Momentan, ma consider stupid de vesela.Sa va povestesc:
In ultimele saptamani, am trait o stare de angoasa, nemultumire, zbucium interior daca vreti, dar incepand de luni am spus STOP!
Si zau ca stop a fost. Mi-am propus ca indiferent de ce mi se intampla, sa fiu vesela si cu o dispozitie de milioane.
Acum sa va povestesc ce-am patit luni (aka prima mea zi optimista):
- Nu imi mergea internetul
- Eram la regim, n-aveam voie nimic dulce, prin urmare nimic "inveselitor"
- Am primit o amenintare de proces. Minunat.
- Am facut accident, din vina mea, evident. Caci eu sunt blonda.
Si cam atatea evenimente nefaste.
Rezultatul? In continuare am fost extrem de bine dispusa.
Azi am fost 4 ore sa dau declaratii si sa-mi deschid dosarul la firma de asigurari. In continuare n-am net. Rezultatul? Sunt foarte vesela. Cu toate ca mor de frig momentan. Cu toate ca nu-mi mai dau voie sa mananc nimic pana ma culc.
Prin urmare, am observat si demonstrat ca starea noastra nu depinde mai deloc de ce ni se intampla, ci de modul in care alegem si ne impunem sa gandim si simtim.
Hai sa fim toti cretin de veseli. Merge pe vremea asta?
A voastra Blonda.
miercuri, 10 martie 2010
In doliu, iar.
Ma gasesc iar in postura de a nu avea internet acasa. Cum sunt dependenta de internet, facebookceala, blogareala, mailuri, presa pe net, muzica si toate cele, de obicei, lipsa de conexiune e o boala grea pentru mine. Nu inteleg exact cum, dar de data asta absenta netului nu m-a afectat foarte rau, doar ca nu am reusit sa-mi scriu, implicit trimit un CV pentru un post de practica. In rest, am trait foarte bine fara prietenul meu virtual (internetul fiind acela, sa nu intelegeti ca am un iubitel pe net)
Si uite cum blonda sta in holul facultatii de Cibernetica, la ora 17 07 , pe un frig sinistru sa va scrie voua despre nimic.
Si nimicul asta se compune din urmatoarele: un gardian care pazeste buna desfasurare a activitatii de feisbuceala si tipa la studentii impertinenti care isi muta scaune, 3 baieti la geam, in fata laptopurilor, toti cu castiile in ureche, un baiat fooooarte dragut care urca pe scari spre etaj, unul care coboara chiar acum , un grup de 3 prostute care fac mai mult zgomot decat un metrou si multi, multi studenti, tineri, mai batrani cu ochii'n monitoare. Plus o blonda infrigurata care, in loc sa stea acasa, sa bea un ceai, a ales sa va scrie voua. Doar ca sa stiti ca , de fapt, n-am murit, port doliu internetului meu.
Pana cand o sa pot sa va scriu ce-mi trece prin cap pe moment, va salut stimabililor!
A voastra Blonda.
Si uite cum blonda sta in holul facultatii de Cibernetica, la ora 17 07 , pe un frig sinistru sa va scrie voua despre nimic.
Si nimicul asta se compune din urmatoarele: un gardian care pazeste buna desfasurare a activitatii de feisbuceala si tipa la studentii impertinenti care isi muta scaune, 3 baieti la geam, in fata laptopurilor, toti cu castiile in ureche, un baiat fooooarte dragut care urca pe scari spre etaj, unul care coboara chiar acum , un grup de 3 prostute care fac mai mult zgomot decat un metrou si multi, multi studenti, tineri, mai batrani cu ochii'n monitoare. Plus o blonda infrigurata care, in loc sa stea acasa, sa bea un ceai, a ales sa va scrie voua. Doar ca sa stiti ca , de fapt, n-am murit, port doliu internetului meu.
Pana cand o sa pot sa va scriu ce-mi trece prin cap pe moment, va salut stimabililor!
