.

Sunt in pana de idei...

Cred ca am intrat intr-o pana de idei impreuna cu bruneta. Personal, incerc sa va mai scriu ceva dragut de vreo saptamana si tot nu iese. Azi incepusem sa va scriu despre sani falsi. Am zis, totusi, ca nu e un subiect prea interesant si am abandonat ideea. Asa ca ,din intamplare, am ajuns sa vad toate postarile pe care le incepuse bruneta si nu le-a terminat + toate pe care nu le-am terminat eu. Cate chestii prinsesem avant sa va povestim si la cate am renuntat! Cred ca am ajuns iar sa ne cenzuram, sa nu va povestim lucruri din viata noastra.
Facand o legatura cu titlu, atat bruneta, cat si eu ne aflam intr-o perioada a vietii noastre extrem de incarcata. Eu imi fac licenta, practica, imi ocup tot timpul gandindu-ma la "cineva" , am avut balul si multe multe alte lucruri. Imi vin prietenele in tara, ele si-au inceput vacanta de vara, eu evident ca vreau sa le vad zilnic si tot asa. Bruneta e prinsa in tot felul de trairi, experiente si experimente care, de asemenea ii mananca tot timpul. Prin urmare, ne cerem scuze pentru absenta noastra de pe blog, promitem ca vom reveni in momentul in care ne facem ordine in viata, prioritati, ganduri si inimi.

V-am pupat dragilor,
Blonda!

Momente

Astazi nu scriu despre nimeni. Nu scriu nici despre tine, nici despre nimeni. Scriu despre momente. Alea pe care nu le astepti, alea pe care nu le planifici, care se intampla cand te astepti mai putin si-ti fac viata o poezie.
Ma refer la acele momente perfecte in care nu-ti doresti sa fi facut nimic altceva, cu nimeni altcineva, nicaieri altundeva. Ma refer la acele momente pline de zambete, creionate parca de un copil cu cea mai nevinovata intentie, cu cea mai dulce coloristica, cu cele mai conturate idei.
Ma refer la acele momente in care iti e somn, dar nu dormi ca sa nu care cumva sa ratezi vreo secunda, cand mananci clatite cu nutella, omleta cu cascaval si fumezi tigari de cirese.
Atunci cand furi un pupic in somn si te tii strans in brate, parca sa mai retii un pic din parfumul momentului cat pentru data viitoare. Atunci cand razi ca prostul, fara motiv, pur si simplu ca ti-e bine si esti fericit, nu pentru ca ai luat examenul sau pentru ca te-au acceptat la job, ci pentru ca ti-a iesit gluma.
Atunci cand esti molesit si simti ca te ia oboseala, sa te apuci sa scrii pe blog si numai amintindu-ti de clipele astea perfecte sa-ti zboare orice urma de somn si sa incepi sa zambesti cretin.
Astea mi-au lipsit mie. Momentele astea.



Bruneta

Mereu azi

Astăzi am fost copil. M-am jucat şotronu, am desenat cu creta pe asfalt, am jucat basket şi am ascultat UB40.
Vorbeam cu un prieten despre cât de tare ar fi să ne strângem mai multi de 1 iunie undeva în Herăstrău şu să ne jucăm toate jocurile copilăriei. Şi facem şi niţică mişcare. Ziceam să le încercăm pe toate: ţările, frunza, lapte gros şi toate nebuniile. Cine se bagă?
Astăzi am uitat de licenţă, de dureri, de gânduri. Astăzi nu mi-a păsat, astăzi nu am vrut.

Mi-e dor să fiu copil..


Bruneta (pe bune:P)

5 mai!

Ziua barbatului, in parcul copilului. Ce-mi place alaturarea asta, oare campania a fost gandita de un grup de feministe?:D

Un piedestal imaginar..

Iata ca ne intoarcem la subiectul meu preferat, dezamagirile in dragoste.
Facand un rezumat al tuturor dezamagirilor mele si ale altora, constat ca cel mai mare soc il avem in momentul in care descoperim ca pentru cel de langa noi, nu reprezentam chiar buricul pamantului. Asa am patit cu un fost iubit, am fost cu el vreo 3 ani, l-am rugat sa faca ceva pentru mine, sa-si treaca peste puteri si temperament si sa se schimbe. Atat de mare mi-a fost socul cand m-a refuzat, incat am rupt relatia. Sau ma rog , prin refuzul lui, probabil ca a rupt-o el...
In schimb, am facut-o si eu o data. I-am dat cuiva impresia ca este universul meu iar atunci cand a incalcat limitele oricarui comportament decent, l-am trezit la realitate. Probabil ca suferinta lui a avut ca motiv direct falsa impresie pe care i-o schitasem. Ii spuneam mereu ca fara el nu pot, dar i-am dovedit, in final ca pot sa-mi vad de viata.
Concluzia mea e sub forma de sfat. Cascati bine ochii,nu va suiti singuri pe piedestal, dar nu va relaxati in momentul in care ati fost suiti acolo de partener. Pana la urma, suntem speciali pentru "jumatatea noastra" atat cat ne este permis, nu cat ne imaginam sau dorim noi. Hai, trezirea la realitate!



A ta Blonda.

Ne nepredictibil

Voi începe acest post optimist prin a vă spune că am fost minciunoasă. Hehe, ce-ţi mai rânjeşte fasolea :))
Nu, am minţit cu dilema, evident că am fost la mare! Evident că m-am kudos-it cu Blonda, m-am mission-ărit până dimineaţa (Blonda a fost mai culă şi s-a office-it). Am râs, am făcut poze, m-am plimbat, am mirosit marea, am fumat şi am băut. Că pentru "bagabonţit" e 1 mai-u. Ah, şi 2 mai la fel. Că doar e ziua tineretului.
Aşasar, acest uichend ante-sesiune, licenţă, teaser pentru vara periculoasă ce va să vie, n-a adus nimic imprevizibil. Ştiam cu cine am să mă văd şi unde, peste cine am să mă întâlnesc total "din întâmplare", cum am să mă simt şi cum am să reacţionez, cât am să mă distrez, ce stare am să am, ce o să-mi doresc şi de la cine.
Ş uite aşa, "nosce te ipsum"-ul prinde forme. Încep să-mi dau seama de cât mai multe lucruri care mă/ne înconjoară. Şi e al naibii de mişto!
Cea mai frumoasă zi, în fiecare zi!



Bruneta

P.S. Mulţumesc prietenului Daniel pentru splendida melodie care mi-a făcut dimineaţa :D