luni, 8 noiembrie 2010

Despre superficialitate

Ce ne face superficiali? De fapt, ce ne face superficiali in ochii altora?
Eu sunt superficiala fiindca ma vopsesc o data la 3 saptamani blonda, ca nu ies din casa nemachiata, ca am prietene frumusele, ca imi place sa ies joia in Gaia si ca-mi place sa port tocuri. Eu sunt superficiala pentru ca nu povestesc incercarile prin care trec, pentru ca nu-mi povestesc dramele (de data aceasta unele adevarate, nu faptul ca n-am primit flori de ziua mea), pentru ca nu dezbat ultima carte citita cu oricine, pentru ca nu vorbesc despre dezamagirile mele atat de dureroase sau despre depresiile mele bolnavicioase, pentru ca nu par sa am vreo problema reala, prin urmare, pentru ca sunt rezervata in a-mi lasa spatiul privat invadat. Pe mine ma face superficiala eticheta pe care mi-o pun oamenii care nu ma cunosc. Pe mine ma face superficiala modul in care arat si sunt perceputa, nu modul in care gandesc, simt, traiesc, comunic sau aptidunile mele.
Pe voi toti va face superficiali faptul ca nu va expuneti public toate problemele, ca nu va faceti un soi de panou electoral pe care va agatati toate gandurile, trairile, intrebarile existentiale sau marile reusite . Pe voi va face superficiali faptul ca va place sa iesiti duminica la o cafenea in centrul bucurestiului, ca nu povestiti tuturor ca ati fost la teatru, ca nu spuneti ca sunteti pasionati de psihologie si, evident, ca cititi acest blog-cliseu.
Cred ca nu exista oameni complet superficiali si, de asemenea, cred ca nu conteaza ce gandeste multimea , atat timp cat voi sunteti multumiti de propria persoana si cat exista un grup (fie el restrans sau nu) de oameni care va cunosc si va iubesc pentru cine sunteti cu adevarat, nu pentru masca sociala pe care o purtati.


A voastra Blonda.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Romanisme III

Aseara am patit un lucru care m-a speriat enorm. Am fost la petrecerea unui prieten prin centru vechi iar pe la 3 m-am suit in masina si am luat-o agale spre casa. Stateam la semafor si langa mine au tras 3 baieti intr-o masina. Nu m-am uitat, nu m-am hlizit, din contra, am stat cu capul plecat jucandu-ma pe telefon (pe modelul capul plecat, sabia nu-l taie) si mi-am continuat drumul spre casa.
Am ajuns in Baneasa, am intrat pe dn si am observat ca baietii mergeau constant in urma mea. Cum mi s-a spus de o mie de ori pana acum ca sunt exagerata, am incercat sa-mi induc ideea ca de fapt nu ma urmaresc, ci se duc la aeroport. Am trecut si de aeroport si baietii erau in continuare in urma mea. Ajung in satucul meu de rezidenta, fac la dreapta fara sa semnalizez iar baietii fac la dreapta dupa mine. Moment in care m-am panicat, am calcat pedala, am pus in functiune toti cei 75 de cai pe care ii manuiesc si am fugit spre politia comunala. Nimeni in post, baietii dupa mine. Panica maxima!
Fug pe stradute si in cele din urma ies iar pe dn, intrand intr-o benzinarie. Acum incepe partea pentru care sunt mandra de poporul meu: Casierita m-a vazut panicata, l-a chemat pe domnul de la pompe si l-a pus sa mearga cu masina in urma mea pana acasa. In cele din urma, la ora 4 eram deja in pat.
Sunt aproape sigura ca baietii nu vroiau sa ma transeze si sa ma trimita in bulgaria pentru trafic de organe, dar asta nu-i un mod sanatos de a intra in vorba cu o fata. Faptul ca ma urmaresti 20 de km noaptea pana acasa , n-are cum sa ma faca dornica de socializare.

vineri, 29 octombrie 2010

Despre obsesii

Citind diverse articole pe net , constat destul de mirata ca am avut episoade obsesiv-compulsive ( na! ca am recunoscut public ca din cand in cand sunt dereglata psihic :D ). Concret, am tendinta de a-mi fixa un subiect de gandire pe care il macin si-l intorc si il despic pana cand reusesc sa creez adevarati monstri. Prima obsesie am facut-o acum vreo 6-7 ani cand , in permanenta, ma gandeam ce ar face "cutarica" ( si sa ne intelegem, cutarica este o persoana anume, nu un exemplu) in locul meu. Anul trecut m-a lovit alta obsesie , iar de vreo 5 luni de cand m-am mutat iar acasa, inca una. Astea doua s-au legat de neindeplinirea scopurilor mele. Neatingerea scopurilor ma faceau sa ma automutilez psihic, ma simteam incapabila, inapta, nefolositoare si aveam grija sa mi-o spun zilnic.
Am constatat insa ca odata cu renuntarea la gandurile obsesive, reusesc sa-mi ating scopurile, iar lucru asta mi l-am dovedit de ambele dati . In momentul in care nu-mi mai presez mintea, reusesc sa-mi canalizez toate energiile catre indeplinirea "misiunii supreme".
Si iata ca ajung si la concluzia post-ului: nu va mai stresati singuri, in lumea asta dura in care traim, aratati-va putina intelegere. Nu spun sa nu aveti standarde inalte pentru propria persoana, va sfatuiesc sa incercati sa le indepliniti cu rabdare si intelegere pentru limitarile personale, dar si perseverenta.



A voastra Blonda

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Despre optimism

Acum vreo 3 ani tata a citit the Secret (probabil ca va aduceti aminte despre cartea a carui motto simplist aducea a ceva de genu: daca gandesti de bine, atragi binele ) iar de atunci, toata familia, obligat-fortat, a inceput sa fie optimista. Maxim de optimista! La nivelul absurdului, la care e furtuna afara si tu esti convins ca vei ramane uscat daca te plimbi prin curte.
Si uite ca de 3 ani, am reusit sa ne atrage suficiente ganduri bune incat sa indepartam toate problemele majore din viata noastra. Am scapat de tot ce ne limita perspectiva. Totusi, ne gasim in situatia in care mai avem in fata cateva mici obstacole de depasit (par example, inca nu mi-am gasit un job de 8 ore pe zi). Evident, in spirit tipic omenesc, facem din tantar armasar. Ca nu avem noroc, ca nu am avut sansa si prin urmare, n-avem nici capacitatea.
Ca sa nu lungesc vorba, as vrea sa va evidentiez scopul acestui mic articol:
1. Gandeste bine ca sa atragi binele. Oricat de prefabricat ar suna, fa-o! poate nu reusesti chiar sa atragi toate fortele benefice ale lumii in viata ta, dar macar te feresti de depresii. O minte sanatoasa te duce (mai intai cu imaginatia si dupa chiar la propriu) pe culmile propriei tale capacitati.
2. Hai sa nu mai exageram. Faptul ca ne certam cu iubitii, ca nu ne pricepem la vreo materie de la scoala, ca nu ne permitem sa ne luam o pereche de blugi noua,ca ploua afara, ca e frig in casa, ca nu ne permitem sa plecam la Paris in toamna, ca n-avem ce face vinerea seara sau mai stiu eu ce alte nenorociri cotiniene , nici nu se compara cu adevaratele drame . Eu de azi (daca nu am facut-o cu adevarat pana acum ) imi impun sa ma bucur de ceea ce am, nu sa nu fiu nefericita pentru ceea ce nu am.




A voastra Blonda.

marți, 5 octombrie 2010

Oameni

Mie imi plac oamenii noi. Imi place ca nu le cunosc defectele, ca nu le stiu piticii. Nu-mi place cand ajung sa cunosc un om atat de bine incat stiu cand se fofileaza si cand nu, cand fac un gest din obligatie sau cand dau un telefon de complezenta. Imi plac oamenii cu care petrec putin timp, dar de valoare, cu care nu vorbesc zilnic, dar care stiu ca sunt acolo no matter what.
Imi plac prietenii mei vechi din liceu, de care nu mai stiu mare lucru, dar pentru care ma bucur cand aflu cate-o veste buna despre ei. Imi plac oamenii care nu se pisicesc, care nu par ca ii strangi de tate/outze atunci cand vorbesc, care zic lucrurilor pe nume si-mi mai plac oamenii care nu judeca dupa relatii, prietenii sau oameni cunoscuti.
Imi plac oamenii destupati la minte, frumosi la suflet, care nu trebuie neaparat sa stie ca sunt nascuta in iunie, dar care stiu ca imi place sa rad si sa iubesc. E bine sa treci prin viata. Stii cand sa imbratisezi si cand sa intorci spatele.
Nu a mai ramas nimic pe lume care sa ma uimeasca. Se intampla toate.


Pentru prietenii mei.


Bruneta

vineri, 17 septembrie 2010

Rolul femeii.

Am un prieten pe care il consider nu doar deosebit de inteligent , cat si deosebit de sensibil. Sensibil in purul sens masculin, fara milogeli si plansete, dar cu o capacitate extrem de rara de a surprinde fineturile dragostei si ale filozofiei derivate din aceasta.
Mi-a placut, in mod cu totul special, una dintre ultimele discutii pe care le-am purtat. Imi spunea , lasandu-ma geloasa pentru finul sau ochi de observator, ca ce iubeste cel mai mult la o femeie este capacitatea ei de a nu juca rolul principal in propria viata. Admira faptul ca o femeie isi va face programul, se va educata, se va purta exact dupa placul si poftele iubitului ei, lasandu-l pe el sa conduca nu numai relatia, dar si viata ei. Si toate acestea din daruire si din dragoste, nu din obligatie si fara repros. Pentru ca femeia iubeste prin a se daruii, a se abandona.
Exclam extrem de fericita! Uite ca exista barbati sensibili, cu o reala inteligenta emotionala! Uite ca cineva nu numai ca observa, dar si apreciaza eforturile unei femei!
Va doresc sa intalniti barbati ca prietenul meu, va doresc sa va devina apropriati si poate chiar iubiti, sa va simtiti intelese si apreciate pentru fiecare mic detaliu.

A voastra Blonda.

duminică, 12 septembrie 2010

Tragand linia..

Am facut o colectie mica de comentarii spumoase, zemoase, dar cel mai important, pline de iesiri necontrolate. Nu sunteti in stare sa va asumati spusele, sunteti niste lasi, iar in ochii mei, exact asa cum va prezentati, niste anonimi. Va astept cu mare drag refularile, va inteleg, va frustreaza parintii, prietenii, tara si societatea (putin imi pasa).
Lectura placuta:

sunteti atat de proaste amandoua, incat imi vine sa vars. doua pitipoance cu ifose de mari doamne. doua inculte care fac pe desteptele. Tarfe de doi lei intrigante, despartiti cupluri si stricati prietenii. ruga-ti-va sa nu va intalniti cu mine ca va rup in bataie zdrenetelor!!!

lool
mda..e putin exagerat iesaew ..poate plictisite,naive,,stupide uneori ,,dezorientate,, cand dau de greu se plang pe blog ca viata e grea..
duduile vor dragoste adevarata ..dar umbla numai dupa pustani cu buzunarul gros de tati si mami :)))

fratilor va spun eu de proastele astea 2,sunt niste sarace care umbla cu haine imprumutate de la prietene pe care le pupa n cur,nu umbla cu baieti cu bani.Sunt ahtiate dupa faima...mai lasati le 2 ani k se trezesc pe la 23,24 :))

ma pis pe lupoaica ta :)))))

Chiar nu v-ati dat seama pana acum ca sunteti niste L E S I N A T E cu bani de la tati si mami ??? Sa ajungeti voi sa cunoasteti grijile vietii si dup-aia sa vorbiti despre iubire, asteptari si chestii de viata.
P.S. Nu, nu sunteti dive, stati linistite :))

vorbesti ca tovarasa educatoare din perioada gri a istoriei noastre.
suferi prea mult si incerci "sa faci diferenta", insa n-ai inteles ca de fapt NU asa reusesti sa schimbi ceva.
esti, cum s-ar spune la noi in fata blocului, o bomba intelectuala cu un parfum sec.

suntetzi dea pula ambele

Si...cam atat.
Facand rezumatul, tin sa multumesc ptr prezenta pe blog prietenilor nostrii, lui Ionut,lui Kaos Moon, Joker, Dumnezeu , Anonimului Fricos, lui Goat si altora. Tragand linia, am avut mai multe comentarii pertinte, mai multe prezente amuzante si benefice, multe pareri la obiect.
Si concluzia? Daca nu va place, zau n-are rost sa va incarcati energetic negativ si sa cititi. Mai mult, genul de comentariu exemplificat mai sus, denota frustrare. Oamenii frustrati nu au ce sa-i invete pe altii in afara de minunata arta a urii.
Impartasiti dragoste si acceptare scumpii mei. Altfel, involuam.


