marți, 30 martie 2010

To sex or not to sex

Zilele trecute am avut o discuţie aprinsă cu un nimfoman. E băiat bun el aşa, sclipitor şi simpatic, deştept şi o prezenţă placută, dar cumva are o problemă cu sexul. Şi nu că face mult sex cu iubita, că n-are. Dar face mult sex cu multe persoane. Zice că de dragul diversităţii, de dragul experienţei, că oricum e o activitate ca oricare alta. Mă gândesc că percepe sexul ca pe un hobby. Şi vorbeam noi aşa despre cum foarte puţine femei au capacitatea asta de a se culca cu tipi fără să simtă nimic, şi cum noi femeile rareori facem distincţia între sex şi sentiment.
Iniţial m-am ofticat că nu sunt şi eu aşa heartless, dar apoi mi-am dat seama că nu vreau să fiu altfel. Nu vreau să nu simt nimic de la persoana cealaltă, nu vreau să trăiesc vreodată o partidă d-asta nebună în care să nu-mi pese cine e individu din mine, să nu mă sărute, să nu ma privească în ochi.
A face sex fără sentiment e ca şi cum ai mânca legume fierte şi brânză dietetică toata viaţa. Mănânci că ţi-e foame, dar nu simţi plăcerea de a mânca cu poftă. Ca atunci când mănânci o fripturică sau o pizza, şi după un desert şi bei un shake de ciocolată şi stai să ţi se aşeze mâncarea. Aşa, ca atunci când stai să trăieşti momentul de după, cu o ţigară dupa preferinţe, exclamând "wow" din 5 în 5 minute.
Aşadar, mă bucur că ţin la persoana cu care mă sărut, mă bucur că ştie cum mă cheamă şi mă sună a doua zi să mă întrebe ce fac.


Bruneta

duminică, 28 martie 2010

Pentru raci

Dupa un studiu aprofundat combinat cu experientele mele, spun cu mana pe suflet ca zodia mea preferata este racul.
Cunosc 1,2,3,4 baieti raci. Bine, probabil ca sunt mai multi, dar pe ei ii stiu de aproape. Imi sun prieteni, amici, parteneri de conversatie iar unul mi-a fost si iubit. Sunt, toti 4 baieti deosebiti, inteligenti, amuzanti, atenti. N-ai cum sa nu te simti bine daca esti in preajma unui rac. Te baga in seama, te incurajeaza sa vorbesti, te asculta, li se pare (sau macar se prefac) interesant orice ai spune si nu o sa-ti intoarca niciodata spatele. Nu l-am vazut pe niciunul niciodata suficient de suparat incat sa nu-mi intoarca o vorba buna. Stiu ca sunt parteneri stabili, linistiti, statornici, devotati, sensibili. Probabil ca la un moment dat devin plictisitori, dar chiar daca nu au mereu initiativa, iti vor accepta mai orice propunere cu entuziasm. Niciunul dintre ei nu e coleric, toti sunt linistiti si rabdatori. Nu-si pierd niciodata ideea, isi pastreaza scopurile bine definite si nu se pierd in detalii. Chiar daca nu sunt cei mai extrovertiti oameni, nu sunt timizi, iar daca le dai putina atentie vor fii extrem de fericiti sa o primeasca.
In schimb, cu un rac trebuie sa dai dovada de cuvant, sa nu promiti si sa nu faci, sa nu-i dezamagesti, sa nu-i ranesti. Atunci iti intorc spatele. Sunt gelosi, posesivi si au un foarte bine dezvoltat spirit protector.
Cumva, postul asta l-am scris pentru toti racii din viata mea, ii consider cu adevarat oameni buni si as vrea sa stie asta. Indiferent cum ma voi purta vreodata cu voi, sa nu credeti ca o fac din desconsideratie sau altceva, o fac pentru ca sunt distrata, dar imi pare mereu rau ca nu v-am acordat cata atentie as fi putut.



A voastra Laura.

