luni, 15 octombrie 2012

Am Revenit!!

Oameeeni dragi si foarte dragi,

Bine v-am regasit pe minunatul blog O Bruneta si o Blonda. Desi coloristica s-a mai schimbat, bruneta e satena naturala si blonda e roscata, tin sa precizez ca si mentalitatea noastra s-a schimbat si va vom suprinde cu minunate retete de macaron si idei pentru cum a va gasi un job. Glumesc! Sau nu, chiar am de gand sa postez o reteta de macaron, din sanul familiei de la ingenioasa mama.

De cand n-am mai scris, lucruri multe s-au intamplat. Si de ce a trecut atat de mult timp, va veti intreba mai mult ca sigur. Pai lucrurile multe si mai ales bune au nevoie de timp pentru digerat. Blogul vine cu un aer fresh, cu idei noi, cu perspective inovative. Gen!

In principiu, eu am decis sa ma reapuc de scris ca sa pastrez legatura cu ai mei, sa stie de mine, ce fac si unde sunt si sa nu uite cumva de mine cum nici eu nu uit de ei. Imi pare rau prieteni si mai putini prieteni ca sunt anti-sociala si uit sa raspund pe mail sau pe WhatsApp. Blogul asta e pentru voooi! :):) Am mai decis sa ma reapuc de scris pentru ca asta imi face mie bine, sa vad cate vizualizari mai am, cate persoane mai sunt interesate de noi, si mai ales, m-am reapucat de scris pentru ca acum am despre ce sa scriu :)

De ce sa scrii cand nu ai nimic de zis, zic?

Asadar, scurt si la obiect, Bruneta aka Raluca va scrie din marea Mare Britanie, din Londra. Voi fi reporterul vostru in materie de filme, viata fara bani, chirie, viata corporatista, locuit cu prieteni si relatii de succes, pentru ca da! nu stiu daca cititorii nostri (hem!) au luat la cunostinta ca baiatul la care visam pe blog acum 3-4 ani este acum marele meu iubit de..da! 2 ani si jumatate and counting! Vive l'amour!! :)

Ce vreau de la voi, pentru ca da, acum operam cu serviciu contra serviciu, este sa imi impartasiti putin din ale voastre: viata de club, Centru' Istoric, cine sunt noile VIPuri din Bucuresti, pentru ca imi lipseste barfa asta de mor :)

Va pup tareee de tot si abia astept sa mai scriu!!

O bruneta!

Este maa!

duminică, 24 aprilie 2011

Despre respect

Mi-a fost mereu rusine de rusinea oamenilor. Mi-a fost rusine de momentele in care oamenii sunt umiliti de altii. Din punctul meu de vedere, cand tratezi o persoana cu lipsa de respect, ii omori sufletul, caci poate nimic nu doare mai tare decat umilinta.
Nu suport pustii corditi care umilesc femeia de serviciu de pe holurile liceului. Nu suport studentii inapti, care isi imagineaza ca sunt in stare sa cucereasca lumea, dar care isi umilesc profesorii la cursuri. Nu suport angajatii suficienti, plini de ei, care vorbesc de sus clientiilor lor. Nu suport sefii aroganti care isi umilesc angajatii. Nu suport pe nimeni arongant si lipsit de respect. Cei nerespectuosi, au o problema cu stima de sine, sunt frustrati, limitati si rai. Respectul este, probabil, cea mai importanta lectie pe care o invatam acasa.
Respectul fata de altii, indiferent de clasa lor sociala, nivelul intelectual, denota respect de sine. Esti, in ochii mei si a multora dintre prietenii mei, o scursura a societatii cand ajungi sa vorbesti de sus femeii care iti spala wc-ul.