A voastra blonda.

marți, 31 august 2010

În așteptare

Azi am așteptat. Așa cum așteaptă un cățel să-l freci pe burtică și să te joci cu el. Am așteptat să primesc niște scuze, niște păreri de rău. O bicicletă sau o pereche de role. Sau poate un set de cauciucuri noi. Sau second, nu mă deranjează. Sau niște bani. Am așteptat maxi-taxi, am așteptat un mesaj, un telefon..
Din nefericire, am așteptat și un -sign in- și cheful de invățat. Am așteptat o îmbrățișare și o alinare.
Și n-a venit niciuna...
Uneori trebuie mai mult decât să aștepți șă să-ți dorești. Trebuie să faci.


Bruneta!

vineri, 27 august 2010

Sine pentru Sine

Sunt ceea ce s-ar numi o romantica absoluta. Cred in dragoste, in relatii, in povesti de dragoste. Saptamana trecuta insa, am primit un soi de lectie.
A venit in vizita la noi o prietena din tinerete de-a mamei. Nu are copii, nu are sot, nu are nimic din ceea ce as considera eu o viata perfecta. Nu m-am putut abtine, am intrebat-o cum de a ajuns in situatia asta, ca si cum ar fi un subiect tabu. Mi-a povestit ca a avut destui iubiti si ca inca are unul cu care se vede atunci cand are nevoie de acel mult iubit timp intim. A ramas chiar insarcinata de doua ori insa pentru ca stia ca barbatii nu-si doreau copii, nu a vrut sa-i constranga sa stea langa ea. Nu i-a gasit perfecti pentru ea, nu i-a iubit suficient, nu a fost pregatita sa faca concesii majore pentru a mentine o relatie. In schimb, si-a petrecut timpul iubindu-se pe sine, si-a cumparat tot ce putea mai bun si mai frumos, a citit, si-a descoperit pasiunile, si-a analizat si invatat propria persoana asa cum cineva prins mereu intr-o relatie nu are timp.
E un o lectie buna pentru mine, avand in vedere ca nu ma pot imagina singura, fara un barbat langa mine. Consider ca mi-am petrecut majoritatea timpului cunoscand baietii de langa mine, in loc sa imi fac o analiza profunda mie. Recunosc insa, n-am inca suficient curaj incat sa incep sa ma analizez.



A voastra Blonda

Sine contra Sine

Am ajuns sa-mi constientizez clar defectele si mi se intampla sa ma revolt impotriva mea si a neputintei mele de a ma indrepta. De mult mi-am desenat exact persoana pe care imi doresc sa o reprezint, de mult am citit toate cartiile care ar fi trebuit sa ma indrepte si de mult am hotarat trasaturile de caracter de care trebuie sa scap.
Lupta asta imi provoaca o nefericire pronuntata. Imi doresc sa fiu propria persoana, cu defectele mele majore si sa fiu iubita pentru ele. Pe d-alta parte, asemenea tuturor, tind spre "my personal best" si incerc sa-mi fiu propriu stapan, sa sterg din mine acele reactii, vorbe si ganduri pe care le dispretuiesc alaturi de cei din jurul meu.
Mi-am propus sa ma indrept caci incep sa simt consecintele propriului meu comportament defectos insa dorinta mea vine in contradictie directa cu increderea in naturalete si in lipsa de prefacatorie.
Asadar, e corect sa-ti iei viata in maini si sa devii propriu stapan sau sa traiesti natural, cum iti dicteaza sufletul si impulsurile?



A voastra Blonda

luni, 23 august 2010

Dragoste ca-n viata

Jumatatea blonda a blogului m-a provocat la un raspuns. Exista dragoste ca in basme! Exista in orice moment si-n orice rahatel, atata timp cat esti deschis. Atata timp cat vezi cu inima si simti cu sufletul, cand mirosi a gladiole orice situatie de rahat. Si desi pare a situatie utopica, chiar nu e. Nu trebuie decat sa oferi si sa apreciezi ce primesti. Ca primesti palme si flori, sa te bucuri tot la fel.
Vedeti voi, dragostea e ca o bucata de chec. Are exteriorul dulce si moale si descriptibil, dar cum patrunzi mai profund, nu prea-ti mai gasesti cuvintele, stii decat ca e ceva cu ciocolata.
Dragostea e in carti, in piata, pe strazi si in benzinarii, la gradinite si la orfelinate. Dragoste e peste tot. Nu trebuie decat sa credem in ea. Si sa n-o luam la misto. Decat atunci cand te ia ea la caterinca :D



La Brunette :)

Dragoste ca-n basme.

Ne-am strans ieri in fata catorva pahare de suc 9 fete. Inevitabil, am trecut prin toate subiectele, de la barbati la femei usoare, oprindu-ne la dragoste. Si spre marea mea surpriza, fetele nu prea mai cred in dragoste eterna.
Ce s-a intamplat cu povestea cu printesa si printul care au trait fericiti pana la adanci batraneti?Si ce s-a intamplat cu idealul nostru in dragoste? Cum putem spera vreodata ca vom gasi dragostea adevarata daca nici macar nu credem in ea?
Oare chiar s-a stricat societatea atat de mult incat sa fie imposibil sa-ti consumi frumos povestea de dragoste? Oare povestile nefericite ale tuturor prietenelor noastre ne-au anulat convingerile si sperantele? Si oare am cunoscut cu adevarat nefericirea incat sa ajungem sa punem la indoiala existenta celui mai important element al universului nostru, chiar dragostea?
Eu ma declar ultima romantica, am toata convingerea ca exista dragoste adevarata, devotament total si sentimente profunde.Evident ca am momentele mele de cumpana dar de fiecare data cand incep o noua poveste de dragoste, sper ca este dragostea suprema. Daca nici macar eu n-am incredere in relatia mea , cum sa ma astept ca altii sa creada in ea? Si daca nu cred in dragoste adevarata, cum sa sper ca o sa o intalnesc?
Hai sa fim mai deschisi la povesti cu printi si printese, cred ca fericirea cuplului nostru sta in mainile noastre, nu ale societatii in care traim. Hai sa credem in noi, ca apoi, sa inceapa si ceilalti sa creada. Si mai presus de orice, haideti sa credem in dragoste ca-n basme, indiferent cat de greu ni s-ar parea de gasit.


A voastra Blonda

miercuri, 18 august 2010

Adio

Am fost trezita de dimineata de rugamintea aproape disperata a mamei de a o ajuta. Lupoaica noastra de 13 ani facuse atac cerebral , iar din cauza spasmelor musculare isi musca limba. M-am dus la frumoasa noastra catea de 60 de kg, crescuta cu grija si dragoste de cand era un ghemotoc de blana si am incercat sa o linistesc. Vedeam in ochii ei disperare iar prezenta sumbra a mortii nici nu te lasa sa plangi.
Cu toate ca tata este total impotriva actelor de genu, am hotarat toti sa chemam veterinarul sa o eutanasieze. In urma unui scurt control, ne-a spus ca e mult prea batrana ca sa-si revina total si ca , intradevar, am face o alegere corecta daca am adormi-o. Totul s-a terminat in 3 secunde, Xena (caci asa o chema) s-a linistit, i s-au relaxat toti muschii si a plecat la fel de spontan cum venise in viata noastra.
De 5 ani de zile, anual, ne moare cate un catelus. Cate un sufletel pe care l-am crescut de mic si care ne-a adus atata bucurie, pe care il consideram parte din viata si familia noastra. De 5 ani, de fiecare data cand ne plangem ca suntem nefericiti, parca primim inca o lectie.
Asa sunt oamenii pana la urma, pana cand nu vad ca se poate mult mai rau, nu isi apreciaza cu adevarat viata. Cred ca a venit momentul sa fim multumiti si fericiti cu ce avem. Iar daca nu suntem, acesta este momentul sa schimbam ceva, fara a ne mai plange de nereusitele noastre.

A voastra Blonda.

luni, 9 august 2010

Trebuie

Sunt dependenta de fericire. As face orice sa simt ca explodez de-atata bine, sa surpind momentul si sa-l capturez la mine in brate pana fac febra musculara. Iubesc sa rad cu gura pana la urechi fara sa-mi fac griji pentru ziua de maine si sa fac orice sa-i fac si pe ceilalti sa rada. Iubesc sa iubesc, sa-mi alint cateii, sa-mi pup iubitul, sa fac mancare si sa ma felicite lumea pentru cat de buna e. Iubesc telefonul mamei de dimineata in care ma face sa rad pentru ca incearca sa-mi imite prietenii in jargon si e extrem de simpatica cand stalceste cuvintele. Iubesc "cel mai minunat copil" pentru dovada de cel mai cuminte, harnic, sufletist si marinimos om pe care-l cunosc, o iubesc pe Blonda ca e aici cu mine, la telefon, pe blog, la cafea, in viata mea. In cele din urma, iubesc pana si cel mai negru punct din existenta mea umila pentru ca asa trebuie. Pentru ca trebuie sa iubesc.

Imi cer scuze pentru intarziere! :)


Bruneta

duminică, 8 august 2010

Ce vanam?

Barbatii vaneaza femeile ca pe trofee. Le vor atentia, trupul si fidelitatea. Un mascul interesat de o anumita femela ii va face pe plac pana cand va obtine ce isi doreste de la ea. O va alinta, asculta, va rade la glumele ei pana cand aceasta ii va da marele premiu. Din pacate, de obicei e vorba de sex. Odata ce-l obtin, in majoritatea cazurilor, barbatii isi pierd interesul.
La femei e invers. Noi incercam sa ne lasam cu greu,sa parem indiferent, neinteresate si sa putem barbatii la munca pana le oferim marele premiu. Dupa, incepe vanatoarea noastra. Noi vanam sentimente si, in general, stabilitate. Il vom flata, vom merge dupa el, ii vom spune ca e cel mai bun si ca avem nevoie de el pentru a-l convinge sa ne stea aproape. Noi le vanam sentimentele, ei ne vaneaza trupul.
Mai trist este faptul ca motivul pentru care vanam ne influenteaza direct relatia. Barbatul va da tot ce are mai bun pana in momentul in care isi va vedea femeia linistita, gata sa-si abandoneze toti admiratorii si sa se abandoneze in bratele noului ei iubit. Femeia in schimb, va munci din greu sa-si convinga barbatul sa ramana langa ea, sa-l tina satisfacut, fericit si indragostit. Daca in cele din urma femeia oboseste in acesta incercarea continuua de a-si pastra iubitul si renunta, acesta va incepe iar sa lupte pentru a-si recastiga femeia.
Fara a insinua ca vrunul dintre sexe procedeaza gresit atrag atentia asupra faptul ca ne-ar fi cu adevarat mult mai usor daca am darui daca nu la fel de mult, macar in acelasi timp.



