vineri, 29 octombrie 2010

Despre obsesii

Citind diverse articole pe net , constat destul de mirata ca am avut episoade obsesiv-compulsive ( na! ca am recunoscut public ca din cand in cand sunt dereglata psihic :D ). Concret, am tendinta de a-mi fixa un subiect de gandire pe care il macin si-l intorc si il despic pana cand reusesc sa creez adevarati monstri. Prima obsesie am facut-o acum vreo 6-7 ani cand , in permanenta, ma gandeam ce ar face "cutarica" ( si sa ne intelegem, cutarica este o persoana anume, nu un exemplu) in locul meu. Anul trecut m-a lovit alta obsesie , iar de vreo 5 luni de cand m-am mutat iar acasa, inca una. Astea doua s-au legat de neindeplinirea scopurilor mele. Neatingerea scopurilor ma faceau sa ma automutilez psihic, ma simteam incapabila, inapta, nefolositoare si aveam grija sa mi-o spun zilnic.
Am constatat insa ca odata cu renuntarea la gandurile obsesive, reusesc sa-mi ating scopurile, iar lucru asta mi l-am dovedit de ambele dati . In momentul in care nu-mi mai presez mintea, reusesc sa-mi canalizez toate energiile catre indeplinirea "misiunii supreme".
Si iata ca ajung si la concluzia post-ului: nu va mai stresati singuri, in lumea asta dura in care traim, aratati-va putina intelegere. Nu spun sa nu aveti standarde inalte pentru propria persoana, va sfatuiesc sa incercati sa le indepliniti cu rabdare si intelegere pentru limitarile personale, dar si perseverenta.



A voastra Blonda

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Despre optimism

Acum vreo 3 ani tata a citit the Secret (probabil ca va aduceti aminte despre cartea a carui motto simplist aducea a ceva de genu: daca gandesti de bine, atragi binele ) iar de atunci, toata familia, obligat-fortat, a inceput sa fie optimista. Maxim de optimista! La nivelul absurdului, la care e furtuna afara si tu esti convins ca vei ramane uscat daca te plimbi prin curte.
Si uite ca de 3 ani, am reusit sa ne atrage suficiente ganduri bune incat sa indepartam toate problemele majore din viata noastra. Am scapat de tot ce ne limita perspectiva. Totusi, ne gasim in situatia in care mai avem in fata cateva mici obstacole de depasit (par example, inca nu mi-am gasit un job de 8 ore pe zi). Evident, in spirit tipic omenesc, facem din tantar armasar. Ca nu avem noroc, ca nu am avut sansa si prin urmare, n-avem nici capacitatea.
Ca sa nu lungesc vorba, as vrea sa va evidentiez scopul acestui mic articol:
1. Gandeste bine ca sa atragi binele. Oricat de prefabricat ar suna, fa-o! poate nu reusesti chiar sa atragi toate fortele benefice ale lumii in viata ta, dar macar te feresti de depresii. O minte sanatoasa te duce (mai intai cu imaginatia si dupa chiar la propriu) pe culmile propriei tale capacitati.
2. Hai sa nu mai exageram. Faptul ca ne certam cu iubitii, ca nu ne pricepem la vreo materie de la scoala, ca nu ne permitem sa ne luam o pereche de blugi noua,ca ploua afara, ca e frig in casa, ca nu ne permitem sa plecam la Paris in toamna, ca n-avem ce face vinerea seara sau mai stiu eu ce alte nenorociri cotiniene , nici nu se compara cu adevaratele drame . Eu de azi (daca nu am facut-o cu adevarat pana acum ) imi impun sa ma bucur de ceea ce am, nu sa nu fiu nefericita pentru ceea ce nu am.




A voastra Blonda.

marți, 5 octombrie 2010

Oameni

Mie imi plac oamenii noi. Imi place ca nu le cunosc defectele, ca nu le stiu piticii. Nu-mi place cand ajung sa cunosc un om atat de bine incat stiu cand se fofileaza si cand nu, cand fac un gest din obligatie sau cand dau un telefon de complezenta. Imi plac oamenii cu care petrec putin timp, dar de valoare, cu care nu vorbesc zilnic, dar care stiu ca sunt acolo no matter what.
Imi plac prietenii mei vechi din liceu, de care nu mai stiu mare lucru, dar pentru care ma bucur cand aflu cate-o veste buna despre ei. Imi plac oamenii care nu se pisicesc, care nu par ca ii strangi de tate/outze atunci cand vorbesc, care zic lucrurilor pe nume si-mi mai plac oamenii care nu judeca dupa relatii, prietenii sau oameni cunoscuti.
Imi plac oamenii destupati la minte, frumosi la suflet, care nu trebuie neaparat sa stie ca sunt nascuta in iunie, dar care stiu ca imi place sa rad si sa iubesc. E bine sa treci prin viata. Stii cand sa imbratisezi si cand sa intorci spatele.
Nu a mai ramas nimic pe lume care sa ma uimeasca. Se intampla toate.


Pentru prietenii mei.


Bruneta

vineri, 17 septembrie 2010

Rolul femeii.

Am un prieten pe care il consider nu doar deosebit de inteligent , cat si deosebit de sensibil. Sensibil in purul sens masculin, fara milogeli si plansete, dar cu o capacitate extrem de rara de a surprinde fineturile dragostei si ale filozofiei derivate din aceasta.
Mi-a placut, in mod cu totul special, una dintre ultimele discutii pe care le-am purtat. Imi spunea , lasandu-ma geloasa pentru finul sau ochi de observator, ca ce iubeste cel mai mult la o femeie este capacitatea ei de a nu juca rolul principal in propria viata. Admira faptul ca o femeie isi va face programul, se va educata, se va purta exact dupa placul si poftele iubitului ei, lasandu-l pe el sa conduca nu numai relatia, dar si viata ei. Si toate acestea din daruire si din dragoste, nu din obligatie si fara repros. Pentru ca femeia iubeste prin a se daruii, a se abandona.
Exclam extrem de fericita! Uite ca exista barbati sensibili, cu o reala inteligenta emotionala! Uite ca cineva nu numai ca observa, dar si apreciaza eforturile unei femei!
Va doresc sa intalniti barbati ca prietenul meu, va doresc sa va devina apropriati si poate chiar iubiti, sa va simtiti intelese si apreciate pentru fiecare mic detaliu.