Aventuri in 41

Ieri am trăit iar experienţa de a merge cu tramvaiu 41. Frumos tramvai, merge repede, ajungi cât ai clipi dintr-un capăt în altul.. Şi evident, plin de oameni speciali, fiecare cu câte o poveste. Fiecare bătrânel rememorează o aventura de pe vremea lui Ceaşcă , fiecare bătrânică ascunde după ochelari o super poveste de dragoste, puşti care visează la cea mai frumoasă fată din şcoală, tipi şi tipe cu probleme în dragoste şi în criză de bani. Tramvaiul 41 este ca o culegere de basme.
În liniştea aia apăsătoare mai urcă câte un aurolac plin de muci sau câte-o ţigancă care te face sa-ţi ţii aproape poşeta. A mai urcat şi-o copilă care cânta la acordeon şi avea lipit de el o jumătate de sticlă de sprite în care să-ţi pui banii. Cânta super frumos puştoaica. M-a emoţionat. I-am lăsat 50 de mii. În condiţiile în care sunt chitroasă şi nu-i suport pe cerşetori. Dar mi-a făcut ziua mai frumoasă.
Frumoasă mi-a făcut ziua şi un bătrânel care pesemne a fost un mare îmbârligător la viaţa lui. De ce? Păi a ochit el o tanti şi cum a urcat a insistat teribil să-i ofere locul. Doamna amabilă l-a refuzat că nu avea decât câteva staţii de mers. N-a fost chip, nenea nu s-a lăsat. Şi a luat-o frumos de şold şi a condus-o către scaun unde a încolţit-o şi a început să-i fabuleze despre spiritul lui tânăr. Despre ţările frumoase în care a fost, despre libertatea Amsterdamului şi cum adora oamenii care fumau opium pe străzi nonşalant. Băbuţa nu era fraieră. A ţinut să-i precizeze că l-a mirosit de la scări că e uns cu toate alifiile. Moment în care îşi mângâia insistent verigheta. Domnul în discuţie semăna teribil cu un băiat pe care l-am cunoscut eu odată. Amândoi frumoşi, amândoi deştepţi, plimbaţi prin femei şi paturi, îmbăiaţi în lacrimile lor, probabil caţiva copii cu câteva diverse, de dragul procreării. Iar acum la bătrâneţe, singuri. Agăţând băbuţe în 41.
Atenţia mi-a fost distrasă în momentul în care m-a sunat mama. Să-mi urle iar în telefon despre cât de dezordonată sunt şi cum o să rămân singură toată viaţa că n-o să mă suporte nimeni că îmi las pijamalele aruncate pe patul nefăcut. Că ordinea din cameră se reflectă în ordinea din capul meu. (sincer, am o prietenă care e enervant de ordonată acasă, dar care nu ştie pe ce planetă e). Am liniştit-o spunându-i că o să mă agaţe la bătrâneţe un frumuşăl bolnav de prostată care o să mă iubească cu toata dezordonarea mea.


Bruneta

joi, 25 martie 2010

Romanisme si nu numai

Am avut azi deosibita placere sa-mi insotesc scumpa Bruneta la un targ de turism. Hai sa o fac si p'asta mi-am spus, n-am ce rau sa patesc. Si iata ca m-am intors cu material pentru blog.
Se facea ca pe standul din fata ochiilor mei erau niste magneti de frigider ai unui hotel luxos din Turcia. Mare inghesuiala la magneti nene. N-ai sa vezi asa ceva, cum isi indesau romanii prostioarele alea in sacosile pline de pliante, pixuri, brelocuri si rahat (da, rahat turcesc) . Acum, eu nu pot sa nu-mi imaginez conversatia ulterioara "montarii" magnetului pe frigider: " Vai tu, dar ce frumos e aici, la hotelul asta" " Da Nelule, mi-a placut foarte mult" " zau, cand ati fost?" " A, n-am fost, l-am vazut in poze".
O alta faza. Vine un turcaleta frumos de pici la mine. Bronzat, ochi albastrii, par brunet, vreo 30 de ani, copt frumos, ati prins indea. "Ai vrun catalog al tuturor hotelurilor din turcia?" Si ii dau eu catalogul. Omu gaseste nu stiu ce hotel si imi zice: "Look, this is my hotel!!" super entuziasmat. "Gongrats", ce sa-i zic? Nu era suficient ca era superb, trebuia sa-mi dovedeasca potenta lui financiara cu asemenea prost gust? Chiar pacat...
Si cam astea sunt evenimentele sociale inregistrate si analizate de catre mine, dar promit ca daca se mai intampla ceva demn de atentia sau macar amuzamentul nostru, va povestesc.




