Romanisme III

Aseara am patit un lucru care m-a speriat enorm. Am fost la petrecerea unui prieten prin centru vechi iar pe la 3 m-am suit in masina si am luat-o agale spre casa. Stateam la semafor si langa mine au tras 3 baieti intr-o masina. Nu m-am uitat, nu m-am hlizit, din contra, am stat cu capul plecat jucandu-ma pe telefon (pe modelul capul plecat, sabia nu-l taie) si mi-am continuat drumul spre casa.
Am ajuns in Baneasa, am intrat pe dn si am observat ca baietii mergeau constant in urma mea. Cum mi s-a spus de o mie de ori pana acum ca sunt exagerata, am incercat sa-mi induc ideea ca de fapt nu ma urmaresc, ci se duc la aeroport. Am trecut si de aeroport si baietii erau in continuare in urma mea. Ajung in satucul meu de rezidenta, fac la dreapta fara sa semnalizez iar baietii fac la dreapta dupa mine. Moment in care m-am panicat, am calcat pedala, am pus in functiune toti cei 75 de cai pe care ii manuiesc si am fugit spre politia comunala. Nimeni in post, baietii dupa mine. Panica maxima!
Fug pe stradute si in cele din urma ies iar pe dn, intrand intr-o benzinarie. Acum incepe partea pentru care sunt mandra de poporul meu: Casierita m-a vazut panicata, l-a chemat pe domnul de la pompe si l-a pus sa mearga cu masina in urma mea pana acasa. In cele din urma, la ora 4 eram deja in pat.
Sunt aproape sigura ca baietii nu vroiau sa ma transeze si sa ma trimita in bulgaria pentru trafic de organe, dar asta nu-i un mod sanatos de a intra in vorba cu o fata. Faptul ca ma urmaresti 20 de km noaptea pana acasa , n-are cum sa ma faca dornica de socializare.

Despre obsesii

Citind diverse articole pe net , constat destul de mirata ca am avut episoade obsesiv-compulsive ( na! ca am recunoscut public ca din cand in cand sunt dereglata psihic :D ). Concret, am tendinta de a-mi fixa un subiect de gandire pe care il macin si-l intorc si il despic pana cand reusesc sa creez adevarati monstri. Prima obsesie am facut-o acum vreo 6-7 ani cand , in permanenta, ma gandeam ce ar face "cutarica" ( si sa ne intelegem, cutarica este o persoana anume, nu un exemplu) in locul meu. Anul trecut m-a lovit alta obsesie , iar de vreo 5 luni de cand m-am mutat iar acasa, inca una. Astea doua s-au legat de neindeplinirea scopurilor mele. Neatingerea scopurilor ma faceau sa ma automutilez psihic, ma simteam incapabila, inapta, nefolositoare si aveam grija sa mi-o spun zilnic.
Am constatat insa ca odata cu renuntarea la gandurile obsesive, reusesc sa-mi ating scopurile, iar lucru asta mi l-am dovedit de ambele dati . In momentul in care nu-mi mai presez mintea, reusesc sa-mi canalizez toate energiile catre indeplinirea "misiunii supreme".
Si iata ca ajung si la concluzia post-ului: nu va mai stresati singuri, in lumea asta dura in care traim, aratati-va putina intelegere. Nu spun sa nu aveti standarde inalte pentru propria persoana, va sfatuiesc sa incercati sa le indepliniti cu rabdare si intelegere pentru limitarile personale, dar si perseverenta.



A voastra Blonda

Despre optimism

Acum vreo 3 ani tata a citit the Secret (probabil ca va aduceti aminte despre cartea a carui motto simplist aducea a ceva de genu: daca gandesti de bine, atragi binele ) iar de atunci, toata familia, obligat-fortat, a inceput sa fie optimista. Maxim de optimista! La nivelul absurdului, la care e furtuna afara si tu esti convins ca vei ramane uscat daca te plimbi prin curte.
Si uite ca de 3 ani, am reusit sa ne atrage suficiente ganduri bune incat sa indepartam toate problemele majore din viata noastra. Am scapat de tot ce ne limita perspectiva. Totusi, ne gasim in situatia in care mai avem in fata cateva mici obstacole de depasit (par example, inca nu mi-am gasit un job de 8 ore pe zi). Evident, in spirit tipic omenesc, facem din tantar armasar. Ca nu avem noroc, ca nu am avut sansa si prin urmare, n-avem nici capacitatea.
Ca sa nu lungesc vorba, as vrea sa va evidentiez scopul acestui mic articol:
1. Gandeste bine ca sa atragi binele. Oricat de prefabricat ar suna, fa-o! poate nu reusesti chiar sa atragi toate fortele benefice ale lumii in viata ta, dar macar te feresti de depresii. O minte sanatoasa te duce (mai intai cu imaginatia si dupa chiar la propriu) pe culmile propriei tale capacitati.
2. Hai sa nu mai exageram. Faptul ca ne certam cu iubitii, ca nu ne pricepem la vreo materie de la scoala, ca nu ne permitem sa ne luam o pereche de blugi noua,ca ploua afara, ca e frig in casa, ca nu ne permitem sa plecam la Paris in toamna, ca n-avem ce face vinerea seara sau mai stiu eu ce alte nenorociri cotiniene , nici nu se compara cu adevaratele drame . Eu de azi (daca nu am facut-o cu adevarat pana acum ) imi impun sa ma bucur de ceea ce am, nu sa nu fiu nefericita pentru ceea ce nu am.




A voastra Blonda.

Oameni

Mie imi plac oamenii noi. Imi place ca nu le cunosc defectele, ca nu le stiu piticii. Nu-mi place cand ajung sa cunosc un om atat de bine incat stiu cand se fofileaza si cand nu, cand fac un gest din obligatie sau cand dau un telefon de complezenta. Imi plac oamenii cu care petrec putin timp, dar de valoare, cu care nu vorbesc zilnic, dar care stiu ca sunt acolo no matter what.
Imi plac prietenii mei vechi din liceu, de care nu mai stiu mare lucru, dar pentru care ma bucur cand aflu cate-o veste buna despre ei. Imi plac oamenii care nu se pisicesc, care nu par ca ii strangi de tate/outze atunci cand vorbesc, care zic lucrurilor pe nume si-mi mai plac oamenii care nu judeca dupa relatii, prietenii sau oameni cunoscuti.
Imi plac oamenii destupati la minte, frumosi la suflet, care nu trebuie neaparat sa stie ca sunt nascuta in iunie, dar care stiu ca imi place sa rad si sa iubesc. E bine sa treci prin viata. Stii cand sa imbratisezi si cand sa intorci spatele.
Nu a mai ramas nimic pe lume care sa ma uimeasca. Se intampla toate.


Pentru prietenii mei.


Bruneta