Am un prieten pe care il consider nu doar deosebit de inteligent , cat si deosebit de sensibil. Sensibil in purul sens masculin, fara milogeli si plansete, dar cu o capacitate extrem de rara de a surprinde fineturile dragostei si ale filozofiei derivate din aceasta.
Mi-a placut, in mod cu totul special, una dintre ultimele discutii pe care le-am purtat. Imi spunea , lasandu-ma geloasa pentru finul sau ochi de observator, ca ce iubeste cel mai mult la o femeie este capacitatea ei de a nu juca rolul principal in propria viata. Admira faptul ca o femeie isi va face programul, se va educata, se va purta exact dupa placul si poftele iubitului ei, lasandu-l pe el sa conduca nu numai relatia, dar si viata ei. Si toate acestea din daruire si din dragoste, nu din obligatie si fara repros. Pentru ca femeia iubeste prin a se daruii, a se abandona.
Exclam extrem de fericita! Uite ca exista barbati sensibili, cu o reala inteligenta emotionala! Uite ca cineva nu numai ca observa, dar si apreciaza eforturile unei femei!
Va doresc sa intalniti barbati ca prietenul meu, va doresc sa va devina apropriati si poate chiar iubiti, sa va simtiti intelese si apreciate pentru fiecare mic detaliu.
A voastra Blonda.
vineri, 17 septembrie 2010
duminică, 12 septembrie 2010
Tragand linia..
Am facut o colectie mica de comentarii spumoase, zemoase, dar cel mai important, pline de iesiri necontrolate. Nu sunteti in stare sa va asumati spusele, sunteti niste lasi, iar in ochii mei, exact asa cum va prezentati, niste anonimi. Va astept cu mare drag refularile, va inteleg, va frustreaza parintii, prietenii, tara si societatea (putin imi pasa).
Lectura placuta:
sunteti atat de proaste amandoua, incat imi vine sa vars. doua pitipoance cu ifose de mari doamne. doua inculte care fac pe desteptele. Tarfe de doi lei intrigante, despartiti cupluri si stricati prietenii. ruga-ti-va sa nu va intalniti cu mine ca va rup in bataie zdrenetelor!!!
lool
mda..e putin exagerat iesaew ..poate plictisite,naive,,stupide uneori ,,dezorientate,, cand dau de greu se plang pe blog ca viata e grea..
duduile vor dragoste adevarata ..dar umbla numai dupa pustani cu buzunarul gros de tati si mami :)))
fratilor va spun eu de proastele astea 2,sunt niste sarace care umbla cu haine imprumutate de la prietene pe care le pupa n cur,nu umbla cu baieti cu bani.Sunt ahtiate dupa faima...mai lasati le 2 ani k se trezesc pe la 23,24 :))
ma pis pe lupoaica ta :)))))
Chiar nu v-ati dat seama pana acum ca sunteti niste L E S I N A T E cu bani de la tati si mami ??? Sa ajungeti voi sa cunoasteti grijile vietii si dup-aia sa vorbiti despre iubire, asteptari si chestii de viata.
P.S. Nu, nu sunteti dive, stati linistite :))
vorbesti ca tovarasa educatoare din perioada gri a istoriei noastre.
suferi prea mult si incerci "sa faci diferenta", insa n-ai inteles ca de fapt NU asa reusesti sa schimbi ceva.
esti, cum s-ar spune la noi in fata blocului, o bomba intelectuala cu un parfum sec.
suntetzi dea pula ambele
Si...cam atat.
Facand rezumatul, tin sa multumesc ptr prezenta pe blog prietenilor nostrii, lui Ionut,lui Kaos Moon, Joker, Dumnezeu , Anonimului Fricos, lui Goat si altora. Tragand linia, am avut mai multe comentarii pertinte, mai multe prezente amuzante si benefice, multe pareri la obiect.
Si concluzia? Daca nu va place, zau n-are rost sa va incarcati energetic negativ si sa cititi. Mai mult, genul de comentariu exemplificat mai sus, denota frustrare. Oamenii frustrati nu au ce sa-i invete pe altii in afara de minunata arta a urii.
Impartasiti dragoste si acceptare scumpii mei. Altfel, involuam.
A voastra blonda.