A voastra Blonda.

marți, 23 martie 2010

O lume perfectă

Ieri a fost o zi atât de frumoasă cât să-mi dau seama cât de urâţi suntem. Suntem urâţi că nu ne conştientizăm frumuseţea interioară. Nu vreau să sune ca un clişeu şi nici să epatez prin atitudinea mea, vreau doar să creştem. În încredere, în siguranţă, în gesturi mărunte. Să scădem în sucuri în cafenele, în bârfe. răutăţi şi minciuni.
Vreau să ne plimbăm mai mult prin parcuri, să ne gândim mai mult la cum să-i facem pe cei din jur să zâmbească, vreau să glumim mai mult, să dăruim mai mult, sa ne iubim mai mult părinţii, să facem mai multă curăţenie şi să ne uităm mai puţin la ce au alţii şi noi n-avem. Vreau să nu mai conteze banii atât de mult pentru noi, să nu mai stricăm prietenii de ani şi să judecăm după aparenţe.
Vreau să nu mai existe confruntări, să învăţăm să iertăm, să iubim mai mult şi să zâmbim din plin.
Vreau să alergăm, să mâncăm sănătos, să ascultăm muzică bună, să nu mai fim leneşi şi să ne bucurăm din plin şi de zilele cu ploaie şi de zilele cu soare. Vreau să nu mai avem aşteptări, să nu mai ridicăm pretenţii, vreau să fim consţienţi că nu suntem perfecţi şi să nu cerem perfecţiunea de la cei din jurul nostru.

Voi ce vreţi?


Bruneta

duminică, 21 martie 2010

Compromisuri

Vorbeam azi cu o prietena despre ce ne dorim de la un barbat si ii faceam eu potretul unui baiat perfect. Daca am lua caracterul de la un fost iubit, ochii unui fost iubit, sexul demential al altuia, personalitatea vesela de la altul si fidelitatea, inteligenta si alte calitati ale altuia, as construi un barbat perfect. Asta spuneam eu. Ea imi spunea ca nu exista barbatul perfect, iar ca daca voi continua sa caut asa ceva, voi ajunge din ce in ce mai dezamagita. Cica trebuie sa faci compromisuri. Sa vezi calitatiile oamenilor, sa le compari ca importanta cu defectele si daca poti sa-i iubesti, bine, daca nu, sa-ti vezi mai departe de drum.
Mi se intampla sa ma impiedic de detalii, sa nu vad padurea de copaci, sa ma consider indragostita si sa-mi treaca totul doar pentru ca "el" nu a vrut sa mearga cu mine la film intr-o seara. Sau orice alt amanunt deranjant.
Cumva am realizat ca nu exista perfectiune. La randul meu sunt departe de ea si totusi, o caut in zadar. Imi impun mie si partenerului meu standarde imposibil de atins, refunzand sa vad, cumva, adevaratul potential al nostru.
Sper doar sa nu regret toti baietii pe care i-am gonit din jurul meu sub simplu pretext ca erau aproape perfecti, dar nu tocmai. Ar trb sa-mi alcatuiesc clar un sistem de valori si sa incep sa apreciez omul pentru ceea ce e, nu pentru ceea ce nu va putea fi niciodata..
Acelasi lucru vi-l propun si voua, sa nu faceti potretului iubitului utopic si sa-i refuzati pe cei care nu se potrivesc stricelor cerintelor. Veti ajunge, asemenea mie, dezamagite de inexistenta printului frumos, destept, atent, fidel,amuzant, altruist, talentat, cu initiativa, bogat , pe cel mai frumos cal alb din toata imparatia. Asa ceva nu exista. Sau poate da, dar la randul nostru, nu suntem nici noi printesa perfecta a tinutului.

vineri, 19 martie 2010

Despre pantaloni

E nu sunt asa fashionista..nu am reusit niciodata sa port ce-i pe trend, adevarul e ca in majoritatea timpului, nici nu-mi vin bine hainele astea foarte trendy. In general, sunt destul de conservatoare.
E, avand in vedere treburile astea, as vrea sa ma lamureasca cineva care-i faza cu pantalonii lasati, blugii cu turu jos si tot asa. De ce as vrea sa arat de parca imi atarna fundu? si cui ii vin bine pantalonii de genu?! Ok, o accept, arata bine cu geaca de piele,cu codita prinsa in varful capului si ochelari ray-ban. Dar ca pantaloni de club?!Cu tocuri si toate cele?!
Evident sunt eu baboasa , dar mi se pare ca ne pierdem din feminitate daca purtam pantaloni d-astia, pe care sincer ii consider eminamente masculini. Nu stiu..zic si eu.
Pana una alta, prefer rochiile, imi pare rau ca-s plictisitoare.


Blonda