Blonda

joi, 5 august 2010

Dragoste ori ba

Zilele trecute imi povestea un amic cum ca nu mai are chef de nimic. Intrebarea mea aproape cliseu a fost, evident, "esti indragostit?". Baiatul nu era, era doar obosit.
Stand insa 2 minute in cumpana, am realizat ca atribuim indragostitului tot felul de alte stari antitetice. Cand esti indragostit, lumea toata ar trebui sa fie roz, sa fii plin de viata si de veselie. Nu? Ca doar dragostea este sentimentul pozitiv suprem din care se deriva alte stari si sentimente de bine, nu de rau.
Bun, s-atunci, ajung la ideea ca nu ne indragostim cum trebuie. Sau de cine trebuie. In loc sa ne umplem inima cu fericire, dragostea asta "moderna" ne-o umple cu amaraciune, confuzie si altele.
In concluzie, inainte sa ne aruncam in relatii si "indragosteli" care ne fac mai mult rau decat bine, sa ne oprim si sa ne punem serios intrebarea daca doar suntem dusi de val sau simtim vrun soi de dragoste.



Numai a ta Blonda

joi, 29 iulie 2010

Fantomele trecutului

Asa cum pisica alege sa-si ingroape rahatul in nisip, asa am ales sa-mi acopar si eu ranile trecutului. Problema e ca incep sa puta...
Exista evenimente, persoane si fapte care te marcheaza atat de puternic incat, cu toate ca le-ai uitat de mult existenta, iti mananca din temperament si iti lasa o urma adanca in fiecare refulare si fiecare gest. Oricat de multe lacate ai pune usii memoriei, tot reusesc sa se strecoare cumva pe sub usa si sa te traga inauntru.
N-am descoperit inca ce sa fac cu amintirile astea. Am aflat insa ca mai important decat incercarea de a le uita, este sa-ti asumi existenta lor si sa constientizezi faptul ca iti afecteaza cotidianul.
Vorbeam mai de mult despre sinele adevarat, neatins de interventia persoanelor din viata fiecaruia. Nu stiu cum sa-l redescopar, sa iert, sa uit si sa arunc micile reflexe nervoase care imi marcheaza atat de mult personalitatea. Parca, cu cat incerc mai mult sa uit, cu atat imi intra mai mult in subconstient si cu atat mai multa putere au cand ies la suprafata...
As vrea sa-mi infrunt demonii, sa distrug raul de la radacina si sa redevin eu. Sa ma intorc la personalitatea mea de baza, nealterata de existenta acestor amintiri parca fantomatice..




A voastra blonda

luni, 26 iulie 2010

La noi..

M-am intors de curand din vacanta. Din pacate, caci as fi preferat sa-mi vand sufletul decat sa ma intorc la coditianul romanesc.
Suntem o tara de superficiali, lenesi, barfitori, gelosi si rautaciosi. Nu aveti ce comenta, sigur aveti macar una dintre "calitatiile" enurmerate. Suntem o natie care isi distruge singura viitorul, fiind, cu totii, mult prea prinsi in pseudo-problemele prezentului. Judecam si aruncam cu pietre in vinovati mai rau ca o tara ultra musulmana.
In toamna, imi pleaca toate prietenele din tara. Le inteleg total, dar n-am cum sa nu fiu egoista si sa nu le plang de dor. Le admir curajul, eu nu-l am. Cu toate ca vad cum ne mananca societatea pe toti, cum avem sistemul de valori total dat peste cap, cum, cu adevarat in tara noastra conteaza mai mult pe cine stii decat ceea ce stii; cu toate astea, n-am curaj sa-mi parasesc obisnuinta.
V-as chema la revolta, un soi de trezire. Suntem cu totii vinovati pentru ceea ce inseamna societatea romaneasca, insa, in loc sa ne indreptam propriile greseli, continuam sa aratam cu degetul defectele prieteniilor nostrii.
Eu sunt superficiala, barfitoare si rautacioasa. De azi o sa incerc sa fiu mai putin in speranta in care schimbarea asta o sa-mi imbunatateasca viitorul. Sincer insa, ma indoiesc ca altii simt nevoia sa se schimbe.


Blonda

Zile de vara

Cum era de asteptat. Ne-am prins in activitati de tot felul. Care mai de care mai iubiristice, familiale si excursionale. Ne-am plimbat pe la munte, pe la mare, prin tari straine, prin soare, prin ploaie. Ne traim viata de post-studentie!
Blonda e vesnic zambitoare, bruneta e vesnic sclipitoare. Ne schimbam numele blogului in "douafericite" :))
Asadar, scuzati-ne absenta in blogosfera. Dupa ce o sa treaca perioada asta agitata si fericita, revenim cu detalii.

Sa aveti o vara ciupel!



O bruneta si o blonda

vineri, 16 iulie 2010

Romanisme II

Traim, in caz ca nu v-ati dat seama, intr-o tara de idioti tari in gura, infatuati si, poate cea mai mare calitate dintre cele enumerate, prosti.
Acum cateva zile m-am dus cu tata la posta sa completam cererea oficiala de eliberare cazier. Aveam o cerere tip, un exemplu clar pus undeva la vedere, completat atat pe fata cat si pe verso.
Tata isi uitase ceva in masina asa ca a lipsit o clipita.
Intra un pustan in posta, se uita la mine, comenteaza ceva cum ca sunt o curva ( e ok, e din cauza culorii parului) si isi ia si el o cerere-tip . Se uita la model, la cererea din mana lui si isi mai ia inca una. Completeaza fata unei cereri si verso-ul celeilalte si se pune la coada, in fata mea. Nici n-am protestat, n-aveam chef de scandal in posta.
Vine tata inapoi, ajunge prostanacul in fata oficiului si realizeaza ca in loc sa completeze fata-verso completase o cerere pe fata si alta pe verso. Pleaca din rand, trece pe langa mine, imi sopteste o vorba de bine cum ca-s combinata cu batrani si se pune iar pe completat.
Concluzia? Nu stiu, sa o trageti voi, mie deja mi se pare firesc si sunt total imuna.



Blonda

MM

Ok, am incercat dar chiar nu pot sa ma abtin.
Sunt total revoltata pe Madalina Manole, sa-i fie tarana usoara!
Toata lumea a avut macar o data in viata o perioada depresiva. Eu personal am traversat-o undeva chiar anu trecut in toamna. Ma mutasem de acasa, ma inchideam in garsoniera mea, imi puneam muzica roamantica si stateam toata ziua in pat. Seara ma imbracam in ceva largut si ieseam pe afara. Ma culcam pe la 5, ma sculam pe la 12, mancam de nervi si tot asa. Ca sa scurtam povestea, sa spunem ca am o mica idee despre ce ar putea sa insemne inceputul unei depresii.
Bun, deci ti-e sila de propria persoana, de iubitul tau, de parinti, de prieteni, de casa, de serviciu, de scoala, de oras, de tara, de lume. Ti-e sila si te revolti. Dar, firesc si intelegent este sa cauti ajutor, asa e?
Eh, ce ajutor a cautat frumoasa MM? Un insecticid la o prietena ( nici nu vreau sa-mi imaginez ce e in sufletul femeii asteia acum). Pai bine omule, traiesti dupa cum iti dicteaza inima si pofta, dar chiar sa ajungi statuie de egoism? Copilul ala, scopul final al oricarei femei de pe planeta asta, cand o sa afle ca mama lui s-a sinucis pentru ca "nu mai era frumoasa", ce o sa gandeasca despre ea? Oare o sa o mai iubeasca?
Toata ziua, pe toate posturile s-a facut mare caz legat de moartea ei. Mi se pare ca nu-si merita atentia. Merita, daca a hotarat sa faca asa ceva, sa fie inmormantata ca orice anonim, fara televiziune, urlete si plansete publice. Ea a ales sa va paraseasca, prin urmare, si-a indeplinit dorinta cea mai mare. Acum, cel putin teoretic, este fericita, asa ca nu o mai plangeti.
Halal Monroe, macar blonda avea o viata conflictuala.



Blonda

vineri, 2 iulie 2010

Împlinită

Recent mi-am îndeplinit o dorință. O am de mult timp, e mereu în mintea mea și în sufletul meu și o conturez pe zi ce trece mai mult. Se înscrie în mai toate criteriile pe care mi le imaginam și cumva nu mai am ce să-i cer.
Se ridică la toate așteptările mele, ba chiar le depășește. Îmi citește gândurile și mă face să simt și să spun destul de des cuvântul iubesc. Are o esență magnifică, îmi transmite o stare de spirit minunată de fiecare dată când o întâlnesc și mă face să trec mai ușor peste greutăți. Fiecare zi e vacanță. Și nu pot decât să-i mulțumesc. Și s-o iubesc pe măsură.




Bruneta

joi, 1 iulie 2010

Recomandare

Mai mult ca sigur v-ati confruntat in ultima vreme cu asa-zisele coincidente. Un val de intamplari care te-au trezit ca apa rece dimineata si te-au pus serios pe ganduri in legatura cu spiritul nostru si cu lumea in continua transformare.
Ca sa va lamuriti ce inseamna toate acestea si de ce pronuntam din ce in ce mai des cuvantul "dubios", va recomand cartea Profetiile de la Celestine, scrisa de James Redfield. Este scrisa simplu, elegant, usor de citit si urmarit. Un fel de basm din care inveti despre suflet, despre spirit, istorie culturala s.a.m.d.

Lectura placuta! Astept feedback-uri.



Bruneta

Ocupatii si Ocupatiuni.

Observ din ce in ce mai des si cu din ce in ce mai multa placere, faptul ca cei din jurul meu au o activitate coditiana, alta decat a sta la cafenea.
Din ce in ce mai multi oameni au proiecte individuale, deja vad un pic de interes pentru ceea ce inseamna viitorul lor. Am observat lucrul asta pe facebook, pe zi ce trece, tot mai multi prieteni de-ai mei isi pun poze de la locul de munca, din calatorii de business, cu produsele lor, operele lor. Am inceput sa primesc foarte multe invitatii la evenimente organizate de prietenii mei, lucru incantator. Imi place sa vad oameni cu preocupari reale si pasiuni!
In sfarsit ne maturizam cu adevarat, nu mai avem poze doar de la mare, de la munte, din fata Rexului, de pe Kudos sau din Dorobanti. In sfarsit, ne-am gasit alt scop decat mersul in cele mai tari cluburi din tara; anume crearea, fie ea si cu pasi timizi,a unui viitor. Felicitari celor care si-au descoperit pasiunile si celor care si-au aratat devotamentul fata de un job. Cateva palme virtuale celor care inca isi impart timpul intre oglinda din dormitor, cafeneaua de fite, strandul din oras si excursia anuala obligatorie la Mamaia. Nu zice nimeni ca nu e normal sa le faceti si pe astea, dar e total nesanatos sa le faceti doar pe astea.



A voastra Blonda

Tu te?

Eu m-am vaccinat impotriva cancerului de col uterin. Vaccinul are 3 doze, am facut-o ieri pe prima, urmeaza a doua doza in august si ultima in februarie din cate imi amintesc. L-am facut gratuit, cu toate ca in mod normal costa 1500 lei pentru ca multe fetite si-au refuzat vaccinul din scoala. Prin urmare, daca iti doresti sa te vaccinezi si n-ai HPV, te duci la doctorul de familie, faci cerere si cel mai probabil te vei vaccina gratuit.
Recunosc ca am fost groaznic de speriata si ca era sa lesin de frica, dar asta sunt eu. Imediat dupa vaccin, am inceput sa vad negru si m-am intins pe un pat, dar asta doar pentru ca prefer sa vorbesc in fata a 1000 de oameni decat sa fiu in preajma unui ac.Voi sper ca sunteti ceva mai maturi ca mine, totusi:)
Am auzit vorbindu-se mult despre efectele secundare inca nestiute ale acestui vaccin. Sunt cobaiul vostru, daca imi mai creste inca un san pe spate, fiti siguri ca o sa va anunti. Pana atunci, sigur nu fac cancer de col.