Lectura placuta:
sunteti atat de proaste amandoua, incat imi vine sa vars. doua pitipoance cu ifose de mari doamne. doua inculte care fac pe desteptele. Tarfe de doi lei intrigante, despartiti cupluri si stricati prietenii. ruga-ti-va sa nu va intalniti cu mine ca va rup in bataie zdrenetelor!!!
lool
mda..e putin exagerat iesaew ..poate plictisite,naive,,stupide uneori ,,dezorientate,, cand dau de greu se plang pe blog ca viata e grea..
duduile vor dragoste adevarata ..dar umbla numai dupa pustani cu buzunarul gros de tati si mami :)))
fratilor va spun eu de proastele astea 2,sunt niste sarace care umbla cu haine imprumutate de la prietene pe care le pupa n cur,nu umbla cu baieti cu bani.Sunt ahtiate dupa faima...mai lasati le 2 ani k se trezesc pe la 23,24 :))
ma pis pe lupoaica ta :)))))
Chiar nu v-ati dat seama pana acum ca sunteti niste L E S I N A T E cu bani de la tati si mami ??? Sa ajungeti voi sa cunoasteti grijile vietii si dup-aia sa vorbiti despre iubire, asteptari si chestii de viata.
P.S. Nu, nu sunteti dive, stati linistite :))
vorbesti ca tovarasa educatoare din perioada gri a istoriei noastre.
suferi prea mult si incerci "sa faci diferenta", insa n-ai inteles ca de fapt NU asa reusesti sa schimbi ceva.
esti, cum s-ar spune la noi in fata blocului, o bomba intelectuala cu un parfum sec.
suntetzi dea pula ambele
Si...cam atat.
Facand rezumatul, tin sa multumesc ptr prezenta pe blog prietenilor nostrii, lui Ionut,lui Kaos Moon, Joker, Dumnezeu , Anonimului Fricos, lui Goat si altora. Tragand linia, am avut mai multe comentarii pertinte, mai multe prezente amuzante si benefice, multe pareri la obiect.
Si concluzia? Daca nu va place, zau n-are rost sa va incarcati energetic negativ si sa cititi. Mai mult, genul de comentariu exemplificat mai sus, denota frustrare. Oamenii frustrati nu au ce sa-i invete pe altii in afara de minunata arta a urii.
Impartasiti dragoste si acceptare scumpii mei. Altfel, involuam.
A voastra blonda.
marți, 31 august 2010
În așteptare
Azi am așteptat. Așa cum așteaptă un cățel să-l freci pe burtică și să te joci cu el. Am așteptat să primesc niște scuze, niște păreri de rău. O bicicletă sau o pereche de role. Sau poate un set de cauciucuri noi. Sau second, nu mă deranjează. Sau niște bani. Am așteptat maxi-taxi, am așteptat un mesaj, un telefon..
Din nefericire, am așteptat și un -sign in- și cheful de invățat. Am așteptat o îmbrățișare și o alinare.
Și n-a venit niciuna...
Uneori trebuie mai mult decât să aștepți șă să-ți dorești. Trebuie să faci.
Bruneta!
Din nefericire, am așteptat și un -sign in- și cheful de invățat. Am așteptat o îmbrățișare și o alinare.
Și n-a venit niciuna...
Uneori trebuie mai mult decât să aștepți șă să-ți dorești. Trebuie să faci.
Bruneta!
vineri, 27 august 2010
Sine pentru Sine
Sunt ceea ce s-ar numi o romantica absoluta. Cred in dragoste, in relatii, in povesti de dragoste. Saptamana trecuta insa, am primit un soi de lectie.
A venit in vizita la noi o prietena din tinerete de-a mamei. Nu are copii, nu are sot, nu are nimic din ceea ce as considera eu o viata perfecta. Nu m-am putut abtine, am intrebat-o cum de a ajuns in situatia asta, ca si cum ar fi un subiect tabu. Mi-a povestit ca a avut destui iubiti si ca inca are unul cu care se vede atunci cand are nevoie de acel mult iubit timp intim. A ramas chiar insarcinata de doua ori insa pentru ca stia ca barbatii nu-si doreau copii, nu a vrut sa-i constranga sa stea langa ea. Nu i-a gasit perfecti pentru ea, nu i-a iubit suficient, nu a fost pregatita sa faca concesii majore pentru a mentine o relatie. In schimb, si-a petrecut timpul iubindu-se pe sine, si-a cumparat tot ce putea mai bun si mai frumos, a citit, si-a descoperit pasiunile, si-a analizat si invatat propria persoana asa cum cineva prins mereu intr-o relatie nu are timp.