Cu respect,
blonda

Despre blog

Mi-aduc aminte cand am hotarat sa scriu. Ma plimbam seara pe Magheru cu bruneta mea si imi povestea ca a avut un blog la un moment dat. M-am gandit ca o sa ma ajute cumva, vreodata, in cariera mea si am zis, ok, hai sa o facem si pe asta. E foarte usor sa ai blog in doi. Vina, ca si responsabilitatea, se imparte. Daca ma face cineva proasta pe blogul asta, a facut-o si pe bruneta si cumva se anuleaza comentariu. Caci, daca despre mine nu stiu ce sa spun, bruneta nu e proasta sigur :)
La inceput mi-am propus sa scriu in stilul fabulist. Putin comic, dar cu morala. Sincer, realizez pe zi ce trece ca nu sunt in masura sa dau sfaturi sau lectii de viata nimanui. Nu sunt experta in nimic, nici macar in pantofi, asa ca mi-am asumat un rol mult prea elevat pentru situatia mea actuala. Apoi, am fost cuprinsa de dezgust profund si am inceput sa refulez. Aiurea, la ce foloseste refularea scrisa? Nu ne ajuta sa inaintam sau sa reparam nimic. Am aratat cu degetul, am blamat, am pus la perete, am atras alte refulari si ... cam atat.
De la un timp mi-am dat seama de stupizenia stilului pe care il abordasem si de plictiseala generala instalata pe blog. In schimb, daca vreti sa-mi acceptati umila indrazneala, am sa va plictisesc in continuare, pe voi, cei cativa care inca va doriti sa ascultati sfaturi de la o experta in nimic.

Cu drag,
cu respect,
a voastra blonda.

duminică, 13 februarie 2011

Despre nebunii si pentru nebuni

De vreo 4 luni, tocmai de cand m-am cumintit rau-rau de tot si am lasat-o mai moale cu "social life"-ul, primesc telefoane cu numar ascuns. Zi si noapte,fie ploaie, fie vant, uneori vorbeste, alteori nu. Ce stiu despre persoana care ma suna sunt urmatoarele:
este inconsecventa(pentru ca ma suna o saptamana de 15 ori, doua saptamani nu da un semn)
fara ocupatie reala in timpul zilei (ma suna pe la 2-4 noaptea in timpul saptamanii)
are iphone (mai foloseste programelul ala cu pisica, in care iti schimbi vocea)
ii plac manelele (mi-a mai pus de cateva ori sa ascult)
il/o apuca dorul de mine total spontan ( de multe ori aud lume pe fundal)
are o slabiciune pentru iubitul meu ( o data i-a raspuns el , iar dupa a sunat pana mi-a murit bateria doar ca sa-i mai auda vocea inca o data)

Probabil ca o sa ma acuzati ca-mi dau numarul de telefon aiurea, dar in apararea mea trebuie sa va spun ca l-am schimbat de vreo 3 ori in ultimii 2 ani tocmai ca sa scap de nebuni iar acum il dau doar persoanelor cu care chiar vorbesc cotidian.

Azi mi-a schimbat cineva parola de la facebook de 3 ori pana cand am reusit sa-mi blochez contul. N-am mai patit asa ceva niciodata, dar nu-i mare panica. Sau cel putin n-ar trebui sa fie, insa in contextul in care un/o depresiv/a ma suna de atata timp, ma gandesc ca evenimentele au un soi de legatura..

Reducand lista la 2, cunosc doua persoane care ar putea sa-si faca asemenea obicei:
o fatuca care ma uraste pana in panzele albe si care incearca sa ma faca pe mine cumva vinovata de ratarea ei. Apropo, multumesc pentru subtilele trimiteri de pe facebook, ai o problema in a percepe realitate (stiu ca-mi citesti blogul, xoxo)
si
un baietel care are obiceiul sa urmareasca lumea noaptea, sa sune insistent din disperare, sa-si inventeze indentitati si sa trimita mailuri "anonime"

Imi cer scuze publicului "larg" pentru postarea total neinteresanta, iar celor vizati le duresc o ziua indragostitiilor frumoasa si spumoasa cu urarea ca daca se intampla sa ma mai hartuiti, va fac plangere pe numele vostru adevarat la politie.

In rest, numai de bine!
Blonda

sâmbătă, 5 februarie 2011

Aţi simţit?