A voastra Blonda.
marți, 9 martie 2010
Ce să NU faci într-o zi de marţi
- să nu te bagi pe străduţe când ninge pentru că s-ar putea să rămâi împotmolit, sau să te avarieze o maşină parcată;
- să nu-ţi uiţi portofelul acasă ca să fie nevoită prietena să-ţi plătească consumaţia;
- să nu intri în magazine (tu având portofelul uitat acasă);
- să nu îţi pierzi căciula preferată în timp ce flirtezi;
- să nu îţi întrebi prietenul dacă vrea să-ţi dea papucii doar pentru că se uita admirativ la tine;
- să nu uiţi să mănânci;
- să nu răspunzi la telefoane insistente;
- să nu-ţi strici telefonul de prea mult stress;
- să nu uiţi să-i dai bacşiş tipului de la coafor;
- să nu-ţi rozi oja de pe unghii;
- să nu-ţi uiţi şerveţelele acasă, tu fiind răcită;
- să nu te dai jos din maşină, după ce te-a lovit maşina parcată că te vede cineva şi-ţi ia numărul;
- să nu rămâi fără credit taman când trebuie să-ţi suni doctorul;
- să nu-ţi pierzi câinele;
- mai bine nu mai ieşi din casă, măcar să ştii o treabă :|
Bruneta
later edit: - să nu-ţi uiţi oja neagră desfăcută în geantă!! :))))
- să nu-ţi uiţi portofelul acasă ca să fie nevoită prietena să-ţi plătească consumaţia;
- să nu intri în magazine (tu având portofelul uitat acasă);
- să nu îţi pierzi căciula preferată în timp ce flirtezi;
- să nu îţi întrebi prietenul dacă vrea să-ţi dea papucii doar pentru că se uita admirativ la tine;
- să nu uiţi să mănânci;
- să nu răspunzi la telefoane insistente;
- să nu-ţi strici telefonul de prea mult stress;
- să nu uiţi să-i dai bacşiş tipului de la coafor;
- să nu-ţi rozi oja de pe unghii;
- să nu-ţi uiţi şerveţelele acasă, tu fiind răcită;
- să nu te dai jos din maşină, după ce te-a lovit maşina parcată că te vede cineva şi-ţi ia numărul;
- să nu rămâi fără credit taman când trebuie să-ţi suni doctorul;
- să nu-ţi pierzi câinele;
- mai bine nu mai ieşi din casă, măcar să ştii o treabă :|
Bruneta
later edit: - să nu-ţi uiţi oja neagră desfăcută în geantă!! :))))
duminică, 7 martie 2010
Hai să dăm cărţile pe faţă
Oameni buni, se pare că ne-aţi înţeles greşit. Blogul "O brunetă şi o blondă" nu este un desfăşurător în care voi vedeţi pe unde mergem şi ce facem, nu ne desfăşurăm viaţa reală prin intermediul scrisului şi cu atât mai mult nu ne relevăm sentimentele în adevăratul lor sens.
Blogul este, aşadar, un pamflet, un exerciţiu de scriere, un mijloc prin care tratăm anumite teme la care vă invităm să participaţi şi să vă daţi cu părerea.
Sentimentele noastre, relaţiile noastre, întâmplările noastre sunt uneori duse la extrem, alteori satirizate, luate la mişto, altfel spus.
Intenţionăm să fim o lectură plăcută în care să alternăm cu posturi de corazon, alteori cu recomandări şi-aşa mai departe. Intenţia noastră e să creăm o lume în care fiecare cititor să se identifice măcar cu o părticică, moment în care putem să vorbim despre problemele noastre, comune sau nu, spre a le rezolva, sau măcar să le ducem pe un nou făgaş.
Blogul NU este jurnal personal, nu plângem când scriem lucruri triste, nu râdem când scriem lucruri amuzante. Viaţa noastră este independentă de lumea blogului, cu tot ce presupune ea. Şi ca sfat, citiţi blogul ca pe un articol independent de autor. Ştiţi voi, diferenţa dintre autor şi narator..Ei, la aia mă refer :)
În incheiere, vă salutăm pe toţi cei care ne citiţi în permanenţă, la serviciu sau la facultate şi vă mulţumim pentru felicitări.