E un o lectie buna pentru mine, avand in vedere ca nu ma pot imagina singura, fara un barbat langa mine. Consider ca mi-am petrecut majoritatea timpului cunoscand baietii de langa mine, in loc sa imi fac o analiza profunda mie. Recunosc insa, n-am inca suficient curaj incat sa incep sa ma analizez.
A voastra Blonda
A venit in vizita la noi o prietena din tinerete de-a mamei. Nu are copii, nu are sot, nu are nimic din ceea ce as considera eu o viata perfecta. Nu m-am putut abtine, am intrebat-o cum de a ajuns in situatia asta, ca si cum ar fi un subiect tabu. Mi-a povestit ca a avut destui iubiti si ca inca are unul cu care se vede atunci cand are nevoie de acel mult iubit timp intim. A ramas chiar insarcinata de doua ori insa pentru ca stia ca barbatii nu-si doreau copii, nu a vrut sa-i constranga sa stea langa ea. Nu i-a gasit perfecti pentru ea, nu i-a iubit suficient, nu a fost pregatita sa faca concesii majore pentru a mentine o relatie. In schimb, si-a petrecut timpul iubindu-se pe sine, si-a cumparat tot ce putea mai bun si mai frumos, a citit, si-a descoperit pasiunile, si-a analizat si invatat propria persoana asa cum cineva prins mereu intr-o relatie nu are timp.
E un o lectie buna pentru mine, avand in vedere ca nu ma pot imagina singura, fara un barbat langa mine. Consider ca mi-am petrecut majoritatea timpului cunoscand baietii de langa mine, in loc sa imi fac o analiza profunda mie. Recunosc insa, n-am inca suficient curaj incat sa incep sa ma analizez.
A voastra Blonda
Sine contra Sine
Am ajuns sa-mi constientizez clar defectele si mi se intampla sa ma revolt impotriva mea si a neputintei mele de a ma indrepta. De mult mi-am desenat exact persoana pe care imi doresc sa o reprezint, de mult am citit toate cartiile care ar fi trebuit sa ma indrepte si de mult am hotarat trasaturile de caracter de care trebuie sa scap.
Lupta asta imi provoaca o nefericire pronuntata. Imi doresc sa fiu propria persoana, cu defectele mele majore si sa fiu iubita pentru ele. Pe d-alta parte, asemenea tuturor, tind spre "my personal best" si incerc sa-mi fiu propriu stapan, sa sterg din mine acele reactii, vorbe si ganduri pe care le dispretuiesc alaturi de cei din jurul meu.
Mi-am propus sa ma indrept caci incep sa simt consecintele propriului meu comportament defectos insa dorinta mea vine in contradictie directa cu increderea in naturalete si in lipsa de prefacatorie.
Asadar, e corect sa-ti iei viata in maini si sa devii propriu stapan sau sa traiesti natural, cum iti dicteaza sufletul si impulsurile?
A voastra Blonda
Lupta asta imi provoaca o nefericire pronuntata. Imi doresc sa fiu propria persoana, cu defectele mele majore si sa fiu iubita pentru ele. Pe d-alta parte, asemenea tuturor, tind spre "my personal best" si incerc sa-mi fiu propriu stapan, sa sterg din mine acele reactii, vorbe si ganduri pe care le dispretuiesc alaturi de cei din jurul meu.
Mi-am propus sa ma indrept caci incep sa simt consecintele propriului meu comportament defectos insa dorinta mea vine in contradictie directa cu increderea in naturalete si in lipsa de prefacatorie.
Asadar, e corect sa-ti iei viata in maini si sa devii propriu stapan sau sa traiesti natural, cum iti dicteaza sufletul si impulsurile?
A voastra Blonda
luni, 23 august 2010
Dragoste ca-n viata
Jumatatea blonda a blogului m-a provocat la un raspuns. Exista dragoste ca in basme! Exista in orice moment si-n orice rahatel, atata timp cat esti deschis. Atata timp cat vezi cu inima si simti cu sufletul, cand mirosi a gladiole orice situatie de rahat. Si desi pare a situatie utopica, chiar nu e. Nu trebuie decat sa oferi si sa apreciezi ce primesti. Ca primesti palme si flori, sa te bucuri tot la fel.
