Virusul “F1fa”

Doamnelor si domnisoarelor,pazea!
De ceva timp a aparut un nou dusman pentru femei in relatiile cu barbatii..FIFA.Daca voi imi spuneti mie ca nu aveti macar o prietena sau hai,macar o prietena a unei prietene care se cearta cu iubitul constant din cauza acestui joc atunci inseamna ca ma mintiti cu nerusinare.Eu unul din fericire nu am aceste probleme,pentru mine nu exista “too much FIFA”,acesta fiind unul din avantajele faptului de a fi liber de contract……oricum,mi-se pare penibil sa trebuiasca sa minti sau sa te justifici atunci cand te joci un amarat de joc pe playstation,in cazul in care inseli,cum naiba o mai dai???.Acum ceva timp am fost la o mica adunare cu oameni mai in varsta cu cel putin o generatie decat mine care se invart in cercuri politice,si,spre surprinderea si amuzamentul meu nu numai ca stiau foarte bine cu ce se mananca FIFA,dar dupa un pahar imi povesteau cum isi minteau nevestele ca sa joace jocuriile lor preferate noaptea la sala de calculatoare.Atunci m-a trasnit,e posibil ca aceasta chestie sa dureze de pe vremea oameniilor cavernelor(de fapt,eu sunt aproape sigur ca aveau un joystick pt. dinozaurii aia si femeiile cavernelor ii loveau cu ghioaga in cap cand il foloseau prea mult).In caz ca va trece prin cap ideea aberanta “ce ma,daca el poate,pot si eu,ca nu sunt mai proasta” va sfatuiesc sa va calmati din timp si sa renuntati la incercarea voastra de a invata acest joc in speranta disperata ca veti mai castiga inapoi o parte din timpul pierdut cu iubitul vostru.FIFA asta este un joc foarte realistic de fotbal,care implica pe langa folosirea cunostiintelor din domeniul sportului cu balonul rotund si folosirea,pe rand si la momentul potrivit a unui buton pt pasa,a unuia pt sut,unuia pt centrare,unuia pt pasa la intalnire,unuia pt sprint,unuia pt schimbarea jucatorului si a 2 joystickuri: unul pt miscarea jucatorului si unul pt efectuarea driblingului…fizica cuantica?NU vreau sa va insult inteligenta,dar singura posibilitate prin care voi ati putea invata aceste butoane si joystickuri este sa lipiti cate un abtipild cu logo-uriile de la louis vuitton,gucci,fendi,prada,armani si burberry check-ul pe ele ;)).Aaaa,si in primul rand FIFA se joaca cu baietii deci o sa trebuiasca sa suportati certuri puerile,consum de bere sau marijuana dupa caz,tipete,exclamari si manifestari ciudate si in cazuri extreme injuraturi ca la usa cortului si aruncari cu joystickuri de pamant....suna placut?(pt. noi chiar este).Cum scapati de virusul asta periculos,nu va spun,asta trebuie va dati voi seama singure,ca doar nu sunteti mai proaste ;))….pot sa va spun doar ca daca va deranjeaza vreodata ca noi baietii ne justificam atat de usor(printr-un singur cuvant) mai multe ore petrecute fara dumneavoastra,AR TREBUI SA VA OBISNUITI….si sa va consolati cu faptul ca si voi puteti face chestia asta cu ajutorul mai multor pretexte si unei exprimari mai bogate….ca doar nu sunteti mai proaste ;))

Girlz are the new fellaz

In ultimul timp observ din ce in ce mai multe fete care beau cot la cot cu baietii la club,care te cheama la 4 dimineata la shot,care fumeaza iarba,care se lauda cu mai multele achizitii masculine pe care le au,care nu se jeneaza sa sarute mai mult de un baiat inttr-o seara in aceeasi locatie de petrecut,care vorbesc tare in locuri publice,care poarta din ce in ce mai des ceva cat mai lejer,care injura,care nu-si mai aduc aminte ce au facut aseara,care joaca poker,care joaca mafia pe facebook…..mai lipseste sa jucati si FIFA pe playstation si putem sa va spunem “co**e”.Unde a disparut gratia si feminitatea domnisoarelor,e criza?Cum mai putem sa va facem noi curte mai fetelor?sa mai fim romantici,tandri…cu cine?(am incercat sa aduc romantismul la moda si pt. o perioada mi-a iesit,acum e mort si ingropat).Astept cu nerabdare momentul in care sa apara in club “cateaua” care sa-i faca sa baleasca de la un capat pana la celalalt al serii pe toti pleiboii de dorobanti prin delicatetea,gratia si feminitatea ei si sper ca in momentul acela ca Dumnezeu sa-mi puna mana in cap si sa o faca sa se indragosteasca de mine.





(Tot de la cititor. Asta mi-a placut mult, o sa primeasca recenzie favorabila)

Care-i faza ?!

Stau si ma intreb:de ce are nevoie omenirea de tragedii gen Haiti pentru a fii 100% umana?de ce numai atunci cand se intampla o tragedie de genul asta ies la iveala surse nebanuite de marinimie din oameni? Ganditi-va cum ar fii sa aiba lumea macar jumatate din spiritul asta de intrajutorare,macar jumatate din sensibilitatea asta tot timpul…WOW….in ce lume incredibil de fericita am trai.Cu certitudine avem asta in noi,din moment ce dam dovada ca putem in anumite momente,dar specia asta este maestra in complicarea propriei existente.Stateam la un suc cu o fosta colega de facultate zilele trecute,o fata si frumoasa,si desteapta(specie rar intalnita in zilele noastre)si ne intrebam de ce suntem atat de prosti incat in continuare tanjim dupa persoanele care ne trateaza cu indiferenta,desi cred ca multi dintre noi am realizat de ceva ani de zile ca NU E BINE.De ce aceasta atractie catre complicatii?In multi dintre noi simt o anume frica de fericire pot spune,caile ei pot fii atat de simple uneori dar noi preferam calea cea complicata mai mereu…CARE-I FAZA?.Nu stiu oameni buni,dar de cand Adam si Eva au facut boacana cu marul suntem predispusi la comiterea actelor prostesti cu semi buna stiinta.Care-i faza,repet…noi,omenirea chiar am ajuns sa avem tendinte de autodistrugere sau mai avem scapare?