Şi evident, la mulţi ani fetelor! Sănătate, succesuri şi iubire vă dorim!
O brunetă şi o blondă
Blogul este, aşadar, un pamflet, un exerciţiu de scriere, un mijloc prin care tratăm anumite teme la care vă invităm să participaţi şi să vă daţi cu părerea.
Sentimentele noastre, relaţiile noastre, întâmplările noastre sunt uneori duse la extrem, alteori satirizate, luate la mişto, altfel spus.
Intenţionăm să fim o lectură plăcută în care să alternăm cu posturi de corazon, alteori cu recomandări şi-aşa mai departe. Intenţia noastră e să creăm o lume în care fiecare cititor să se identifice măcar cu o părticică, moment în care putem să vorbim despre problemele noastre, comune sau nu, spre a le rezolva, sau măcar să le ducem pe un nou făgaş.
Blogul NU este jurnal personal, nu plângem când scriem lucruri triste, nu râdem când scriem lucruri amuzante. Viaţa noastră este independentă de lumea blogului, cu tot ce presupune ea. Şi ca sfat, citiţi blogul ca pe un articol independent de autor. Ştiţi voi, diferenţa dintre autor şi narator..Ei, la aia mă refer :)
În incheiere, vă salutăm pe toţi cei care ne citiţi în permanenţă, la serviciu sau la facultate şi vă mulţumim pentru felicitări.
Şi evident, la mulţi ani fetelor! Sănătate, succesuri şi iubire vă dorim!
O brunetă şi o blondă
vineri, 5 martie 2010
Haidi "Pa"!
Ei bine, şi iată cum nu te mai suport! Hai că nu mai suport ca tu, omule fără culoare şi farmec, tu ăla care judeci şi îţi dai aiurea cu părerea, care te bagi, care comentezi şi care nu respecţi.
Ei bine, nu te suport pentru că nu ştiu cum să manevrez lucurile cu tine. Pentru că eu sunt cam prostesc de drăguţă, că aşa m-a învăţat pe mine mama să fiu, moment în care tu ţi-o iei în cap. Eu nu mint, nu mă răzbun şi nu iau atitudine. Eu tac, cel mult mă oftic şi arunc doua, trei înjurături. După care îmi trece. Şi dup-aia aud iarăşi cum te victimizezi şi te aştepţi să te primesc cu braţele deschise de parcă eu sunt de vină pentru tot.
Şi nu te primesc. Pentru că, deşi nu mai sunt supărată, asta nu înseamnă că te vreau înapoi. Ci pur şi simplu, nu-mi mai pasă. Nu mai eşti special, nu mai eşti nici măcar amuzant. Eşti un altul, la fel de special ca şi vânzătorul de la covrigi. Pentru că nu am nicio fericire dacă mă întorc de unde am plecat, lucrurile sunt fix aşa cum le-am vrut, sunt exact unde am vrut să ajung..Iar tu, da, tu, eşti împrăştiat în mii de gânduri şi de frământări, nu mai ştii ce vrei de la viaţă, dacă mai vrea cineva ceva de la viaţa ta, dar culmea! Ştii ce vreau eu!
Când eu..un lucru e clar.. Te vreau pe tine..dispărut!
Bruneta
Ei bine, nu te suport pentru că nu ştiu cum să manevrez lucurile cu tine. Pentru că eu sunt cam prostesc de drăguţă, că aşa m-a învăţat pe mine mama să fiu, moment în care tu ţi-o iei în cap. Eu nu mint, nu mă răzbun şi nu iau atitudine. Eu tac, cel mult mă oftic şi arunc doua, trei înjurături. După care îmi trece. Şi dup-aia aud iarăşi cum te victimizezi şi te aştepţi să te primesc cu braţele deschise de parcă eu sunt de vină pentru tot.
