Ce ne face superficiali? De fapt, ce ne face superficiali in ochii altora?
Eu sunt superficiala fiindca ma vopsesc o data la 3 saptamani blonda, ca nu ies din casa nemachiata, ca am prietene frumusele, ca imi place sa ies joia in Gaia si ca-mi place sa port tocuri. Eu sunt superficiala pentru ca nu povestesc incercarile prin care trec, pentru ca nu-mi povestesc dramele (de data aceasta unele adevarate, nu faptul ca n-am primit flori de ziua mea), pentru ca nu dezbat ultima carte citita cu oricine, pentru ca nu vorbesc despre dezamagirile mele atat de dureroase sau despre depresiile mele bolnavicioase, pentru ca nu par sa am vreo problema reala, prin urmare, pentru ca sunt rezervata in a-mi lasa spatiul privat invadat. Pe mine ma face superficiala eticheta pe care mi-o pun oamenii care nu ma cunosc. Pe mine ma face superficiala modul in care arat si sunt perceputa, nu modul in care gandesc, simt, traiesc, comunic sau aptidunile mele.
Pe voi toti va face superficiali faptul ca nu va expuneti public toate problemele, ca nu va faceti un soi de panou electoral pe care va agatati toate gandurile, trairile, intrebarile existentiale sau marile reusite . Pe voi va face superficiali faptul ca va place sa iesiti duminica la o cafenea in centrul bucurestiului, ca nu povestiti tuturor ca ati fost la teatru, ca nu spuneti ca sunteti pasionati de psihologie si, evident, ca cititi acest blog-cliseu.
Cred ca nu exista oameni complet superficiali si, de asemenea, cred ca nu conteaza ce gandeste multimea , atat timp cat voi sunteti multumiti de propria persoana si cat exista un grup (fie el restrans sau nu) de oameni care va cunosc si va iubesc pentru cine sunteti cu adevarat, nu pentru masca sociala pe care o purtati.
A voastra Blonda.