(Post scris de cititorul nostru fidel. Am lamurit aspectul asta..)

Provocare..

Am primit o provocareeee!
Acum cateva zile un cititor fidel (sau asa vreau eu sa cred) imi critica nivelul calitatii post-urilor mele din ultimul timp. Asa ca mi-a aruncat manusa! Cica vrea si el sa scrie pe blogul nostru 3 post-uri despre care e sigur ca o sa fie mai bune ca ultimele mele post-uri. Nu neg, probabil ca are dreptate, dar just ar fi sa le compare cu primele mele post-uri, cand inca toata faza cu blogul era un miraj pentru mine si aveam o gramajoara de idei in cap...
Concret, provocare consta in publicarea post-urilor lui urmate de o analiza critica din partea mea. Nimic mai usor.
Va urez lectura placuta!



A voastra Blonda

Cred ca..

Si am asa:

Cred in dragoste, dar nu cred in dragoste neconditionata.
Cred in regrete, dar nu cred in capacitatea omului de a se schimba.
Cred in iertare, dar nu cred in uitare.
Cred in Dumnezeu, dar nu cred in miracole.
Cred in relatii, dar nu in fidelitate.
Cred in destin, dar nu cred in inevitabil.
Cred in alint, dar nu cred in dependenta.
Cred in personalizare, dar nu cred in normalitate.
Cred in pasiune, dar nu cred in echilibru.
Cred in tact, dar nu cred in timiditate.
Cred in actorie, dar nu cred in prefecatorie.
Cred in jocuri, dar nu cred in trisat.
Cred in nou, dar nu cred in exagerat.
Cred in suferinta, dar nu cred in dramatizari.
Cred ca in viata trebuie sa face ce-ti place, dar nu cred in nesimtire.
Cred in imagine, dar nu cred in minciuna.
Cred in meditatie, dar nu cred in singuratate.
Cred in incredere, dar nu in genul orb.
Cred in joaca, dar nu cred in supericialitate.

Si mai cred in puterea fiecaruia de a deveni si face ce isi doreste, nu cred in piedici adevarate, cred ca sunt doar scuze.




A voastra Blonda.

Explicatii..

Am facut liceul la profilul socio-uman. Adica filozofie, psihologie, sociologie si logica la greu. Evident, toate astea in practica, in viata de zi cu zi lipsesc cu desavarsire.
La logica spunea profesoara (sustinuta de manual) ca nu poti defini un obiect prin el insusi. Concret, nu poti spune ca ceva corect este ceva caracterizat prin corectitudine sau ca frumosul are insusirea ca e frumos. Pus si altfel, nu poti spune despre drept ca e ceva ce nu e stramb. Am inteles ideea, mai greu, ca am avut 5 pe primul semestru la logica dar uite ca s-a prins , inevitabil, si ceva de mine.
Ok, acestea fiind spuse, va propun spre delectarea ochiilor nostrii si exersarea logicii noastre proaspat enuntate, urmatoarea definitie extrasa chiar din DEX:
IZOMETRÍE s.f. Însuşirea, faptul de a fi izometric. [Gen. -iei, var. isometrie s.f. / < fr. isométrie, germ. Isometrie].
Frumos, nu-i asa? Te simti luat in serios pana si de limba romana, asa-i? A ajuns si DEX-ul sa ne ia la misto...
Pana la urma, asa cum mi-a spus o prietena, a recunoaste ca nu stii, e ca si cum te-ai recunoaste infrant iar DEXul este suveranul (SUVERÁN adj., s. 1. adj. v. absolut. 2. adj. absolut, total. (Un dispreţ ~.) 3. adj. v. independent. 4. s. v. rege. 5. s. v. domnitor. 6. s. suveranul pontif v. papă. ; nah ca pe asta a stiut sa-l explice) explicatiilor, n-are cum sa nu le stie pe toate. Asa ca tipic romanesc, mai bine spune o tampenie decat sa recunoasca ca pur si simplu habar n-are.




A voastra Blonda.