Şi nu te primesc. Pentru că, deşi nu mai sunt supărată, asta nu înseamnă că te vreau înapoi. Ci pur şi simplu, nu-mi mai pasă. Nu mai eşti special, nu mai eşti nici măcar amuzant. Eşti un altul, la fel de special ca şi vânzătorul de la covrigi. Pentru că nu am nicio fericire dacă mă întorc de unde am plecat, lucrurile sunt fix aşa cum le-am vrut, sunt exact unde am vrut să ajung..Iar tu, da, tu, eşti împrăştiat în mii de gânduri şi de frământări, nu mai ştii ce vrei de la viaţă, dacă mai vrea cineva ceva de la viaţa ta, dar culmea! Ştii ce vreau eu!
Când eu..un lucru e clar.. Te vreau pe tine..dispărut!
Bruneta
miercuri, 3 martie 2010
Barbatul perfect
In cautarea barbatului perfect am constatat, cu mare regret, cat de defecta sunt.
De exemplu, mi-am spus mereu ca mi-as dori un barbat despre care sa stiu mereu unde e. Eh, sa te puna gaia sa ma suni sa-mi zici din senin unde te duci pentru ca mi se va parea dubios ca-mi dai raportul si ma voi gandi ca de fapt faci cu totul si cu totul altceva.
Sa nu cumva sa nu-mi cumperi flori, asa din senin. Daca o faci, ma voi gandi ca ai gresit cu ceva si ca vrei sa ma imbunezi. Sau ca esti atent.
Daca ma duci in vrun local deosebit, mai necunoscut , voi considera ori ca esti dragut si incerci sa ma surprizi, ori ca incerci, de fapt sa ma ascunzi.
Daca imi cumperi un cadou scump, voi spune ca incerci sa ma cumperi. Sau voi aprecia sincer efortul tau.
Daca esti prea dulce , o sa mi se faca rau. Daca esti distant, inseamna ca mai esti cu cineva in preajma si iti schimbi comportamentul.
Daca nu iesi cu baietii, zic ca esti dependent. Daca iesi, zic ca ma neglijezi.
Daca ma lasi sa-mi vars nervii pe tine, sa urlu si sa tip, fara sa-mi dai replica, voi spune ca nu ma bagi in seama, ca nu-ti pasa. Daca totusi intri in jocul meu, voi spune ca nu-ti pasa de sentimentele mele si ca tipi aiurea la mine.
Si totusi , se intampla sa faci exact ce trebuie exact cand trebuie...
A ta Blonda
PS: Mai grav este ca majoritatea femeilor sufera de "suceala" asta. Imi pare rau dragilor, ca nu reusim sa gandim la fel de in alb si negru ca voi. Bafta in exista cu noi va urez!...si totusi..splendide creaturi ne-a facut Dumnezeu.
De exemplu, mi-am spus mereu ca mi-as dori un barbat despre care sa stiu mereu unde e. Eh, sa te puna gaia sa ma suni sa-mi zici din senin unde te duci pentru ca mi se va parea dubios ca-mi dai raportul si ma voi gandi ca de fapt faci cu totul si cu totul altceva.
Sa nu cumva sa nu-mi cumperi flori, asa din senin. Daca o faci, ma voi gandi ca ai gresit cu ceva si ca vrei sa ma imbunezi. Sau ca esti atent.
Daca ma duci in vrun local deosebit, mai necunoscut , voi considera ori ca esti dragut si incerci sa ma surprizi, ori ca incerci, de fapt sa ma ascunzi.
Daca imi cumperi un cadou scump, voi spune ca incerci sa ma cumperi. Sau voi aprecia sincer efortul tau.
Daca esti prea dulce , o sa mi se faca rau. Daca esti distant, inseamna ca mai esti cu cineva in preajma si iti schimbi comportamentul.