A voastra Blonda

duminică, 27 iunie 2010

Cine rade la urma..

nu cred ca rade mai bine.....
Cel mai tentati suntem sa ne razbunam pe persoanele fata de care avem sentimente puternice. Ca sunt de ura, aia e treaba voastra, insa am constatat, ca cel putin in ceea ce ma priveste, sunt tentata sa ma razbun tocmai pe persoanele pe care le iubesc sau pe care le-am iubit la un moment dat. E destul de simpla explicatia, avand in vedere puterea unei dezamagiri.
Bun, deci te face sa suferi. In consecinta, il ranesti si tu mai mult decat a facut-o el. Sau cel putin incerci. Si mare satisfactie ai sa-i vezi mutra aia frumoasa cum pica atunci cand te vede in cafeneaua "voastra" de gat cu altul. Gata draguta, te-ai razbunat, poate chiar a plans. Si rezultatul? Tot singura ramai, razbunata sau nu. De fapt, o data razbunata, exista sanse mult mai mari sa ramai singura.
In concluzie, va incurajez sa judecati un pic mai mult atunci cand actionati conform impulsului. Sper ca si eu sa am aceeasi maturitate atunci cand ma voi intalni cu dezamagirea. Caci acum il iubesc, dar linia dintre iubire si ura e mai subtire decat cea dintre prietenie si dragoste.




A ta Blonda.

joi, 24 iunie 2010

Imi este frica.

Pentru prima data in viata mea, ma opresc din drum, imi dau doua palme si imi recunosc mie, apoi voua, ca imi este frica. Imi este frica sa-mi arat adevarata fata, sa las sentimentele sa curga, sa ma infasoare si sa ma ridice. Mi-e frica sa arat ca sunt indragostita, ca vad viitor, ca nu mai vad nimic in jur. Mi-e frica sa nu se profite de sentimentele mele, mi-e teribil de frica de dezamagire, dar, ca intr-un cerc vicios, cel mai frica imi este ca pierd pasiunea de inceput, doar pentru ca sunt retinuta.
Si uite asa las cele mai frumoase clipe sa treaca pe langa mine, gandindu-ma la protectia mea viitoare.





A voastra Blonda.

luni, 21 iunie 2010

Albinuțe, trandafiri și alte aberații

Într-o altă viață cred că am fost albinuță. Da,albinuță daia care se plimbă din floare-n floare până când ajunge la cel mai frumos și musculos trandafir. Trandafiru' trandafirilor, ăl mai șmecher din familia lemnoaselor, cu cel mai dulce miros și cea mai frumy culoare. Trandafiru' ăla în care faci cea mai bună miere în care te bălăcești la nesfârșit, pe care-l ocrotești și îi îngrijești spinii. Și înțepi pe orice furnică de se-apropie de el (lua-re-ar dracu de furnici), îl stropești cu apă de izvor și cu săruturi de primăvară.
Și te miri cum de l-ai găsit după atâta și atâta zburat, când era în tot timpul ăsta în fața antenuțelor și tu nu l-ai observat. Și ce frumos e trandafiru' ăsta când te pupă așa cu spinii lui simpatici și răsar tot felul de inimioare pe petale. Da' inimioare dălea cool, nu grețoase.
Oph, trandafiru' meu..


Bruneta!

marți, 15 iunie 2010

Alte fete..

Nu credeam ca o ajung sa spun lucrul asta vreodata dar... Jos palaria in fata fetelor crescute in Pantelimon!
De voie, de nevoie, dar mai mult de nevoie si cumva accidental, am ajuns ieri in Pantelimon. Sa va explic. Stiam ca trebuie sa ajung undeva in sectorul 3, dar evident ca am gresit adresa si m-am trezit in Vestul Salbatic. Uite asa, imbracata in salopetuta scurta de in alb si cu masina deloc subtila a mamei mele, ma pierdusem. In fata mea, doi se bateau in strada, politia gonea spre ei, altul trecea pe rosu cu viteza maxima, unii intr-un bmw cabrio ascultau manele si tot asa. Nu mai aveam credit, mi-era frica sa cer directii si haosul continua.
Acum sa nu ma intelegeti gresit, eu sunt fata crescuta la tara, printre vaci si porci, am stat toata copilaria desculta prin balegar si am mancat de pe jos. Asta e, ai mei nu m-au crescut in Dorobanti, mancand doar buseuri de legume. Insa orice educatie la coada vacii, printre copii de tigani si tarani, nu m-ar fi putut pregati pentru vizita in cartierul asta.
Si uite asa, cautand disperata destinatia, ma uitam pe strada la tot felul de fete in fuste scurte, decoltate, cu unghii roz fosforescent. Bravo lor ca reusesc! Ca nu sunt tavalite in fiecare zi si nu ajung plangand acasa. Bravo femeilor puternice de acolo! Chit ca poate sunt "deficitare" la alte capitole, probabil ca au ajuns cele mai dure femei din lume.
Acum, nu ma intelegeti gresit, nu-mi doresc sa fiu ca ele, dar performanta lor merita laudata.







A voastra Blonda

luni, 14 iunie 2010

Pentru ca mi-a zis sa scriu pe blog despre ce simt acum

Joaaca-te cu mintea mea. Hai sa ne cream o lume numai a noastra in care sa fie vacanta in fiecare zi. Sa iesim la plimbare pe racoare noaptea, sa ne tinem de sotii si de provocari. Sa fim copii si sa alergam dupe visuri si nici sa nu concepem sa nu le realizam. Sa cantam pana dimineata si sa radem ca prostanacii ca nu ne-am luat examenele si e iar panica. Si sa fie ok, e-n regula. Hai sa ne calmam. Impreuna ne calmam mereu. E atat de reciproca treaba. Asa, cum ma vezi si cum te vad.
Sa ne pupam pe-ascuns, si nu prea. S-avem secretele noastre, care sa se citeasca dupa ochi si dupa zambet.
He! Iar zic astia ca sunt instabila psihic si ca azi sunt sus maine sunt jos! Si ce daca? M-as plictisi de tine daca am fi numai sus:) schizofrenic simpatic, ce esti:)


Bruneta

duminică, 13 iunie 2010

Inchide ochii.

Adu-ti aminte.
Sangele-ti prinde viteza si alearga spre talpi. Te simti gol. Ti se raceste spatele si palmele iti transpira. Nu mai vezi, nu mai auzi, doar simti.
Si ma atingi. Si stii ca treci limita. Si de acolo totul devine complicat.
Ma saruti si gata. M-am abandonat in bratele tale si de atunci numai acolo ma simt acasa.
Si iti rememorez atingerea si mirosul pana fiecare cm al meu stie, de fapt, de ce sunt indragostita.
D-atunci nu mai am scapare.
Adu-ti aminte cum a inceput totul si nu-ti imagina vreodata ca o sa termine. S-adu-ti aminte ce-ai simtit prima data. Inca mai simt la fel, de fiecare data, mai intens.




Numai a ta, Blonda.

marți, 8 iunie 2010

Nemultumiri

Traim cu dorinta de a ne depasi conditia. Sa fim mai buni, mai bogati, mai iubiti. Stam si ne dam tot felul de motive pentru care sa stagnam, gasim scuze penibile sa ne scufundam in depresii si in stari negative, fara sa vedem frumusetea lucrurilor in banalitatea lor.
Eu tin povara discutiilor pe care nu am apucat sa le am. Cu diversi si diverse. Sunt lucruri nespuse pe care nu am apucat sa mi le exprim, nu am putut sau nu am vrut la momentul respectiv, iar acum ma apasa.
Ma mai apasa si sfaturile astea pe care le cerem in stanga si-n dreapta de la tot felul de prieteni, mai mult sau mai putin. Prieteni care habar nu au ce sentimente sunt la mijloc, ce stari si ce povesti se afla in spatele sfaturilor lor. Ajungem sa facem tot felul de gogomanii din cauza/datorita sfaturilor si pe undeva pe drum ne pierdem pe noi.
Cumva, la un moment dat, toata viata asta a devenit un joc de care pe care. Care iese mai triumfator, mai castigat. Cine inchide gura cui, cine primeste laude si cine ramane singur. Am obosit! Am obosit de joculete, intrigi, probleme, griji. Am obosit sa ma inveselsc de una singura si sa cad in gol din cauza problemelor lui xulescu, am obosit sa ma imbarbatez aiurea si sa insarcinez pe cei din jur sa ma inveselasca. Cand numai eu, tu, noi..suntem singurii care ne cunoastem si care stim ce ne trebuie sa ne simtim mai bine.
Eu refuz sa ma mai consum pentru scoala, pentru prietene care nu mai sunt, pentru iubiti neiubiti, pentru bani cheltuiti si lipsuri prezente..
Pe tine? Ce te nemultumeste?



Bruneta

luni, 7 iunie 2010

Valoarea intrinseca

Vorbeam zilele trecute cu mama despre depresie, dragoste si crunta dezamagire pe care o poate aduce, despre ce generatie de oameni tristi suntem. Mama imi spunea ca este de parere ca am ajuns atat de depresivi pentru ca ne-am inceput, cu totii, viata de om matur mult prea devreme, fara sa apucam sa ne bucuram de adolescenta si sansele pe care ni le ofera. Pana la urma are dreptate. Majoritatea prietenelor mele au relatii de 3-4-5 ani, cele singure sunt o raritate si cumva, macar subconstient, sunt in cautare de partener.
Cumva, am invatat sa traim gresit , am sarit perioada de incercari, experiente si experimente, intrand direct in relatii "mature". Asa, ne lipseste capacitatea de a ne adapta la viata celibatara, sa fim cu adevarat fericiti cand nu suntem cuplati.Ne-am pierdut, cu adevarat, capacitatea de a ne adapta vietii de burlac , pana la urma normala pentru varsta noastra.
Fac cumva apel la constientizarea calitatiilor noastre. Hai sa ne descoperim cu adevarat, sa invatam sa fim si singuri, sa fim fericiti chiar daca nu avem cui sa-i spunem "noapte buna iubite". Cred cu tarie ca pana cand nu vom invata sa fim fericiti fara partener, nu vom avea nici relatii cu adevarat sanatoase, pentru ca, inevitabil, printre dragoste, dorinta, admiratie, apare si sentimentul de dependenta. La varsta asta, n-ar trb sa ne simtit legati sau dependenti de nimic, din contra.
Prin urmare, evident ca nu va sfatuiesc sa rupeti relatiile actuale, insa va incurajez sa va descoperiti cu adevarat si sa realizati ca relatiile trebuiesc pastrate doar atat timp cat ne fac fericiti. Singuratatea nu e o boala, un motiv de depresie, este o ocazie buna de a ne descoperii si a ne iubi pentru ceea ce suntem, nu ce am putea sa fim intr-un cuplu.