Orele si Amorul

Acum, adica in momentul in care am apasat prima tasta , este ora 03:30. Am o adevarata pasiune pentru orele astea in oglinda sau pentru cele care se arata si mai rar, cele repetitive (adica 00:00 11:11 22:22). Parca mai mult simti ca te iubeste cineva cand te uiti la ore d-astea, aproape mistice, decat atunci cand te uiti la ore fixe. Eu oricum ma uit din 2 in 2 minute la ceas, nu pot sa mi-o explic decat prin faptul ca ma plictisesc teribil si astept sa treaca orele mai repede sau poate...caut disperata un fel de confirmare ca cineva chiar se gandeste la mine.
Total pueril si mult prea multa analiza pentru un gest devenit deja instinctiv.
Ah si apropo...se spune ca ora 3 e ora necuratului (nu-i zic altfel, ca ma aflu la ora aia si reusesc sa-mi fie frica mie cu mine singura in casa) deci va sfatuiesc sa fiti cuminti si demult adormiti la ora asta.
Oricum, nu-mi place dependenta asta de ore. Totul e batut in cuie. De exemplu, stiu exact cine ma suna daca aud soneria telefonului pana in ora 12. Exista 2 persoane care m-ar suna inainte de pranz si una dintre ele suna din ce in ce mai rar. Deci am lamurit-o si pe asta. Altfel pusa problema , am persoane pe care stiu in ce intervale orare sa le sun si cand nu. Stiu ce face cutarica la ora 3, stiu ca cutarescu doarme pana la 9, stiu ca x are scoala martea pana la 5, stiu ca y nu raspunde la telefon pana la 6 si ca in niciun caz, z nu o sa vina in vizita dupa ora 10. Am devenit atat de previzibili, incat nu mai are farmec sa intrebi de ce n-ai fost sunat. "Pai cum sa te sun pana acum, cand tu erai la serviciu/scoala/sala/parinti?" Si cu replica asta iti inchide gura. Pentru ca are dreptate si oricum nu i-ai fi raspuns.
Totul a devenit atat de previzibil incat am ajuns sa-mi programez telefoanele. Si uite asa am dezvoltat ticul de a ma uita la ceas atat de des. Si uite asa nu mai sunam in miez de noapte/ de zi, nu mai facem vizite surpriza cand suntem in zona pentru ca oricum stim ca nu-i nimeni acasa si tot asa. Ne-am blazat, noi si cotidianul asta repetitiv si obsedant.


A ta Blonda.

Top 10 "Nu suport ..."

- să sune alarma dimineaţa
- să-mi intre apă în încălţăminte
- sa dau un mesaj şi să nu primesc un reply, în cazul în care se vede clar că aştept unul
- frigul. nu suport să-mi fie frig la picioare, la mâini, să-mi îngheţe capul
- mirosul şi gustul de ciorbă de burtă
- să bipăie alarma că mi se termină motorina
- să mă sune mama să mă întrebe când vin acasă
- să mă întrebe tata ce-am de gând să fac cu viaţa mea
- să mă uit in dulap şi niciodată să nu găsesc ceva ce-mi place. şi asta însemnând că mă schimb de 10 ori până plec de-acasă. şi tot nu-mi place varianta finală.
- ultima e secret ;))


Bruneta

Ken vs. Nerdie

Tu te-ai mărita cu Ken? Am fost întrebată zilele trecute de către un prieten de ce noua femeilor ne trebuie o listă de calităţi peste care nu trecem, şi care de multe ori e imposibil de găsit. De ce băloşim la bărbaţi cu pătrăţele, cu bani, cu maşină şi nu acordăm o şansă şi ălora mai slăbuţi, care au doar vreo 50 de lei în portofel şi un Cielo în faţa blocului? Asta în cazul în care îl are şi pe ăla..
Personal, eu gândesc mai practic. Domne, o viaţă am, oricum şi ei, băieţii, dacă se întâmplă să treacă pe lângă ei vreo bunesă pe stradă încep să schelălăie ca nişte câini în călduri. Dar în final, tot la vreo urâtă cu sufletul şi gura mare se întorc. Problema e simplă, ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place. Nu zic că aş face familie cu Ken, deşi ar ieşi nişte copii tare frumoşi, dar aş prefera unul cu care să mă smotocesc noaptea înainte de culcare, în loc să mă uit la el..cum se uită în oglindă..
M-aş aventura cu o păpuşă dasta masculină de-amoru artei, mai ales vara aşa când e frumos şi cald, dar în final tot un slăbuţ d-ăsta iubesc, tot un terchea berchea mă face să sufăr, în timp ce Ken trece..
Bărbatul ideal, cât şi femeia ideală, din păcate nu există. În final, cred că o să ne căsătorim cu prietenii noştrii. Şi-aşa ei ne cunosc cel mai bine, ne-am mulat fiecare pe personalităţile celuilalt. Deja jumătate din treabă este făcută :)


Bruneta

Minciunele

Minţim. Toţi.
Minţim că am plecat deja de-acasă când ne sună că am întârziat. Dar noi, abia dacă am comandat taxiul. Şi asta ca să nu fim făcuţi nesimţiţi. Deşi suntem.
Minţim când spunem că ne e bine, dar de fapt suntem foarte trişti. Şi asta pentru că ne e frică de milă. Deşi suntem demni de milă.
Minţim că ne place mâncarea făcută de mama lui cutărică ca să nu se simtă femeia prost. Şi asta pentru că avem bun-simţ. Deşi a doua zi sigur ne apare un herpes sau nu mai mâncăm două zile de rău ce ne e.
Minţim când ne supărăm, nu spunem ce avem de teamă să nu fim consideraţi cicălitori şi supărăcioşi. Şi asta pentru a evita o ceartă, poate inutilă. Deşi o problema nediscutată, adunată cu altele şi altele duce către e explozie interioară.
Minţim când spunem că suntem în culmea fericirii şi o ţinem aşa..o veşnicie. Punem poze care mai de care mai zâmbăreţe pe internet, să vadă lumea pe unde mergem, ce facem, ce viaţă cool avem, dar de fapt..toată ziua ne-o petrecem pe facebook şi când ieşim la un banal suc de-o oră, transformăm plictisul în cea mai mare distracţie prin 3 poze zâmbăreţe "having the time of my life". Şi asta ca să ne inducem că suntem ok. Deşi nu suntem.
Minţim când zicem că înţelegem problemele prietenilor noştrii şi că mereu o să fim aproape de ei. Şi asta pentru că după câteva zile uităm de problemele lor şi după două săptămâni el stă singur şi trist în casă (deşi el zice că e bine, vezi cazul de mai sus) şi noi ne ducem in club şi ne distrăm. Şi asta pentru că suntem inconştienţi. Deşi eu cred ca ne complacem.
Minţim, şi aici ma refer mai mult la fete, cu sutienul, cu rimelul, eventual cu botoxul şi aşa mai departe..Iar valabil şi pentru restu lumii, cu photoshopul. Şi asta pentru a creea o imagine cât de cât perfectă a noastră. Şi asta pentru că ne place să fim admiraţi chiar şi pentru lucrurile care nu sunt ale noastre. Deşi, la un moment dat toate aspectele astea sunt dezvăluite şi ăla pe care-l minţeai, află până la urmă că ai celulită pe fund şi că prin dres nu se vede:)))
Minţim în speranţa că schimbăm ceva în viaţa noastră. Sau poate suntem atât de indolenţi, încăt în loc să luăm măsuri, mai bine luăm un film.
Voi de ce minţiţi?