Nu de puţine ori în ultima vreme văd persoane care nu dau doi bani pe intimitate, recunoştiinţă sau bun-simţ. Trăim într-un mediu în care respectul, liniştea şi "existatul" pur şi simplu sunt privite ca nişte fapte total seci.
Nu vrem să recunoaştem când suntem trişti sau dezamăgiţi, ne ascundem după măşti care mai de care mai vesele şi mai rebele, pentru ca mai târziu când suntem singuri să plângem şi să nu înţelegem de ce. Însă, adevarata schimbare vine odata cu acceptarea stării pe care o avem! Parcă suntem necopţi! Am fi avut atâtea motive să evoluăm pe planul ăsta dat fiind faptul că orice altceva evoluează în jurul nostru. Cu cât trece timpul, cu atât ne tâmpim, nu conştientizăm adevăratele frumuseţi care ne înconjoară. Nu apreciem iubirea din jur sau iubirea de departe, ne materializăm într-o lume deja prea mult materializată.
Nu ne iubim, nu ne respectăm, nu ne conştientizăm..Simţim că ceva nu e bine, dar dăm vina pe bani, pe iubit, pe părinţi, când de fapt..răspunsul e în noi..
Nu ştiu care e metoda, care sunt paşii..nu cred că sunt setate by default. Cred că pur şi simplu trebuie să fim noi, să-i lăsăm şi pe alţii să fie ei şi să încercăm să schimbăm ceva..să începem prin a vorbi mai puţin şi a simţi mai mult.

Bruneta

duminică, 16 ianuarie 2011

Râzi!

Dacă aş putea să descriu într-un cuvânt perioada asta, aş spune cu mâna pe inimă "Schimbare". Atât eu, cât şi persoanele din jurul meu se confruntă cu un val de schimbări radicale spre lucruri noi, oameni noi, locuri noi şi-aşa mai departe. Există o tendinţă, şi nu o zic numai eu, către găsirea unui eu mai curat, mai liber şi mai plin de iubire. Învăţăm cu toţii să ne iubim mai mult, să ne supărăm mai puţin, să apreciem mai mult persoanele din jur şi să îmbrăţişăm cu căldură situaţiile de rahat cu care ne confruntăm.
Am observat că toţi avem probleme cu banii, ne certăm cu persoanele dragi, triem din prieteni, aruncăm din vechituri, facem schimbări! Şi deşi schimbările astea vin la pachet cu nişte frustrări, tot răul spre bine. Mereu am crezut că cel mai simplu mod de a trece peste greutăţi e să râzi. Să râzi până nu mai poţi pentru că râsul te ajută să treci peste boli, peste grijile şi tristeţile de zi cu zi.
Eu râd! Şi pentru asta sunt un om fericit!

Bruneta

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Ce ne retine?

Voi ce parere aveti despre protestul din benzinarii de pe 17-18-19 ian? Vi se pare justificat?
Multe voci spun ca este o prostie absoluta si ca nu nivelul pretului carburantiilor ar trb schimbat, ci nivelul salarial din Ro. Ok, au dreptate. De asemenea, multi spun ca protestul in sine e o porcarie si ca pe 16 si 20 o sa fie mare inghesuiala in benzinarii. Ok, au iar dreptate.
Dar haideti sa privim mai departe. Chit ca protestul in sine e o prostie, se creeaza un precedent. De acum, putem dovedi ca suntem in stare sa ne adunam "fortele" pentru o cauza comuna. Romanul e comod, las si indiferent. Poate alaturandu-ne protestului astuia o sa ne trezim "din somnul cel de moarte" sau din indiferenta.
Stiu ca pe multi creterea pretului carburantiilor nu-i afecteaza, iar din acest motiv nu se vor alatura initiativei. Ok, destul de corecta gandirea...pana la urma de ce sa te deranjezi ptr ceva care nu te afecteaza, dar ganditi-va la cei de langa voi care chiar au nevoie de o schimbare.
Deci? Voi ce faceti? Eu imi pun motorina azi iar luni-marti-miercuri nu, din respect pentru cei care chiar spera intr-o schimbare.