A voastra Blonda.

duminică, 30 mai 2010

Despre despartiri

Mi s-a cerut sa scriu despre cum se trece mai repede peste o despartire. Pe de-o parte ma simt flatata pentru increderea acordata, dar pe de-alta extrem de descurajata. Nu stiu sa dau mari sfaturi, privesc suferinta altora cu superficialitate, din simplu motiv ca am tendinta de a o exagera pe ea mea.
Am avut o relatie de aproape 3 ani in adolescenta, genul ala de iubire bolnavicioasa, nu faceam nimic fara el iar el ma astepta sa facem totul impreuna. Am crescut impreuna, ne-am educat unul pe altul, nu ne-am certat, ne-am iubit frumos si atat, fara sa ne uitam la altii, fara sa ne pese. Evident ca a venit momentul sa ne si despartim. Eu eram in anul I de facultate si totul a fost un soc. Imi aduc aminte ca stateam cu ochii'n lacrimi, cu gatul strans (trebuie ca stiti sentimentul) in fata casei lui iar el imi spunea ca e fericit ca putem ramane prieteni. L-am luat in brate si mi-a zis sa-l las sa nu inceapa sa planga si el. Halal prietenie, acum abia ca ne mai intalnim pe strada, cu toate ca am locuit aproape un an la 500 de m departare.
Plangeam in casa, era sa-mi pic examenele, slabisem 5 kg, stateam inchisa in camera si simteam ca ma imbolnavesc fizic. O despartire te usuca, te imbolnaveste, te macina, iti ocupa tot timpul.
Nu treci niciodata total peste o despartire, cicatricile raman, adanci in comportamentul tau. Ramai cu reflexe idioate, iti tragi singura semnale de alarma si reusesti sa te indragostesti cu greu. Nu exista ceva mai greu de sters din personalitatea ta decat urmele unei despartiri.
Singurul sfat pe care pot sa-l dau in legatura cu o despartire este sa nu-ti negi sentimentele si trairile. Vrei sa te impaci, il iubesti, spune-i, macar sa stii ca ai facut tot ce-ti statea in putere. Vrei sa plangi, plangi pana ti se usuca ochii. Simti nevoia sa iesi, stai pe afara zilnic pana la 5 dimineata. Daca iti faci toate poftele si lasi sentimetele sa curga la un moment dat te vei linisti.
E lucrul de care imi este cel mai frica, sa ma despart iar, sa pic in depresie, sa ascult muzica trista si sa mananc ciocolata pana la refuz. Mi-ar placea ca dragostea sa aiba doar inceput, fara sfarsit. Mi-ar placea sa gasesc ( lucru pe care vi-l doresc si voua) o dragoste frumoasa, sincera, calma care sa nu ma raneasca in niciun fel pentru ca ranile din dragoste, sunt, cu adevarat, cele mai adanci.



A ta Blonda.
Te iubesc.

vineri, 28 mai 2010

Viitor vs Prezent

Am doar 21 de ani. Nu pot sa ma gandesc la casatorie. De fapt, nu vreau. Simpla prezenta a acestui cuvant in viata mea imi provoaca o frica de nedescris. Nu pot sa ma imaginez cu un copil, asezata "la casa mea", gatind pentru familie intr-o duminica seara.
Viata mea este atat de ancorata in valul prezentului incat nu pot sa iau acum decizii care sa-mi influenteze viata. Nu pot sa-mi tratez relatiile ca fiind de viitor, nu pot sa-mi impun un anumit comportament gandindu-ma ca peste 5 ani o sa-mi faca bine. Daca vreau sa fac ceva, voi face, chit ca e bine sau nu pentru viitorul nostru, respectiv al meu.
Vorbind azi cu prietena mamei care imi spunea extrem de hotarata ca femeia trebuie curtata pana la casatorie, urmand ca dupa sa-si curteze ea barbatul, am realizat ca nu sunt in stare sa fac asa ceva. Imi spunea sa fac doar ce am chef, sa-l fac pe barbat sa simta ca-i fac un favor ca-mi petrec timpul cu el urmand ca dupa "acel pas" sa am grija sa-i fac toate poftele. N-am reusit sa diger informatia asta. Din simplu motiv ca nu ma vad vreodata facand acel pas. Eu o sa-i fac acum placerile, chit ca lucru asta probabil ca o sa ne afecteze relatia pe termen lung sau o sa dezechilibreze balanta puterilor in cuplu. Nu pot sa-l privez de un capriciu gandind ca mai incolo pot sa i le dau pe toate. Pentru mine nu exista tot restul vietii, pentru mine exista acum. Sunt un exemplu de hedonism pana in maduva oaselor iar lucru asta se reflecta in toate relatiile mele.



Blonda

luni, 24 mai 2010

Poezie

De Ilie.
Evident, n-am niciun fel de poezie in mine. Si nici nu incerc sa ma dau poet. Mai bine sarcastica, mai bine rece, mai bine directa. Mai bine ne traim viata pentru acum, facem ceea ce simtim ca e bine, radem, plangem, mancam, bem si ne iubim. Decat semidoct, mai bine simplu. Decat extravagant, mai bine lejer. Decat sa incerci in zadar, mai bine taci. Nu mai analiza pana in radacini si dincolo de ele, nu mai cauta, accepta.
Decat sa strici tot ce-i frumos, fructos pe lumea asta printr-o exprimare schioapa si o analiza pseudo-profunda, mai bine te bucuri.
De ce sa incerci cu toata puterea sa devii diferit, sa-ti renegi adevarata natura , incercand sa-ti conturezi o imagine si personalitate pe care, de cele mai multe ori nici tu nu o suporti? Doar in incercarea de-a dreptul disperata de a te diferentia? Din nastere, suntem diferiti, din varful degetelor pana in varful ultimului fir de par. Incercarea ta de a iesi in evidenta nu face decat sa te indeparteze de adevarata ta natura. Ca intr-un cerc vicios, incercarea ta fortata de a te remarca, te baga in sacul fara fund al oameniilor excentrici, toti cu aceleasi cuvinte, haine, freze si gesturi. Sunteti o mare de speciali identici.
Felicitari unicului fortat, ajuns banal!

Blonda.

sâmbătă, 22 mai 2010

Barbati

Barbatii sunt niste fiinte tare complexe. Precum stiu sa dea rateu, asa stiu sa si impresioneze. Barbatii stiu sa iubeasca si sa dea cu flit, depinde daca au intalnit persoana potrivita care sa-i puna cu botul pe labe. Barbatii sunt usor de manipulat, precum sunt la fel de nenorociti si de nemilosi. Barbatii nu gandesc lucrurile din mai multe puncte de vedere, pentru ca gandirea lor individuala este de-ajuns si evident, suficienta. Nu au nevoie de sfaturi, decat daca vin necerute, si daca vin, tind sa dea impresia ca nu le iau in considerare, desi aproape de fiecare data, tin cont de ele.
Imaginea lor, in fata altor barbati, este intangibila. Niciun barbat nu va lasa impresia de slabiciune in fata altuia, pentru ca fiecare barbat este cel mai smecher si smenar dintre toti barbatii vii si nu numai. Barbatii mint, nu de placere, ci de nevoie.
Ei asculta, nu baga la cap, nu inseala, ci compara. Barbatii plang atunci cand sunt respinsi si fac sa planga atunci cand sunt bagati in seama in exces. Barbatii sunt spectaculosi, au nevoie de cat mai multe laude, omagii si aplaude, ei vor sa se dea in spectacol, sa moara fanele dupe ei, sa primeasca mesaje si sa dea ignore la telefoane. Barbatii fac pe nebunii cand ii suna vreouna cand sunt in grupul lor de bajetzi, dar cand ajung acasa, imediat dau mesaj la "iubitah" ca sa nu care cumva sa se supere fata si sa ramana fara "datu la buca" asigurat.
Barbatii au, in general, o singura fata mai speciala la care renunta foarte greu si la care se raporteaza de fiecare data cand intalnesc pe cineva nou. Ei, si cand acea fata le-o trage (scuzati franceza) pe la spate, atunci toate femeile devin curve si ei, barbatii, devin niste aparate de f**** orice bestie de fata pe care o intalnesc in viata.
Barbatii, sunt prieteni buni cu fetele, dau sfaturi in general valabile, desi in marea majoritate a cazurilor, isi imagineaza posturi intime cu ei si amicele lor. Barbatii vor sa cunoasca cat maim multe tipe, si totodata sa aiba mai mult timp cu prietenii. Vor sa iasa la o bila, sau la meci, dar fetele cand ies la suc sunt exagerate.
Barbatii vorbesc mai mult ca fetele despre relatiile lor si aproape de fiecare data, ce ai facut tu cu el in pat, este aproape sigur ca stie si prietenul lui.
Barbatii sunt fiinte frumoase, greu de inteles, usor de iubit. Sunt motivul pentru care ne facem frumoase cand iesim din casa, motivul pentru care plangem si radem.


Bruneta

vineri, 21 mai 2010

Si tot degeaba :)

Azi te-am vazut cu mainile. Te-am pictat cu buricul degetelor si linia corpului era exact asa cum mi-o aminteam. Azi ti-am colorat buzele cu aceleasi cuvinte dulci si am simtit iar ca nu mai vreau sa treaca. Dar na, am furat momentul, l-am intepenit in mintea mea cu cele mai mici detalii si nu mi-as fi dorit nimiiic altceva sa fur intr-o vineri dimineata. Decat sa te fur pe tine. Te-am furat de pe facebook, de pe messenger, de la munca, de la telefon. Te-am furat de la ei si de la ele, din cluburi si din masini pline de fum.
Si tare as vrea sa ne mai fure momentele astea frumoase, sa ne tina sechestrati si sa nu primesca recompense, sa ne umileasca cu saruturi si zambete pana ma satur de tine. Sa ma satur sa te tin in brate si sa-mi doresc sa nu ne fi cunoscut niciodata:)



Bruneta. Sau Blonda. Sau..

Timpul

Pentru mine timpul nu e medicament. Timpul nu vindeca, nu ajuta, timpul doar trece. Si cu cat trece, te face sa te obisnuiesti mai mult cu ideea. Cu ideea e ca ai ramas un "what if", ca ai ramas o initiala intiparita in minte si inima. Timpul nu rezolva, el amplifica.
Amplifica ura, iubire, dor, resemnare. In loc sa diminuezi sentimentul, el prinde amploare. Timpul trage de lacrimi, de nervi, timpul deseneaza regrete, se lasa greu pe invataminte si atunci te-apuca durerile. De spate, de inima, de suflet.
Nu-ti mai doresti, nu mai speri, nu mai regreti. Timpul nu spala, nu curata, nici macar nu clateste. Murdareste tot! De la sosete la mesaje, la poze la saruturi. Saruturi murdare de oftica.



Bruneta

miercuri, 19 mai 2010

Femei..

Azi am auzit de o fata care se culca cu prietenul cel mai bun al iubitului ei si alta care se "iubeste" cu iubitul prietenei ei cele mai bune.
Sunteti geniale fetelor! Zau ca nu va inteleg, daca faceti tampenii de genu, de ce nu reusiti macar sa va ascundeti mai bine? Daca tot sunteti suficient de inteligente incat sa jucati pe degete barbatii , de ce nu sunteti si destul de smechere incat sa nu afle lumea de "combinatiile" voastre? Sunt complet dezamagita nu de faptul ca isi inseala sau nu iubitii, asta se mai intampla, ci de faptul ca trec peste tot devotamentul prietenilor apropiati.
La mai mare! Dupa ne intrebam de ce suntem considerate curve!