Bruneta

Revelaţie

Scriu cu sufletul. Probabil de-asta de multe ori, ce se află în spatele cuvintelor este uşor de descifrat. E simplu să-ţi dai seama când sunt supărată şi fără speranţă, şi când sunt veselă şi simt că mai bine de-atât nu se poate.
Azi nu mai codific nimic. Blondo, gata cu subtilităţile. Azi lumea e a mea. Simplu, scurt şi la obiect. Nu, nu mi-am cumpărat nimic, nu am câştigat nimic. Nici măcar nu m-am îndrăgostit. Am început ziua prin a lua un mic-dejun cam consistent şi am vorbit la telefon vreo oră. Dar azi, e cald. E cald afară, e cald la mine în suflet şi inimă. Azi, 21 ianuarie, începe să fie altfel. Parcă viitorul e mai conturat, parcă ştiu mai bine ce vreau să fac cu viaţa mea, parcă nu mai am nevoie nici de un agarici să mă simt completă, povestea mea prinde forme. Şi o dată cu ea, prind şi eu aripi.
Şi buricul degetelor, aici pe tastă, parcă vibrează.. O fi vorba de vreo revelaţie divină? Din câte-mi amintesc, n-am visat nimic..:) Recitesc la infinit ce scriu şi cuvintele parcă sunt desprinse din cântece. La naiba! :) ce stare de bine! Şi pace! Si lin! Şi tot!


Bruneta

Movilite, tocuri si patinaj artistic

V-am mai spus ca ma distreaza haosul din oras? Mie imi place cand ninge, nu-mi scot masina cate 3 zile, merg pe jos la facultate, merg cu prietenii unde am treaba si daca nu, cu metroul (ma relaxeaza enorm zgomotul din statiile de metrou, nu stiu exact de ce). Atunci cand o scot, merg incet, pun frana in fata trecerii de pietoni si ma opresc abia dupa ce am trecut de ea, ce mai, patinaj artistic cu masina, am mare talent.
O alta chestie super amuzanta e faptul ca brusc nu mai exista locuri de parcare. Ma rog, exista, dar pe ele sunt movilite de zapata. Cica asa au zis autoritatiile, ca ne vor amenda daca ne mai aruncam zapada in strada si nu facem movilite. Ok vecinu, eu fac movilita pe locul tau de parcare, iar tu cand vii acasa, o arunci in strada, super bun schimbul.
Statul la coada iti ofera mult timp sa analizezi ce se intampla in jurul tau, d-asta imi place mie vremea asta. De ex, am observat cum unele femei se incapataneaza ,cu toate ca e zapada de 60 de cm oriunde te-ai uita, sa poarte tocuri cui. E atat de amuzant sa le vezi cum merg pe trotuar tinandu-se de vreo cladire. Si acum o sa-mi sara in cap niste anonimi cum sunt ignoranta ca nu ma gandesc ca poate erau singurele lor incaltari. Nu, stati linistit, erau mult prea bine imbracate ca sa para ca au o singura pereche de cizme. Si aia cu toc.
Noptile trecute, cand era ninsoarea aia groaznica, in timp ce stateam la semafor, am vazut 4 pusti trecand prin fata mea intr-un 307 cc cabrio, cu caciuli si geci groase pe ei. Nah, fiecare pe treaba lui.
Si cumva ma bucura amorteala asta, ai timp sa faci orice, e tihna, e frumos. Ninge, auzi cum cade zapada, o vezi cum straluceste. Te duci acasa unde e cald, e bine, iti pui o melodie frumoasa, iti faci un ceai si te bucuri de privelistea de pe geam.




A voastra Blonda

Terminati cu Subtilitatile

Ok, deja blogul nostru sau, ma rog, postarile mele suna a sfaturi a la Doctor Love. Ma scuzati,e o faza, o sa revin peste ceva timp cu noutati din lumea mondena, auto sau...cine stie, poate chiar politica, dar pana atunci va trb (sau nu) sa ma suportati asa.
Am idiotul obicei de a asculta muzica r'n'b pana la refuz. Nu pentru ca imi place in mod special ritmul ci pentru ca imi plac la nebunie versurile. Scriu si canta baietii aia atat de frumos despre dragoste, cum eu in o mie de ani n-as putea. In plus, pentru fiecare situatie in care am fost pusa in viata asta, exista si o melodie care sa se potriveasca. Dar chiar pentru oricare!!
Revenind la subiect, pe langa faptul ca le ascult, le mai si postez pe facebook in speranta in care cel care trebuie, le va asculta , va analiza versurile in profunzime asa cum fac eu si va actiona in cosencinta. Doamne cat de penibile suntem noi, femeile, cand incercam sa le transmitem barbatiilor mesaje ascunse. Ei nu pricep niciodata, noi ne suparam, ei nu inteleg de ce ne suparam, noi ne suparam si mai tare ca ei sunt niste ignoranti si asa se ajunge la angoase, certuri etc etc.
Prin urmare, sfatul meu esta sa renuntati la subtilitati si sa vorbiti cu un barbat, exact cum vorbesc ei cu noi, fara intelesuri ascunse. Cand un barbat spune "nu", asta si vrea sa spuna, dar cand o femeie spune "nu", are diferite intelesuri, depinzand de context, evident. Facem un experiment de maine? NU e NU si DA e DA, fara subintelesuri, subtilitati si alte prostii feminine.