A voastra Blonda.

duminică, 12 septembrie 2010

Tragand linia..

Am facut o colectie mica de comentarii spumoase, zemoase, dar cel mai important, pline de iesiri necontrolate. Nu sunteti in stare sa va asumati spusele, sunteti niste lasi, iar in ochii mei, exact asa cum va prezentati, niste anonimi. Va astept cu mare drag refularile, va inteleg, va frustreaza parintii, prietenii, tara si societatea (putin imi pasa).
Lectura placuta:

sunteti atat de proaste amandoua, incat imi vine sa vars. doua pitipoance cu ifose de mari doamne. doua inculte care fac pe desteptele. Tarfe de doi lei intrigante, despartiti cupluri si stricati prietenii. ruga-ti-va sa nu va intalniti cu mine ca va rup in bataie zdrenetelor!!!

lool
mda..e putin exagerat iesaew ..poate plictisite,naive,,stupide uneori ,,dezorientate,, cand dau de greu se plang pe blog ca viata e grea..
duduile vor dragoste adevarata ..dar umbla numai dupa pustani cu buzunarul gros de tati si mami :)))

fratilor va spun eu de proastele astea 2,sunt niste sarace care umbla cu haine imprumutate de la prietene pe care le pupa n cur,nu umbla cu baieti cu bani.Sunt ahtiate dupa faima...mai lasati le 2 ani k se trezesc pe la 23,24 :))

ma pis pe lupoaica ta :)))))

Chiar nu v-ati dat seama pana acum ca sunteti niste L E S I N A T E cu bani de la tati si mami ??? Sa ajungeti voi sa cunoasteti grijile vietii si dup-aia sa vorbiti despre iubire, asteptari si chestii de viata.
P.S. Nu, nu sunteti dive, stati linistite :))

vorbesti ca tovarasa educatoare din perioada gri a istoriei noastre.
suferi prea mult si incerci "sa faci diferenta", insa n-ai inteles ca de fapt NU asa reusesti sa schimbi ceva.
esti, cum s-ar spune la noi in fata blocului, o bomba intelectuala cu un parfum sec.

suntetzi dea pula ambele

Si...cam atat.
Facand rezumatul, tin sa multumesc ptr prezenta pe blog prietenilor nostrii, lui Ionut,lui Kaos Moon, Joker, Dumnezeu , Anonimului Fricos, lui Goat si altora. Tragand linia, am avut mai multe comentarii pertinte, mai multe prezente amuzante si benefice, multe pareri la obiect.
Si concluzia? Daca nu va place, zau n-are rost sa va incarcati energetic negativ si sa cititi. Mai mult, genul de comentariu exemplificat mai sus, denota frustrare. Oamenii frustrati nu au ce sa-i invete pe altii in afara de minunata arta a urii.
Impartasiti dragoste si acceptare scumpii mei. Altfel, involuam.


A voastra blonda.

marți, 31 august 2010

În așteptare

Azi am așteptat. Așa cum așteaptă un cățel să-l freci pe burtică și să te joci cu el. Am așteptat să primesc niște scuze, niște păreri de rău. O bicicletă sau o pereche de role. Sau poate un set de cauciucuri noi. Sau second, nu mă deranjează. Sau niște bani. Am așteptat maxi-taxi, am așteptat un mesaj, un telefon..
Din nefericire, am așteptat și un -sign in- și cheful de invățat. Am așteptat o îmbrățișare și o alinare.
Și n-a venit niciuna...
Uneori trebuie mai mult decât să aștepți șă să-ți dorești. Trebuie să faci.


Bruneta!

vineri, 27 august 2010

Sine pentru Sine

Sunt ceea ce s-ar numi o romantica absoluta. Cred in dragoste, in relatii, in povesti de dragoste. Saptamana trecuta insa, am primit un soi de lectie.
A venit in vizita la noi o prietena din tinerete de-a mamei. Nu are copii, nu are sot, nu are nimic din ceea ce as considera eu o viata perfecta. Nu m-am putut abtine, am intrebat-o cum de a ajuns in situatia asta, ca si cum ar fi un subiect tabu. Mi-a povestit ca a avut destui iubiti si ca inca are unul cu care se vede atunci cand are nevoie de acel mult iubit timp intim. A ramas chiar insarcinata de doua ori insa pentru ca stia ca barbatii nu-si doreau copii, nu a vrut sa-i constranga sa stea langa ea. Nu i-a gasit perfecti pentru ea, nu i-a iubit suficient, nu a fost pregatita sa faca concesii majore pentru a mentine o relatie. In schimb, si-a petrecut timpul iubindu-se pe sine, si-a cumparat tot ce putea mai bun si mai frumos, a citit, si-a descoperit pasiunile, si-a analizat si invatat propria persoana asa cum cineva prins mereu intr-o relatie nu are timp.
E un o lectie buna pentru mine, avand in vedere ca nu ma pot imagina singura, fara un barbat langa mine. Consider ca mi-am petrecut majoritatea timpului cunoscand baietii de langa mine, in loc sa imi fac o analiza profunda mie. Recunosc insa, n-am inca suficient curaj incat sa incep sa ma analizez.



A voastra Blonda