Blonda.

luni, 17 mai 2010

Prieten-Iubit-Prieten

Faceam ieri o retrospectiva, comparand fostele relatii cu actuala si am realizat ca am ajuns sa-mi cunosc iubitii cu adevarat abia dupa ce eram deja parteneri.
Ajungi sa-l cunosti fizic pe cel de langa tine, in cele mai mici detalii, ii cunosti fiecare cm de piele si fiecare fir de par, stii cum ii reactioneaza corpul, ii recunosti mirosul peste tot si totusi, habar n-ai cine e cu adevarat. Nu stii cum o sa reactioneze in situatii limita, nu stii exact daca minte, nu stii ce a facut pana atunci. Stii doar ce si cat vrea el sa-ti spuna si sa-ti arate. Daca ramai suficient cu el, ajunge sa-ti devina prieten, sa prindeti incredere unul in altul si sa va cunoasteti cu adevarat. Deci dupa iti este iubit, iti devine prieten. Periculoasa afacere as putea spune. Uneori ai noroc, alteori deloc. Eu am avut ghinion o singura data cand, dupa o anumita perioada petrecuta alaturi de iubitul meu de atunci, am descoperit ca nu e un om normal deloc si ca, daca l-as fi cunoscut cu adevarat inainte sa ma simt atrasa de el si sa fac pasul stupid de a incepe o relatie cu el, as fi fugit cat m-ar fi tinut picioarele.
Nu e oare mai sigur sa-ti iei iubit un prieten? Bine, evident exista riscul sa nu fie pasiune intre doi prieteni, dar sa spunem ca ea este prezenta. Nu e oare perfect sa sari peste conversatiile de curtuazie, atat de enervante,in urma carora incerci sa-l cunosti pe cel de langa tine? Daca iti e prieten cu adevarat, stii ce gen de om e, cum s-a purtat cu altele, daca minte, pe cine minte, ii stii majoritatea defectelor si calitatiilor. N-are rost sa va spun, din punctul meu de vedere, cate avantaje are o astfel de relatie, insa probabil ca cel mai mare dezavantaj este ca in urma unei despartiri, iti pierzi atat iubitul, cat si prietenul cel mai bun. Atunci nu o sa mai ai pe umarul cui sa plangi, nu o sa mai ai la cine fugi, iar drum inapoi, de la iubit la prieten, nu cred ca exista.
In concluzie, votez pentru transformarea prietenului in iubit, insa cu mare grija. Oare relatia chiar va functiona sau te vei alege, la sfarsit, cu nimic?


A voastra Blonda.

Sunt in pana de idei...

Cred ca am intrat intr-o pana de idei impreuna cu bruneta. Personal, incerc sa va mai scriu ceva dragut de vreo saptamana si tot nu iese. Azi incepusem sa va scriu despre sani falsi. Am zis, totusi, ca nu e un subiect prea interesant si am abandonat ideea. Asa ca ,din intamplare, am ajuns sa vad toate postarile pe care le incepuse bruneta si nu le-a terminat + toate pe care nu le-am terminat eu. Cate chestii prinsesem avant sa va povestim si la cate am renuntat! Cred ca am ajuns iar sa ne cenzuram, sa nu va povestim lucruri din viata noastra.
Facand o legatura cu titlu, atat bruneta, cat si eu ne aflam intr-o perioada a vietii noastre extrem de incarcata. Eu imi fac licenta, practica, imi ocup tot timpul gandindu-ma la "cineva" , am avut balul si multe multe alte lucruri. Imi vin prietenele in tara, ele si-au inceput vacanta de vara, eu evident ca vreau sa le vad zilnic si tot asa. Bruneta e prinsa in tot felul de trairi, experiente si experimente care, de asemenea ii mananca tot timpul. Prin urmare, ne cerem scuze pentru absenta noastra de pe blog, promitem ca vom reveni in momentul in care ne facem ordine in viata, prioritati, ganduri si inimi.

V-am pupat dragilor,
Blonda!

miercuri, 12 mai 2010

Momente

Astazi nu scriu despre nimeni. Nu scriu nici despre tine, nici despre nimeni. Scriu despre momente. Alea pe care nu le astepti, alea pe care nu le planifici, care se intampla cand te astepti mai putin si-ti fac viata o poezie.
Ma refer la acele momente perfecte in care nu-ti doresti sa fi facut nimic altceva, cu nimeni altcineva, nicaieri altundeva. Ma refer la acele momente pline de zambete, creionate parca de un copil cu cea mai nevinovata intentie, cu cea mai dulce coloristica, cu cele mai conturate idei.
Ma refer la acele momente in care iti e somn, dar nu dormi ca sa nu care cumva sa ratezi vreo secunda, cand mananci clatite cu nutella, omleta cu cascaval si fumezi tigari de cirese.
Atunci cand furi un pupic in somn si te tii strans in brate, parca sa mai retii un pic din parfumul momentului cat pentru data viitoare. Atunci cand razi ca prostul, fara motiv, pur si simplu ca ti-e bine si esti fericit, nu pentru ca ai luat examenul sau pentru ca te-au acceptat la job, ci pentru ca ti-a iesit gluma.
Atunci cand esti molesit si simti ca te ia oboseala, sa te apuci sa scrii pe blog si numai amintindu-ti de clipele astea perfecte sa-ti zboare orice urma de somn si sa incepi sa zambesti cretin.
Astea mi-au lipsit mie. Momentele astea.



Bruneta

joi, 6 mai 2010

Mereu azi

Astăzi am fost copil. M-am jucat şotronu, am desenat cu creta pe asfalt, am jucat basket şi am ascultat UB40.
Vorbeam cu un prieten despre cât de tare ar fi să ne strângem mai multi de 1 iunie undeva în Herăstrău şu să ne jucăm toate jocurile copilăriei. Şi facem şi niţică mişcare. Ziceam să le încercăm pe toate: ţările, frunza, lapte gros şi toate nebuniile. Cine se bagă?
Astăzi am uitat de licenţă, de dureri, de gânduri. Astăzi nu mi-a păsat, astăzi nu am vrut.

Mi-e dor să fiu copil..


Bruneta (pe bune:P)

miercuri, 5 mai 2010

5 mai!


Ziua barbatului, in parcul copilului. Ce-mi place alaturarea asta, oare campania a fost gandita de un grup de feministe?:D

marți, 4 mai 2010

Un piedestal imaginar..

Iata ca ne intoarcem la subiectul meu preferat, dezamagirile in dragoste.
Facand un rezumat al tuturor dezamagirilor mele si ale altora, constat ca cel mai mare soc il avem in momentul in care descoperim ca pentru cel de langa noi, nu reprezentam chiar buricul pamantului. Asa am patit cu un fost iubit, am fost cu el vreo 3 ani, l-am rugat sa faca ceva pentru mine, sa-si treaca peste puteri si temperament si sa se schimbe. Atat de mare mi-a fost socul cand m-a refuzat, incat am rupt relatia. Sau ma rog , prin refuzul lui, probabil ca a rupt-o el...
In schimb, am facut-o si eu o data. I-am dat cuiva impresia ca este universul meu iar atunci cand a incalcat limitele oricarui comportament decent, l-am trezit la realitate. Probabil ca suferinta lui a avut ca motiv direct falsa impresie pe care i-o schitasem. Ii spuneam mereu ca fara el nu pot, dar i-am dovedit, in final ca pot sa-mi vad de viata.
Concluzia mea e sub forma de sfat. Cascati bine ochii,nu va suiti singuri pe piedestal, dar nu va relaxati in momentul in care ati fost suiti acolo de partener. Pana la urma, suntem speciali pentru "jumatatea noastra" atat cat ne este permis, nu cat ne imaginam sau dorim noi. Hai, trezirea la realitate!



A ta Blonda.

luni, 3 mai 2010

Ne nepredictibil

Voi începe acest post optimist prin a vă spune că am fost minciunoasă. Hehe, ce-ţi mai rânjeşte fasolea :))
Nu, am minţit cu dilema, evident că am fost la mare! Evident că m-am kudos-it cu Blonda, m-am mission-ărit până dimineaţa (Blonda a fost mai culă şi s-a office-it). Am râs, am făcut poze, m-am plimbat, am mirosit marea, am fumat şi am băut. Că pentru "bagabonţit" e 1 mai-u. Ah, şi 2 mai la fel. Că doar e ziua tineretului.
Aşasar, acest uichend ante-sesiune, licenţă, teaser pentru vara periculoasă ce va să vie, n-a adus nimic imprevizibil. Ştiam cu cine am să mă văd şi unde, peste cine am să mă întâlnesc total "din întâmplare", cum am să mă simt şi cum am să reacţionez, cât am să mă distrez, ce stare am să am, ce o să-mi doresc şi de la cine.
Ş uite aşa, "nosce te ipsum"-ul prinde forme. Încep să-mi dau seama de cât mai multe lucruri care mă/ne înconjoară. Şi e al naibii de mişto!
Cea mai frumoasă zi, în fiecare zi!



Bruneta

P.S. Mulţumesc prietenului Daniel pentru splendida melodie care mi-a făcut dimineaţa :D

joi, 29 aprilie 2010

Dilemă

Să mă duc la mare de 1 mai sau să nu mă duc? Aceasta este întrebarea!
Am făcut o analiză SWOT, iar balanţa este în echilibru..
OOoofff..decizii, decizii!!

;))


Bruneta

Later edit: deci,da! La Bucuresti o sa fie traficul mai lejer, so Bucuresti it is :)
Have fun, dragilor! :P

luni, 26 aprilie 2010

Sindromul membrului fantoma

Stiti ce-i ala? Atunci cand pierzi un membru, dar inca simti ca te doare.
Vara trecuta, dintr-o cretinitate mi-am pierdut catelul. Am inca grija sa se inchida poarta dupa mine, inca ma mai uit sa nu fi iesit pe strada, inca am impresia ca-i simt mirosul sau ca-i aud latratul. Cu toate ca el e demult plecat...
Asa e si in dragoste,cand pierzi pe cineva. Te trezesti dimineata, te intorci sa-l iei in brate, cu toate ca nu era acolo cand ai adormit. Pui mana sa-i scrii un mesaj, cu toate ca stii ca nu-ti mai e iubit. Astepti sa vina, cu toate ca n-ati hotarat niciodata sa va intalniti.
Cred ca asta e cea mai mare durere in dragoste, inca ai tendinta sa faci lucruri care nu se mai cuvin.

duminică, 25 aprilie 2010

Ori e laie, ori bălaie

Sunt o persoană blazată. M-am plictisit de tot ce mă înconjoară. Şi n-a fost nevoie decât de o întâlnire cu un vechi prieten ca să-mi dau seama că am devenit ceea ce am urât mereu. Un om cu tabieturi care nu face nimic să schimbe lucrurile şi aşteaptă să îi pice din cer ceva..
Sunt indolentă, leneşă şi bleagă. Na, că am zis-o! Mănânc aceeaşi îngheţată când sunt tristă, mă uit la acelaşi film de dragoste când mi-e dor, ascult aceeaşi muzică ca să treacă, dorm în aceeaşi poziţie, cu căţelul lângă mine, cu acelaşi scrântit din dinţi. Iau decizii pe care îmi este greu să le respect pentru că ce gândesc nu acelaşi lucru cu ce simt. Şi mă seacă că nu toată lumea simte ca mine.
E normal..eu nu sunt normală.. Îmi caut fericirea în cele mai mici răhăţele şi tot cele mai mici răhăţele mă întristează. Mi-e dor, da'n-aş face nimic pentru asta..
N-o să înţeleg niciodată femeile :)


Bruneta?

Fericirea...

Ce inseamna de fapt ea, fericirea?

N-am trait-o niciodata cu adevarat, asa ca sper ca puteti sa-mi explicati voi.

Fericirea inseamna lipsa de griji? Eu cred ca aia e liniste. Inseamna sa ai ce-ti doresti? Cred ca aia e implinire. Sa ai ceea ce-ti trebuie? Asta e o realizare. Si atunci? Cum ramane cu fericirea cea mult cautata? De unde stii ca ai gasit-o? Mai trist, de unde stii ca exista?






A ta nefericita Blonda.

joi, 22 aprilie 2010

Adevaruri nefolositoare...