PS: Asta ca sa pun sare pe rana. Post-ul meu are un inteles ascuns pro-feminist: Daca barbatii nu se pot ridica la inaltul nostru nivel comunicational, hai sa coboram noi la al lor. Glumesc, evident, fac haz de necaz.


A voastra Blonda.

Daca si cu Parca..

Uite ca de vreo 2 ore ma gandesc daca sa trimit un mesaj sau nu.
Evident ca am analizat totul la rece, ca o persoana cu mult prea multe carti de psihologie citite. Daca m-as lua dupa ce scrie in cartiile alea, ar trebui sa-mi gasesc ceva cu care sa-mi ocup timpul momentan pentru a nu mai sta ca tampa cu telefonul intr-o mana si in cealalta cu "daca". Pentru ca, cel putin teoretic, sunt o persoana total cerebrala. Analizez totul si actionez la rece.
Ei bine, nu. Cu toate ca am devenit antipatic de cinica, inca sunt pro exprimarii sentimentelor, pro traitului pe moment. Cred ca am ajuns la maturitatea la care putem sa ne asumam sentimentele, spusele si faptele. In fond, deja nu mai consideram secret ca ne place de Cutarica sau de Cutarescu, nu? Si atunci de unde jocul asta de culise, auto-cenzura? De ce, daca simtiti sa faceti un gest total prostesc si romantic nu-l faceti? Doar de frica de a nu va fie raspuns in acelasi fel? Doar de absenta acelui "si eu"? Pana la urma sentimentele nu sunt conditionate de existenta ecoului lor in partenerul vostru.
"Nu-i trimite mesaj, o sa-i arati ca-ti pasa", ar spune unii. Pai daca chiar iti pasa, arata-i ca asa e! Hai sa fim mai naturali, sinceri si ,daca e nevoie, chiar romantici..
Daca ne traim toata viata intr-un glob de sticla, protejandu-ne de nereusite si dezamagiri, nu o sa simtim niciodata cat de placut e sa-l vezi pe cel de langa tine fericit datorita tie.


A voastra Blonda.

Movie day

Ieri a fost "movie day". Am stat şi m-am uitat într-o veselie la filme din care, evident am tras şi concluzii.
Primul film, "Serendipity". Iniţiativa de mă uita la filmul ăsta o am de aproape 2 luni de când am fost în ceainăria cu acelaşi nume despre care v-am mai scris în posturile anterioare. Dacă mă uitam la el atunci, m-ar fi impresionat. Şi m-aş fi regăsit. Acum mi se pare cumva desprins din basme, da-da iubirea adevărată învinge..da-da viaţa e făcută dintr-un lung şir de întâmplări şi coincidenţe care ne aduc împreună..Sigur..Simpatic! Dar total nerealist..
Ca să ies din sfera asta never-going-to-happen, m-am decis să mă duc la cinema să mă uit la "Sherlock Holmes", asta după ce am aşteptat toată ziua să-l downloadez,dar n-aş fi reuşit mai repede de 10 ore. Filmul a fost genial. Pur genial! N-am învăţat nimic din el, doar mi-am dat seama încă o dată că ăsta e genul de bărbat care-mi place. Nu jegos care să-mi anestezieze câinele, ci amuzant, teribil de amuzant. Idiot de amuzant! :))
Iar ultimul, dar nu cel din urmă, filmul PRO, "Atracţie explozivă". O prostie de film, menită s-o arate pe Cindy Crawford şi în postura de actriţă. Eşuată după părerea mea. Se pune, evident, accentul pe cât de bine arată şi că binele învinge răul bla-bla. Eu personal eram mai atentă la sânii ei, decât la exploziile din spatele ei, dar şi la replicile savuroase de genul "mă simt flatată. nu vrea să mă ucidă un amator, ci nişte profesionişti" ta-daaa!
În fine, dacă aveţi propuneri de filme, şi comentarii de făcut la adresa lor, feel free..

Bruneta

Dilema unei puicute

Un cocos alerga o puicuta fandosita prin ograda. Puicuta fugea,dar ,de fapt, si-ar fi dorit sa stea. « Daca stau, zice ca-s curva” isi spune puicutsa “Daca fug totusi, pierd ocazia…mai bine ma impiedic”
Tu de fapt, vrei sa stai sau sa fugi ? N-am inteles niciodata jocul asta, de-a prefacutul ca de fapt, suntem mironosite si nu ne dorim nimic de la viitorul posibil partener. Ce-ar fi sa fim pe fata ? Uite nene, ca eu sa ma impiedic, imi doresc ca tu sa… ( si aici completam ce ne dorim noi in schimb). Eu in schimbul impiedicatului meu vreau atentie, respect, pasiune si fidelitate. Unele vor o situatie financiara mai buna, un nou prieten bun, un alt statut social, poate o geanta, poate o relatie, nah, fiecare cu dorinta lui.
Apropo de lucrurile pe care le vrem « la schimb » , aveam o discutie saptamana trecuta la scoala despre « impiedicat » , prostitutie si relatii. Cica definitia prostitutie spune ca de fiecare data cand o femeie ofera servicii sexuale de buna voie in schimbul unui serviciu, unei sume de bani, unui lucru care ii trebuie, ea se prostitueaza. Deci puiucutelor, voi pe ce va « prostituati », pe respect, dragoste, iesiri la suc, excursii sau reciprocitate ?