Vedeti voi, dragostea e ca o bucata de chec. Are exteriorul dulce si moale si descriptibil, dar cum patrunzi mai profund, nu prea-ti mai gasesti cuvintele, stii decat ca e ceva cu ciocolata.
Dragostea e in carti, in piata, pe strazi si in benzinarii, la gradinite si la orfelinate. Dragoste e peste tot. Nu trebuie decat sa credem in ea. Si sa n-o luam la misto. Decat atunci cand te ia ea la caterinca :D
La Brunette :)
Vedeti voi, dragostea e ca o bucata de chec. Are exteriorul dulce si moale si descriptibil, dar cum patrunzi mai profund, nu prea-ti mai gasesti cuvintele, stii decat ca e ceva cu ciocolata.
Dragostea e in carti, in piata, pe strazi si in benzinarii, la gradinite si la orfelinate. Dragoste e peste tot. Nu trebuie decat sa credem in ea. Si sa n-o luam la misto. Decat atunci cand te ia ea la caterinca :D
La Brunette :)
Dragoste ca-n basme.
Ne-am strans ieri in fata catorva pahare de suc 9 fete. Inevitabil, am trecut prin toate subiectele, de la barbati la femei usoare, oprindu-ne la dragoste. Si spre marea mea surpriza, fetele nu prea mai cred in dragoste eterna.
Ce s-a intamplat cu povestea cu printesa si printul care au trait fericiti pana la adanci batraneti?Si ce s-a intamplat cu idealul nostru in dragoste? Cum putem spera vreodata ca vom gasi dragostea adevarata daca nici macar nu credem in ea?
Oare chiar s-a stricat societatea atat de mult incat sa fie imposibil sa-ti consumi frumos povestea de dragoste? Oare povestile nefericite ale tuturor prietenelor noastre ne-au anulat convingerile si sperantele? Si oare am cunoscut cu adevarat nefericirea incat sa ajungem sa punem la indoiala existenta celui mai important element al universului nostru, chiar dragostea?
Eu ma declar ultima romantica, am toata convingerea ca exista dragoste adevarata, devotament total si sentimente profunde.Evident ca am momentele mele de cumpana dar de fiecare data cand incep o noua poveste de dragoste, sper ca este dragostea suprema. Daca nici macar eu n-am incredere in relatia mea , cum sa ma astept ca altii sa creada in ea? Si daca nu cred in dragoste adevarata, cum sa sper ca o sa o intalnesc?
Hai sa fim mai deschisi la povesti cu printi si printese, cred ca fericirea cuplului nostru sta in mainile noastre, nu ale societatii in care traim. Hai sa credem in noi, ca apoi, sa inceapa si ceilalti sa creada. Si mai presus de orice, haideti sa credem in dragoste ca-n basme, indiferent cat de greu ni s-ar parea de gasit.
A voastra Blonda
Ce s-a intamplat cu povestea cu printesa si printul care au trait fericiti pana la adanci batraneti?Si ce s-a intamplat cu idealul nostru in dragoste? Cum putem spera vreodata ca vom gasi dragostea adevarata daca nici macar nu credem in ea?
Oare chiar s-a stricat societatea atat de mult incat sa fie imposibil sa-ti consumi frumos povestea de dragoste? Oare povestile nefericite ale tuturor prietenelor noastre ne-au anulat convingerile si sperantele? Si oare am cunoscut cu adevarat nefericirea incat sa ajungem sa punem la indoiala existenta celui mai important element al universului nostru, chiar dragostea?
Eu ma declar ultima romantica, am toata convingerea ca exista dragoste adevarata, devotament total si sentimente profunde.Evident ca am momentele mele de cumpana dar de fiecare data cand incep o noua poveste de dragoste, sper ca este dragostea suprema. Daca nici macar eu n-am incredere in relatia mea , cum sa ma astept ca altii sa creada in ea? Si daca nu cred in dragoste adevarata, cum sa sper ca o sa o intalnesc?
Hai sa fim mai deschisi la povesti cu printi si printese, cred ca fericirea cuplului nostru sta in mainile noastre, nu ale societatii in care traim. Hai sa credem in noi, ca apoi, sa inceapa si ceilalti sa creada. Si mai presus de orice, haideti sa credem in dragoste ca-n basme, indiferent cat de greu ni s-ar parea de gasit.
A voastra Blonda
Abonați-vă la:
Postări (Atom)