N-am inteles niciodata de ce au unii pasiune pentru a aflat TOT adevarul, mai ales in relatii. Nu inteleg de ce trebuie sa stii cu cate/cati s-a culcat iubitul tau/ iubita ta sau, daca v-ati despartit deja, cu cine si de cate ori te-a inselat. Eu as lasa subiectul mort, suntem impreuna, nu conteaza cu cati ai fost inainte, ne-am despartit, nu conteaza ce-ai facut cat eram impreuna daca am fost fericiti. Si chiar daca n-am fost fericiti, acum ca nu mai suntem impreuna, evident nu mai am nevoie de alte motive pentru a te parasi..
Pe acelasi model, nu inteleg fetele care scormonesc in viata iubitului lor sperand ca vor gasi ceva. Atentie!! Cutia Pandorei nu se poate inchide, esti pregatita pentru ce vei descoperi? Pe bune, daca afli ca te insala, ai de gand sa-l parasesti sau doar ai de gand sa suferi ca un caine, incercand sa faci in continuare relatia sa mearga? Nu esti gata sa faci vreo schimbare, nu mai rascolii aiurea, stai in banca ta. Ce nu stii, n-are cum sa nu-ti faca rau.
Eu nu caut niciodata, n-am sa-mi consum energia facand scenarii. "Nu caut niciodata, dar daca esti suficient de prost incat sa aflu ceva, am plecat" ii spuneam unui iubit de-al meu. Ulterior, a iesit prea mult fum, n-am localizat exact focul, nici n-am avut rabdare, recunosc, dar am plecat.
In concluzie, zic sa te gandesti bine la ce anume iti este folositor sa stii si ce nu. Cu ce te va ajuta sa afli ca fosta lui iubita e de zeci de ori mai buna ca tine, sau ca fostul ei iubit conduce un Aston? Cu nimic. Cu ce te ajuta daca afli ca a fost in club sambata seara si a luat o animatoare acasa, daca tu vei continua relatia asta? Cu nimic, evident.





A voastra Blonda.

luni, 19 aprilie 2010

Criminal in serie?!

Sunt absolut convinsa ca undeva, la nivel foarte inalt, in tara asta s-a produs o crima in serie. Si cand spun serie, ma refer la cateva zeci de persoane. Acum, ce sa faci cu cadavrele astea, decat sa le storci de sange si sa-l pui sa curga prin fantanile patriei?
Nu, acum vorbesc cat se poate de serios, ati observat ca in loc de apa normala, in ultimul timp, din fantaniile capitalei sare vesela o apa rosie?! Cat de sinistrii sa fim? pana unde duce prostul gust in tara asta?!
Mai mult n-am ce comenta, sunt socata.
Abia astept sa ma stropeasca cumva apa aia, sa-mi murdaresc hainele de rosu, sa vin acasa si sa-i explic lui mama ca am avut o zi foarte ocupata, macelarind pe cineva.
Sunt sinistra, imi pare rau, dar se pare ca toti suntem la fel.


A voastra Blonda.

Şoc şi groază

Sâmbătă mi-am dus surioara la o zi onomastică. Am zis să lăsăm copilul să se distreze şi să mai petreacă timp cu alţi copii. Ne-am întâlnit cu ceilalţi invitaţi şi am rugat o mămică să o ia şi pe mândra mea cu promisiunea că la plecare iau eu restul de copii. La întoarcere, când s-o luăm pe pitică, şoc şi groază! Am intrat în casa sărbătoritei unde se cutremurau pereţii de manele, mirosea a mucegai îmbibat în ciorbă de burtă şi fum de ţigară. Surioara mea de 9 ani stătea într-un colţ, îngrozită parcă de tăticul fetii tatuat pe antebraţ cu 5 semne chinezeşti, care sugea dintr-o ţigară în cel mai scârbos mod cu putinţă. Mămica fetii, o ştirbă nespălată, m-a servit cu o bucată de tort delicios de vechi pe care am fost nevoită s-o refuz. M-am dus la baie pentru că simţeam o nevoie teribilă să mă spăl pe mâini, dar nu prea am avut unde de chiloţii atarnaţi (şi deloc bine spălaţi) pe sârme şi de apa care ţâşnea în toate părţile odată ce-i dădeai drumul.
Dar ce a fost momentul cel mai drăguţ a fost momentul ciomagului. Cum? Nu ştiţi care e momentul ciomagului? Pfoa, e o tradiţie ca Andreea (sărbătorita) să danseze în jurul ciomagului. Şi nu, nu să danseze ca la talibani, ci să danseze lasciv ca la bară. Si să mi-o vezi pe această Andreea făcând şpagatul, dând din fund, făcând cu ochiul şi chemând cu degetul la dans puradei de 10 ani de care se freca....Şi părinţii super încântaţi de copilă îi făceau poze şi-o filmau cu telefonul şi parcă îşi admirau (?!)odrasla. Mămica însă, se scuza văzându-mi reacţia deloc încântată, că nu de la ea a învăţat să danseze.
Mi-am luat copilul acasă şi l-am rugat teribil să mă ierte şi i-am promis că până la 18 ani n-am s-o mai las să iasă din cameră. De parcă nu-mi era de-ajuns cât de dificilă era ca şi copil, acum a învăţat să danseze şi la bară....


Bruneta..

Romantismul azi.

Pana nu de mult vorbeam cu un amic despre iminenta disparitie a romantismului, cum nimeni nu-si mai pierde timpul sa-si scotoceasca prin creier mici cai de a-l surprinde pe cel de langa el si cum, cu timpul, se va pierde aceasta frumoasa "arta".
Ei uite ca mi-a fost sa descopar barbati romantici in ultimul timp.
Am fost cateva luni cu un tip absolut suprinzator din punctul asta de vedere. Mereu a cautat sa-mi faca tot felul de surprize micute, de la biscutii mei preferati, pana la (si asta e ultima lui isprava) un trandafir lasat in geam. Am ramas, per total, foarte frumos impresionata de omul asta. Uite ca se poate, cu tot tacamul, cina romantica, trandafiri, excursii surpriza ( a facut-o si pe asta, dar a trebuit sa-l refuz) si cu masculinitatea intacta!
In alta ordine de idei, am mai cunoscut o persoana romantica. Probabil ca din cauza lui, Sf Valentin a fost unul special. Imi lasa, de ceva timp, scrisorele in parbriz, niciodata nu s-a semnat, in schimb. Pe 14 februarie m-a sunat, m-a pus sa cobor, sa aleg din 2 feluri de bomboane extrem de bune si mi-a dat o ultima scrisorica. Am plecat din masina lui cu sentimentul ca am primit ceva ce nu meritam. Atata atentie, atata planificare, atatea cuvinte frumoase si gesturi inedite ptr o persoana necunoscuta. M-a dat peste cap.
Ce vreau sa accentuez este ca pe niciunul dintre baietii astia nu ii vad lipsiti de masculinitate, din contra, mi se pare ca gesturile astea le accentueaza mai mult "barbatia" atunci cand e cazul sa si-o dovedeasca.
In speranta in care mai sunt si altii in lume, va rog urmati exemplele mele si faceti gesturi frumoase pentru iubitii si iubitele voastre, poate reusim sa reintregim ceea ce ar trebui sa insemne flirt, dragoste, relatie si altele.


Blonda

joi, 15 aprilie 2010

Leapşă

Am primit şi noi o leapşă şi cum am văzut că se poartă, am zis să răspundem la ea. Aşadar şi prin urmare va fi o leapşă X 2

First, ză brunette, al doilea raspuns fiind al blondei.


1. Dacă ai o poreclă.

Păi.. Momentan nu. Raluc, da asta nu e poreclă. Frumy, scumpy, păsă, fată, pis, mami.. Depinde de persoană :D

Mie mi se spune Uaua..alta n-am:)


2. Unde locuieşti?

Măgurele city. Dă place to be.

Beverly Hills aka Balotesti city ( sa fiu si eu trendy ca bruneta)


3. Înălţime

1,71

1,70


4. Dacă ai zi onomastică.

Ziua mea..?

Exista Sf Laurentiu parca...dar nu mai stiu cand. De asemenea, mai sunt persoane care ma felicita de Florii (de la "lauri"- florile pe care le purta Cezar pe cap)


5. Ocupaţie

Mă ocup cu dezlegarea misterelor vieţii.

Studenta, www.photoliu.com, obrunetasioblonda.blogspot.com si in rest...sunt o alintatura:D


6. Fraţi, surori.

O surioară mică. Are renume aici pe blog :D

Un frate mai mare. Mult mai mare, are 39 de ani.


7. Limba maternă.

româna.

Same here.


8. Limbi vorbite

Engleza, franceza, spaniola, japoneza

Engleza, franceza si un piculet de italiana.


9. Colecţii

:)) nu sunt pasionată

Cutii de bijuterii. Am o colectie vasta as putea spune, majoritatea foarte vechi. De asemenea, am primit o data 1000 de pupicuri! Se pune ca fiind o colectie?:D


10. Număr la pantofi

36-37

37-38


11. Şcoli absolvite

Vara asta termin Comunicarea

Eu Ase-ul.


13. Ce hobby-uri ai?

Pffff...alcool, sex, droguri

....si curve :)))


14. Bani de buzunar

Nu ştiu, nu cunosc

Asa. Ce-i cu ei?


15. Dorinţa

Să nu mă mai plictisesc de lucruri

Sa vad padurea, nu copacii.


16. Vise

Să mă realizez

Sa treaca toata perioada asta proasta. Sincer, sper ca nu e doar un vis.


17. Numar norocos?

16

3


18. Ai vrea să revezi !?

Zilele de 12 din liceu

Pe Obi


19. Ai animale de casă?

4 căţei. 2 canishe, un shitzu şi un ciobănesc carpatin

4 pisici si 3 catei


20. Sentimentul cel mai preţuit.

Încrederea

Fericirea


21. Care a fost cea mai frumoasă zi din viaţă?

Când am devenit soră mai mare

Orice zi speciala e frumoasa.




Leapsa e a voastra! Spor!

Dileme

S-a mutat cumva jumatate din judetele Prahova, Brasov si Cluj (!!!!) in Bucuresti? Parca avem cu un milion mai multe masini si toate din judetele astea!

De ce e Botezatul considerat imbracat bine? De cele mai multe ori (are si exceptii, evident) mi se pare extrem de kitchios imbracat si totusi... La fel, Loredana de ce e considerata mare artista si mare "fashion icon" (bre!) ? In afara de "buna seara iubite" , "ridica-ma la cer" si alte piese din tinerete, consider ca are doar porcarioare de melodii. Cat despre haine....pff!

De ce nu iesim odata din criza?!Mai important, de ce nu facem o noua revolutie daca guvernanti se dovedesc incapabili dar nu si suficient de supusi incat sa-si dea demisia in momentul in care sunt depasiti de situatie?!

De ce se poarta doctorii urat si scarbos cu tine daca esti bolnav? Nu pentru asta s-au facut doctori, ca sa te ajute? Sau sa te faca sa te simti prost ca te-ai imbolnavit? Pe aceeasi model, de ce se fac oamenii care nu suporta copiii, profesori? Sunt masochisti cumva?

Si nu in ultimul rand, de ce sunt pufuleti Veverita Pofticioasa mai buni ca oricare altii?



A voastra Blonda

marți, 13 aprilie 2010

Foşti

Astăzi m-am întâlnit întâmplător cu un fost iubit pe stradă. Ne-am făcut cu mâna, ne-am pupat pe obraz şi am stat 5 minute la taclale. Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu el, îmi place să păstrez legătura cu oamenii care au făcut parte din viaţa mea la un moment dat.
Dar, cumva gestul ăsta de pupat pe obraz mi se pare nelalocul lui. Mai bine nu ne mai pupăm. Poate le gândesc eu prea mult, dar cu un tip la care am ţinut, cu care m-am sărutat atâta, să mă port ca cu un amic, e dubios. Mi se pare la fel de dubios ca atunci când vorbeşti cu "dumneavoastră" cu părinţii.
Nici de împăcat nu se pune problema, că dacă ai pus punct, nu se mai face virgulă. Nici să întrerupi orice legătură nu e ok, că totuşi aţi împărţit momente frumoase..
Dar, pupat pe obraz? Sunt foştii noii amici?