Povestea mea

Avem prostul obicei de a pune mereu pe alţii înaintea noastră. Mai întâi să fie ei bine, şi dup-aia vedem noi cum ne rezolvăm. Şi nu! Nu mai sunt de-acord! Mă revolt! M-am săturat să tot aştept să-mi scrie altcineva povestea, să aştept să fiu primul şi ultimul gând. De azi îmi scriu singură povestea!
Sunt cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat. De multe ori râd cu lacrimi la glumele mele şi faptul că am acces la gândurile mele face din coexistenţa cu mine o adevarată provocare.
Îmi ghicesc de fiecare dată intenţiile, nu trebuie decât sa vreau şi tot ce îmi doresc se împlineşte. Mi-am cumpărat 3 cărţi demenţiale şi când îmi discut recenziile cu mine ies discuţii aprinse! De multe ori în contradictoriu :)) Aseară m-am îmbrăcat în corset şi portjartier şi mi-am spus cele mai frumoase cuvinte pe care le-aş fi putut auzi vreodata.. M-am simţit atât de frumoasă şi apreciată.. Şi azi după examen m-am felicitat pentru faptul că am ştiut şi am scris tot şi sigur iau notă mare!
Şi ştiţi care e cea mai frumoasă parte? Că absolut niciodată n-am să ma dezamăgesc..:)


Bruneta

OriDoi

Sunt foarte revoltata ca trebuie sa platesc totul de 2 ori!
Imi faceam calculele zilele trecute pe ce mi s-au dus banii si am constatat cum o suma importanta s-a dus pe parcare. Ok, ca-mi bag masina in parcare si trebuie sa o platesc, inteleg, evident. Dar de ce trebuie sa platesc toti tiganusii sa-mi "pazeasca" masina sau ,si mai rau,...sa ma ajute sa fac o nenorocita de garare, sa se agite bezmetic in jurul masinii pana imi explodeaza senzorii de parcare cu toate ca eu ii zic de o mie de ori ca n-am nevoie de ajutor?! Pff! Interesant serviciu imi ofera. Si nici macar nu sunt eficienti, ce, nu s-a intamplat sa-si gaseasca nimeni masina cu parbrizul spart in fata unei cafenele de fitze cu toate ca era "pazita"? Si culmea, nimeni nu a vazut nimic, probabil ca s-a spart singur parbrizul si sunt eu absurda.
O alta chestie, vorbeam cu o prietena. Avem abonamente la masaj si ne intrebam una pe alta daca trebuie sa-i dai si maseuzei ceva. Pai parca i-am platit deja abonamentul, dar trebuie sa fim dragute si sa mai strecuram ceva si in halatul de masaj. La fel cu coaforul, unghiile, cu tot ce tine de ingrijire. Platim la casa si platim la prestatorul de servicii. De parca e vina noastra ca nu si-au deschis singure salon, asa ca le premiem si pe ele.
Deci nu inteleg, daca oricum platesc un serviciu, de ce mai trebuie sa mai platesc ceva pe langa? Doar de amabilitate? Dar in strainatate nu se procedeaza asa, bine ca am ramas noi atat de amabili.
In ritmul asta, din pacate, nu o sa scapam niciodata de prostul obicei de a da spaga. Ca dai spaga politistului sa nu-ti ia carnetul, o inteleg, dar ca dai spaga doctorului sa nu-si bata joc de tine, pe asta nu o inteleg. Oricum ne invartim intr-un cerc vicios, nimeni nu e dispus sa-si faca treaba pe 2 lei, dar nu trebuie spaga impusa ca conditie pentru buna indeplinire a meseriei pe care , pana la urma, noi ne-am ales-o!
Diseara o sa fac un experiment, o sa fiu nepoliticoasa si nu o sa-mi spaguiesc parcagiu total dispensabil. Daca maine imi gasesc masina fara roti, o sa zic ca mi-am meritat-o, ca m-am rasvratit eu impotriva normalului. Oricum, daca o patesc, sigur o sa se transforme intr-un post amuzant.


A ta revoltata Blonda.

Dragostea nu trece prin stomac

Ideea post-ului astuia mi-a venit in timp ce gateam intr-un mod blasfemic un piept de pui. Blasfemic zic pentru ca l-am carbonizat. In plus, abia dupa ce l-am prajit violent si am mancat jumatate din el am realizat ca e stricat. Innnnnn plus, -am bagat in congelator salata si am uitat-o acolo, asa ca n-am avut nici salata, castravetele era stricat, aveam o rosie...si un borcan de porumb murat adus de un amic de-al meu la masa de craciun de care am ras mult timp, dar care acum se dovedeste a fi practic.
Revenind! Gatind asa frumos eu, mi-au alunecat gandurile la o discutie pe care o aveam undeva in primavara cu o prietena, sustinuta de ideile dintr-o carte citita in vara. Cica o femeie NU ar trb sa-i gateasca partenerului ei niciodata. Sau foarte,dar foarte rar. Ca sa ajunga sa aprecieze gestul. La mod general, nu trebuie sa faca niciun efort pentru partener pentru ca in rarele situatii in care il face, sa fie extrem de apreciat si laudat.
Ok, zis si facut. Cand mi-am inceput noua relatie mi-am propus si mi-am si scris in frunte : Eu nu mai dau tot ce am pentru relatia asta, gata, fara eforturi! I-am spus-o si lui, "vai draga, dar pana o sa mananci tu ceva gatit de mine o sa treaca luni si luni". Sigur ca asa am procedat, dupa o luna jumate deja ii faceam micul dejun. Ce vroia el, cum vroia el. Evident, eu spalam vasele, sa nu-i rapesc din masculinitate. Mama si ce cina surpriza i-am facut o data. Da-i cu capresse, bruschete, pene gratinate (pe care le-am carbonizat de asemenea, dar am repetat reteta) si capsuni trase personal de mine in ciocolata. El a ciugulit cate putin, dar pare ca a apreciat gestul. Sau ma rog...asa mi s-a parut mie.
Vorbeam zilele trecute cu un prieten, cica femeile de azi au numai pretentii si deloc intentii. Oare asa e? Evident ca ne-ar placea sa nu facem nimic si sa primim totul, dar asa se intampla si in practica sau , intradevar, dragostea se masoara in ceea ce dai, nu ceea ce primesti?
Nu ma intelegeti gresit, nu e un post despre mancare si gatit, ci despre egalitatea din cuplu, despre modul de a spune "te iubesc" sau "te vreau" sau "tin la tine" si prin grija si considerare pentru dorintele partenerului. Poate e mai bine intr-o relatie sa-ti ridici singur statuie , dar indiferent cate carti despre psihologia cuplului as citi, nu pot sa ma desobisnuiesc din a-l alinta pe cel de langa mine. Zambetul lui e un "multumesc" fantastic.
Ma intorc la masa. De fapt, la rosia mea si porumbul murat. Delicios!



