Despre nebunii si pentru nebuni

De vreo 4 luni, tocmai de cand m-am cumintit rau-rau de tot si am lasat-o mai moale cu "social life"-ul, primesc telefoane cu numar ascuns. Zi si noapte,fie ploaie, fie vant, uneori vorbeste, alteori nu. Ce stiu despre persoana care ma suna sunt urmatoarele:
este inconsecventa(pentru ca ma suna o saptamana de 15 ori, doua saptamani nu da un semn)
fara ocupatie reala in timpul zilei (ma suna pe la 2-4 noaptea in timpul saptamanii)
are iphone (mai foloseste programelul ala cu pisica, in care iti schimbi vocea)
ii plac manelele (mi-a mai pus de cateva ori sa ascult)
il/o apuca dorul de mine total spontan ( de multe ori aud lume pe fundal)
are o slabiciune pentru iubitul meu ( o data i-a raspuns el , iar dupa a sunat pana mi-a murit bateria doar ca sa-i mai auda vocea inca o data)

Probabil ca o sa ma acuzati ca-mi dau numarul de telefon aiurea, dar in apararea mea trebuie sa va spun ca l-am schimbat de vreo 3 ori in ultimii 2 ani tocmai ca sa scap de nebuni iar acum il dau doar persoanelor cu care chiar vorbesc cotidian.

Azi mi-a schimbat cineva parola de la facebook de 3 ori pana cand am reusit sa-mi blochez contul. N-am mai patit asa ceva niciodata, dar nu-i mare panica. Sau cel putin n-ar trebui sa fie, insa in contextul in care un/o depresiv/a ma suna de atata timp, ma gandesc ca evenimentele au un soi de legatura..

Reducand lista la 2, cunosc doua persoane care ar putea sa-si faca asemenea obicei:
o fatuca care ma uraste pana in panzele albe si care incearca sa ma faca pe mine cumva vinovata de ratarea ei. Apropo, multumesc pentru subtilele trimiteri de pe facebook, ai o problema in a percepe realitate (stiu ca-mi citesti blogul, xoxo)
si
un baietel care are obiceiul sa urmareasca lumea noaptea, sa sune insistent din disperare, sa-si inventeze indentitati si sa trimita mailuri "anonime"

Imi cer scuze publicului "larg" pentru postarea total neinteresanta, iar celor vizati le duresc o ziua indragostitiilor frumoasa si spumoasa cu urarea ca daca se intampla sa ma mai hartuiti, va fac plangere pe numele vostru adevarat la politie.

In rest, numai de bine!
Blonda

Aţi simţit?

Nu de puţine ori în ultima vreme văd persoane care nu dau doi bani pe intimitate, recunoştiinţă sau bun-simţ. Trăim într-un mediu în care respectul, liniştea şi "existatul" pur şi simplu sunt privite ca nişte fapte total seci.
Nu vrem să recunoaştem când suntem trişti sau dezamăgiţi, ne ascundem după măşti care mai de care mai vesele şi mai rebele, pentru ca mai târziu când suntem singuri să plângem şi să nu înţelegem de ce. Însă, adevarata schimbare vine odata cu acceptarea stării pe care o avem! Parcă suntem necopţi! Am fi avut atâtea motive să evoluăm pe planul ăsta dat fiind faptul că orice altceva evoluează în jurul nostru. Cu cât trece timpul, cu atât ne tâmpim, nu conştientizăm adevăratele frumuseţi care ne înconjoară. Nu apreciem iubirea din jur sau iubirea de departe, ne materializăm într-o lume deja prea mult materializată.
Nu ne iubim, nu ne respectăm, nu ne conştientizăm..Simţim că ceva nu e bine, dar dăm vina pe bani, pe iubit, pe părinţi, când de fapt..răspunsul e în noi..
Nu ştiu care e metoda, care sunt paşii..nu cred că sunt setate by default. Cred că pur şi simplu trebuie să fim noi, să-i lăsăm şi pe alţii să fie ei şi să încercăm să schimbăm ceva..să începem prin a vorbi mai puţin şi a simţi mai mult.

Bruneta