Daca nu iesi cu baietii, zic ca esti dependent. Daca iesi, zic ca ma neglijezi.
Daca ma lasi sa-mi vars nervii pe tine, sa urlu si sa tip, fara sa-mi dai replica, voi spune ca nu ma bagi in seama, ca nu-ti pasa. Daca totusi intri in jocul meu, voi spune ca nu-ti pasa de sentimentele mele si ca tipi aiurea la mine.
Si totusi , se intampla sa faci exact ce trebuie exact cand trebuie...
A ta Blonda
PS: Mai grav este ca majoritatea femeilor sufera de "suceala" asta. Imi pare rau dragilor, ca nu reusim sa gandim la fel de in alb si negru ca voi. Bafta in exista cu noi va urez!...si totusi..splendide creaturi ne-a facut Dumnezeu.
Lene
Mă trezesc dimineaţă, mă rog, dup-amiază şi deşi aveam un program încărcat am dat skip. M-am aşezat la loc în pat şi mi-am derulat în cap viaţa. Cu toţi oamenii care au intrat şi au ieşit din ea, cu toate învăţăturile pe care le-am tras, cu toate greşelile pe care le-am făcut şi pe care din prea multă speranţă le voi face din nou. Cred că sunt ceea ce se numeşte o leneşă a vieţii. Nu sunt genul de tipă care să ţină ură, să ţină supărare, să caute să se răzbune, să facă dreptate pe planetă şi să lase loc de interpretări.
Recunosc, sunt indolentă în ceea ce privesc răutăţile din jurul meu. Mă afectează, dar după un timp parcă nu mai contează. Parcă nici n-au fost, parcă nici nu mai recunosc situaţia. Încerc să mă feresc de situaţii dubioase, dar natura mea de om problematic cumva le atrage pe toate. E ca şi cum nervii mei ar fi testaţi la infinit, ca la un test de rezistenţă. Şi ai naibii, rezistă şi rezistă.
Unde vreau să ajung? La faptul că pentru mine, oamenii care au însemnat la un moment dat ceva, îşi au locul lor special acolo. Suflet sau inimă cum vrei să-l numeşti. Chimie, or nu chimie, miros, râsete, plânsete, discuţii, băute, reuşite. Adică, mi-e prea lene să schimb registrul de sentimente pentru o persoană. Mai ales de la bine la rău. Hai să-l numim un respect prostesc pentru trecut.
Şi nu înţeleg..oare cum pot unii să calce atât de tare pe trecut, să se prefacă că n-a existat nimic(pentru că nu concep că uită pur şi simplu) şi să înceapă să facă tot felul de mârşăvii, să judece, să mintă, să desfiinţeze. Să fie oare o problemă de frustrare?
Bruneta
Recunosc, sunt indolentă în ceea ce privesc răutăţile din jurul meu. Mă afectează, dar după un timp parcă nu mai contează. Parcă nici n-au fost, parcă nici nu mai recunosc situaţia. Încerc să mă feresc de situaţii dubioase, dar natura mea de om problematic cumva le atrage pe toate. E ca şi cum nervii mei ar fi testaţi la infinit, ca la un test de rezistenţă. Şi ai naibii, rezistă şi rezistă.
Unde vreau să ajung? La faptul că pentru mine, oamenii care au însemnat la un moment dat ceva, îşi au locul lor special acolo. Suflet sau inimă cum vrei să-l numeşti. Chimie, or nu chimie, miros, râsete, plânsete, discuţii, băute, reuşite. Adică, mi-e prea lene să schimb registrul de sentimente pentru o persoană. Mai ales de la bine la rău. Hai să-l numim un respect prostesc pentru trecut.
Şi nu înţeleg..oare cum pot unii să calce atât de tare pe trecut, să se prefacă că n-a existat nimic(pentru că nu concep că uită pur şi simplu) şi să înceapă să facă tot felul de mârşăvii, să judece, să mintă, să desfiinţeze. Să fie oare o problemă de frustrare?
Bruneta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)