A voastra Blonda

Dincolo de Prada si Chanel

Postul meu vine sa intareasca ideea Blondei, filmul Avatar si discutia de aseara cu tata. O sa sar peste introducerea de tipul "traim intr-o societatea superficiala in care conteaza mai mult eticheta decat continutul" si total naiva si surprinsa o sa intreb de ce? De ce am ajuns sa ne complacem intr-un mediu fals, in care toate elementele pure ce au stat la baza formarii noastre sunt acum trecute cu vederea? De ce conteaza pentru noi mai mult banii pe care ii castigam din taierea unor arbori pe cale de disparitie sau din uciderea unor nurci pentru colectia de toamna-iarna de la Prada?
Incep sa cred cu tarie ca toate se indreapta catre un inevitabil final. Nu mai putem fi indreptati, indiferent de cate melodii ar fi scos MJ, de tipul "Heal the world", si indiferent de cate filme de genul "Avatar" mai ies pe banda. Mai sunt cativa "rataciti" care vorbesc despre importanta iubirii in lume, dar nu prezinta interes, pentru ca "iubirea nu tine de foame".
Banii ne instiga la ucis, la furat, ce are vecinul ne face sa ne simtim inferiori, stam sa suspinam la averile bogatasilor aka Hilton si Columbeanu de la noi. Am apela la tot felul de trucuri sa intram si noi intr-o clasa superficiala de oameni, si cand ma refer la trucuri, ma refer la Hermesurilor si Vuittoanele fake, la Vertu-urile fara butoane, mintim ca am facut si am dres doar-doar s-o lega ceva si de noi. Ne luam de la gura sa bagam benzina in masinile luate pe credit si asa mai departe.
Nu fac niciun apel la umanitate. NU mai avem ce sa schimbam si nici cum sa schimbam. A intrat in sistemul nostru avaria asta si faptul ca vrem sa fim mai mult decat suntem, in cazul asta nu reprezinta o calitate. Mi-as dori sa putem sa ne limitam la strictul necesar; mi-as dori sa nu mai facem din prioritatile noastre o iesire sambata seara la Bamboo. Cu banii aia mai bine faci o excursie la Sibiu.
E trist.. Si este o mentalitate pur romaneasca. De-asta multi aleg sa plece din tara, de-aia visez si eu la o viata peste ocean..Pentru ca, vorba unui mare ilustru "avem o tara minunata, pacat ca-i locuita"


Bruneta

Ceva putred

Nu stiu cum, dar micul nostru oras boem a ajuns un fel de Miami. Ati observat?
Vorbeam zilele trecute cu o prietena despre stresul de a arata bine in Bucuresti, de a avea ultima trasnaie de telefon, ultima fitza de haina, de a cunoaste persoanele mondene, sefii de sala de cluburile importante, dansatorii, cele mai smechere manichiureste la care iti trebuie o recomandare sa intrii si asa mai departe, lista fiind aproape nesfarsita. Foarte profund, matur si corect. Suntem o comunitate de superficiali. De ce conteaza ptr noi asa mult ce masina conducem sau daca avem masa in club? Cum s-a ajuns la valoriile astea?
Astept sa vad cand o sa facem concurs de idei originale de afaceri, cine citeste cel mai mult, cine a vazut cele mai multe tari si pe bune le-a vizitat, nu doar a mers in centru la cumparaturi? Suntem de o superficialitate aproape scarboasa. Ajungem sa mituim lumea din jurul nostru pentru a ne crea un pseudo-statut social.
Cel mai grav e ca, chiar daca am vrea sa oprim ciclu asta, n-am putea. La ce folos iti este sa te impotrivesti societatii stricate in care traiesti? Vei ramene pur si simplu pe afara, izolat de lume.
Acum nu ma intelegi gresit, din pacate si mie imi plac toate lucrurile astea sclipitoare. Diferenta o facem in momentul in care nu ne facem ca principala ocupatie impodobirea personala ca a unui pom de Craciun. Sunt sigura ca in spatele tuturor chipurilor astea sclipitoare ale noastre se afla si o personalitate frumoasa, cu multe de spus. Haideti sa o scoatem la suprafata, sa ne gasim si alte preocupari, sa vina totul natural, sa nu ne mai chinuim sa ne construim o imagine.
Intoarcerea la valori, fara a renunta la felul nostru de a trai. Da,asta trebuie sa facem! Am observat cu mare placere ca exista astfel de persoane si prin cercul meu de cunostinte , pentru ele totul este extrem de natural. Ma uitam la marile familii ale Europei, ei n-au nimic de dovedit, atunci ,iar, totul este natural. Prin urmare, cumva, daca incerci sa dovedesti ceva, inseamna ca esti nesigur. Pe bune, ai frustrari in ceea ce te priveste? Nu? Atunci poarta-te in cosecintata.



A voastra Blonda. Am pornit boicotul!

Usor ca un fulg

Evident ca toti am trecut intr-un moment al vietii noastre prin clipe de groaza. Genu ala de framantare care nu te lasa sa dormi noaptea, sa mananci, ti se face rau, eventual ajungi si la spital. Mama dar ce povesti dramatice am auzit in stanga si dreapta, lucruri de te fac sa multumesti ca esti intreg si ca tu, de fapt, parca ai fost ocolit.
Am o prietena buna care trece printr-un moment trist. O vad cum se consuma si parca imi mananca si mie din inima in fiecare zi. Da-i sfaturi, da-i idei cum sa treaca peste probleme, o scoti in club, la cafea, o tii ocupata. Degeaba. Cica doar timpul le vindeca pe toate.
Va scriu si ii scriu postul asta cu un singur scop. Iata cum iar il aduc pe tata in discutie. Se intampla sa-l sun in hohote de plans, ma asculta si imi da cel mai pertinent sfat de pe pamant. "De ce nu incerci sa te uiti ca la film la toate?" . Eh corect, daca reusim sa ne desprindem, trecem ca prin ceata prin probleme sau cel putin nu le mai luam asa dragic. Ia incearca sa iesi din corp, sa te uiti la viata ta de parca te-ai uita la o telenovela, lasa episoadele sa treaca si la un moment dat inchide televizorul. Fa-ti un ceai, fa sport, citeste ceva, fa ceva pentru tine care sa te ajute sa uiti.
O alta metoda extrem de practica e sa-ti scrii frustariile. Zic sa insiri pe o foaie tot ce te nemultumeste, daca te-a suparat cineva, injura-l, fa-l cum ai vrea sa-l faci in viata reala. Daca te supara ceva, dezvolta subiectul pana nu mai am ce zice. Dupa, arunci la gunoi totul, cu tot cu starea de angoasa.
Uiti, treci peste, ai inima si sufletul curat, esti usor ca un fulg.


A voastra Blonda.

Incep cu deci.

Deci!
Ce-mi place sa incep cu concluzia, nu-mi mai tin interlocutorul in extaz, v-am scutit azi!
Ma voi uita la anul trecut si voi trage concluzii. Ce as schimba? Nimic, doar as perfectiona. Uite ca din concluziile anului trecut dezvolt urmatorul motto "te iubesc, dar ma iubesc mai mult pe mine" Frumos, anul asta asa o sa traiesc. Da, da, da. Ma voi scutii de situatii penibile, lucruri pe care nu vreau sa le fac, locuri pe care nu vreau sa le vad si tot asa. In schimb, voi avea mai mare grija de prietenii mei. La cumpana dintre ani (mama-mama ce expresie cliseu) am constatat ca, intradevar, cei mai dragi si indispensabili imi sun prietenii. Si voi fii mai harnica, mai atenta, mai vesela, ma voi desprinde de problemele altora si voi inceta sa-mi imaginez mie unele.
Vai ce v-as insira pe toti cei care mi-ati adus bucurie in viata anul asta, dar lista e atat de lunga, incat si un preot s-ar plictisii sa o citeasca. Anul asta, o sa incerc sa va fiu si eu voua mai joviala, mai vesela, mai glumeata, o sa fac tot ce-mi sta in puteri in sensul asta.
In alta oridine de idei, anul asta o sa ma tin mai mult timp ocupata pentru ca am constatat ca fac multe prostii din plictiseala. Sfatul asta vi-l dau si voua, decat sa va plictisiti si sa faceti tampenii, mai bine faceti curat!
Sus cu energia, cu gandurile bune, optimismul si tot ce vreti voi.
Iar bruneto, lasa ca un cozonac cu rahat se da repede jos, nu-i bai si ai toooot anul la dispozitie, nu ne grabeste nimeni nicaieri.


Va pup, de data asta va pup asa, de drag!


A voastra sincera si foarte optimista Blonda.

Invatatura de minte

Sparge-ti naibii zambetul ala inghetat de pe fata! Fii cerebrala! Si ce daca? Nu e prima oara! Cu siguranta o sa fie pentru ultima oara! Va fi ca atunci cand iti faci praf placinta in cuptor si data viitoare iese mai bine. Si data de dupa si mai bine! Si tot asa..
Asa facem noi femeile, ne bucuram pe moment de ce traim si dupa ce vedem consecintele stam sa ne smiorcaim la prietenele noastre. Ca, e vina mea?! Am facut eu ceva gresit?! Da, e vina ta! Puteai sa opresti totul de la bun inceput..Nu e ca si cum nu aveai tabelul cu calorii alaturi..
Ma gasesc intr-un moment in care ma apasa acum mai mult ca inainte.. de ce e mai greu acum, cand odinioara era un stil de viata..? Da, era un stil de viata sa mananc tot ce pofteam! Na, ti-a trebuit cozonac, ti-au trebuit nuci, siropuri si torturi..Acuma ai de lucru! Ai avut de ales intre salate si porci si n-ai putut sa zici nu..Nu, cum sa zici nu la un porc cand arata si mirosea asa bine?! Desi, ai zis ca nu mai mananci porc, desi ai zis ca te limitezi la sarmalute..Ai pus si smantana si acuma.. Rezolva-te!
Alearga, detoxifiaza-te, da-ti palme, ca nah..kilogramele se dau jos greu..
Dar sa-ti fie invatatura de minte!
Aveti grija fetelor cu mancatu' asta...


Bruneta