Bruneta

duminică, 11 aprilie 2010

Copilăria, azi

Nu mai pot cu copiii aştia nebuni. Astăzi am rămas şocată când sormea de 9 ani fredona mizeria aia de "Tic Tac" în care tipa cântă despre cum se spală ea pe dinţi cu o sticlă de uischi. Şi când îi sună telefonul cu melodia lu' Puya mă apucă toate spumele. Mă enervez că are acces la toate porcăriile de melodii şi e influenţată teribil de mentalitatea asta de turmă în care toate puştoaicele de vârsta ei ascultă muzică de la toate terminatele aka Andreea Bălan şi Hannah Montana.
Mă frustrează că se joacă nu ştiu ce joc virtual, stil double life unde îşi alege ţinute d-astea porno şi se duce la cafea cu suspecţi. Îşi face iduri de mess peste iduri de mess şi îmi şi fură din iduri. Adică are grup special, "Prietenii Ralucăi". Şi da, am prins-o şi cu Hi5, pe care i l-am şters şi a scăpat ieftin cu un şut în fund. Şi se uită şi la nişte dobitocisme de desene. Ca să mă înţelegeţi, i-am pus Frumoasa şi Bestia şi se uita câş, că tot Barbie virtual e mai mişto şi nu mai ştiu ce drăcii pe habar n-am ce canal de desene.
Am încercat să-i fac cunoştiinţă cu alte fete, să zic mai normale, dar n-ai să vezi.. A prins la toate virusul ăsta de comercial, generaţia Mc, fetiţe care se uită la etichetă atunci când primesc cadou o bluză. Mâine poimâine mă întreabă despre contracepţie :|
Ce e de făcut? Ne ducem dracu!



Bruneta!

De cand m-am mutat la mama...

Ma simt iubita. Si alintata. Si ingrijita. Si am timp pentru mine, prin urmare, mai mult si pentru tine.
Ce m-am aruncat cu capul inainte.. credeam ca reusesc sa scap de realitati daca plec de acasa.
Nu-mi mai parasesc mama, tatal, greful de dimineata, trezitul la 9, dormitul in patul meu, puiul cu salata, hainele curate, conversatiile la intamplare, mersul pe varfuri noaptea, cand vin acasa, jucatul cu matza mea vorbareata, datul muzicii un pic mai incet sa nu-i trezesc pe ai mei. Raman aici, cu ei, cu tot, pana ma fac mare. Iar cand ma voi face mare, voi vrea inapoi in bratele mamei. Pentru ca ma iubeste. Neconditionat. Si mi-o arata oricand, in orice gest mic pe care il face, de la faptul ca imi ascunde ciocolata, pana la faptul ca ma pupa pe frunte de noapte buna si imi cumpara lalele duminica.
Acasa e cel mai bine.



A voastra Blonda

Locuri noi

Dintr-o plictiseală teribilă faţă de locurile în care am tot mers, am decis cu Blonduţa să facem un pact. Şi anume la fiecare întâlnire să ne ducem într-un loc nou, în care n-am mai fost niciodată. Şi uite aşa, la începutul provocării noastre am ajuns deja în două localuri foarte draguţe. Unul se numeşte "Le Bistrot" şi e în zona Sala Palatului, cumva în spate la hotel Radisson. E foarte chic, foarte intim, servire impecabilă şi oameni drăguţi. Celălalt local este unul din înmulţitele French Bakery, de lângă La Mama, în spatele blocului Eva. Are puţin din aerul franţuzesc, chelnerii sunt foarte simpatici şi să nu mai vorbim de delicioasele tarte şi prăjituri pe care le au în meniu.
Vă ţinem la curent cu locurile noi. Dacă aveţi sugestii, let us know!




Bruneta

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Despre politie

Am o relatie absolut minunata cu Politia Romana. Ieri de exemplu, am trecut in trafic pe langa o masina de politie, baietii din ea m-au claxonat, mi-au facut cu mana, mi-au zambit si au plecat mai departe. De 5 ori am incalcat legea, de 5 ori m-am imprietenit cu noi politisti. In concluzie, avem o relatie bazata pe incredere, ingaduinta si , preferata mea, reciprocitate.
Imi petreceam ultima noapte la garsoniera. La ora 1 jumate, incepe betivul care dormea pe covorul meu cand am venit acasa sa bata in usa vecinului. La sfaturile unui prieten, sun la 112. "buna seara, ce urgenta aveti?" , replica spusa pe cel mai calm ton posibil. "ok, va fac legatura cu sectia dvs de politie" si asa am ajuns in legatura cu politistii. " il cunoasteti?, vrea ceva?, e vecin cumva?, bine, trimitem un echipaj". Si uite asa m-am trezit la usa cu un politist si o politista. Extrem de amabili cu mine, pe betiv in ridicau in suturi insa. Domnisoara politist imi ia buletinul, imi completeaza EA o declaratie, ma pune sa o semnez si la sfarsit imi spune frapanta replica "va multumesc ca ne-ati chemat". S-au plecat cu betivul in suturi mai departe.
Morala? Orice relatie poate deveni una placuta daca investesti bun simt, interes, simt al umorului, respect si un zambet in ea.

miercuri, 7 aprilie 2010

De ieri pana azi

Nu-i povestea mea s-o spun, dar e o palma impersonala pe care ar trb sa o primim toti. Ieri am auzit de 2 copii, ca noi, care au hotarat ca nu mai au ce vedea, simti, spune, respira sau auzi pe pamant. Si au plecat. Stiti vorba aia, venim pe rand, plecam pe sarite. Ei au hotarat sa faca saltul cel mare si sa ne-o ia tuturor inainte.
Eram in drum spre casa, cu masina mamei. In cazul de fata, e elocvent sa va spun ca masina lui mama e fix jumatatea unui passat, e mica-mica. La o intersectie, o masina de bani a venit de pe cedeaza cu vreo 80 la ora, abia am reusit sa ma opresc.
Nu sunt genul super dramatic, dar trebuie sa recunosc ca am fost impresionata de cele auzite si intamplate aseara. Brusc, mi-am dat seama. Ce rost are sa-ti faci planuri, daca acum, azi, nu traiesti cum trebuie? Prezentul e viitorul trecutului, incarcat de planuri de alta data, pe care ratezi sa le implinesti doar ptr ca esti ocupat cu altele, pentru alte zile. Nu vreti sa incepem sa traim frumos, sincer si cel mai important, in prezent?



Blonda.

marți, 6 aprilie 2010

Cum ar fi dacă mâine:

- când mă trezesc, îmi găsesc licenţa gata făcută
- mă sună prietena mea din copilărie cu care n-am mai vorbit de 5 ani să-mi zică că îi e dor de mine
- îmi dă tata super vestea că a câştigat la loto
- e Obama preşedintele României
- să scot vizele în state
- am puterea să văd în viitor şi mă văd fericită cu familie cu tot, ţinându-mi în braţe băieţelul pe care îl numesc Tomas. Sau Tim.
- mi-ar spune sormea Luceafărul pe de rost
- aş ştii ce vreau de la mine şi de la tine, de la noi..
- aş fugi până la mare şi înapoi
- n-aş mai fi aşa nesuferită şi măcar o dată în viaţă aş fi sinceră cu sentimentele mele
- m-ar durea în fund că nu mă place x sau y pentru că eu ştiu că nu pot să mă schimb pentru nimeni
- aş afla că prietena mea, de fapt, nu s-a culcat cu prietenul meu şi că totul a fost un vis urât
- mi-aş găsi maşina fără zgârieturi
- m-ai suna şi mi-ai spune că îţi pare rău pentru tot. şi chiar ai vorbi serios.
- mi-ar zice blonda că e totul bine
- aş dormi la tine în braţe fără să simt că iar nu mai vorbim 3 luni după ce mă trezesc

Cum ar fi dacă de mâine totul ar fi altfel? Aş fi eu alta? Ne schimbăm după împrejurări sau suntem aceiaşi îmbrăcaţi în alt ambalaj? Ne schimbăm după trend? După guvernare? Dacă avem bani şi maşini mai frumoase suntem neapărat mai buni? Dacă aş iubi din nou, aş fi mai generoasă sau mai înţelegătoare? M-aş certa mai rar cu prietenii sau deloc? Aş avea viaţă mai frumoasă dacă aş ştii de dinainte ce se întâmplă? Aş lua deciziile mai bune? Ar mai fi palpitant? M-aş mai bucura? Aş mai tresări când primesc mesaj sau telefon?
Nu.. ar fi trist! Aş fi goală, nu aş mai sta stresată cu gândul la licenţă, implicit aş uita să fiu responsabilă, dacă m-ar suna prietena aş fi bucuroasă, dar m-ar plictisi teribil cu discuţii inutile şi de complezenţă, n-aş mai avea visul ăsta nebun să locuiesc în State, n-aş mai râde de Sorela că habar n-are să memoreze ca lumea o poezie, m-aş plictisi de atâta bine cu Blonda şi sigur am intra în alte belele doar de dragul aventurii.. Iar cu tine..ei cu tine.. aş bate în continuare pasul pe loc. M-ai minţi iar, m-ai trăda iar, dacă nu cu ea, atunci cu altele.

Un semnal de alarmă

Tocmai ce am aflat că o cunoştinţă s-a sinucis azi dimineaţă. Nu ne ştiam foarte bine, mai mult din auzite, dar ştiu că îmi plăcea foarte mult de ea şi îmi inspira putere. Şi azi de dimineaţă şi-a luat viaţa. Am înţeles că din dragoste.
Oameni buni, am luat-o razna toţi?! Am înnebunit toţi, citim prea multe drame, ne uităm la prea multe filme nebune, ce se întâmplă?! De ce nu ne iubim mai mult între noi, de ce nu facem ceva? De ce trebuie să rămână mereu lucruri nespuse, să avem orgolii prosteşti? Uite că nu mai apucăm după să mai zicem nimic..
Cum rămâne cu mama ei, cu prietenul ei? De ce să fim aşa egoişti să nenorocim vieţi pe lângă noi numai pentru că rămân lucruri nespuse? Nu vreau să judec, nu cunosc situaţia deloc, dar sunt aşa furioasa! De ce să ne băgăm în vene, să ne pastilăm să fim fericiţi, de ce să ne batem joc, să ne luăm vieţile..?
E aşa păcat să nu te vezi frumos, şi să te striveşti din lucruri aşa mărunte..
Iubiţi-vă..pe voi şi pe cei de lângă voi.. Iubiţi-vă viaţa..




In memoriam Gabriela G.

joi, 1 aprilie 2010

Adio, dar nu..

M-am hotarat sa ma mut acasa. Mi-am dat garsoniera la inchiriat. Cum toate imi sunt aranjate frumos, a doua zi am si inchiriat-o. Primului care mi-a iesit in cale. De fapt, mi-a intrat in casa.
Astea sunt ultimele ore pe care le voi petrece in micul meu paradis. De maine imi cedez cei 37 de m de bucurie si tristete. Ii dau cu tot cu lumanari, vise si povesti.
Stau in mijlocul patului in camera asta goala, nu mai am poze, nu mai am parfumuri, nu mai am nimic, totul e impachetat si gata de plecare. Stau in cearceafurile mele reci, dar primitoare si imi dau seama ca iti dau drumul. E ultima data cand iti simt mirosul, cand ma culc in cearceafurile astea si ma simt luata in brate.
Regret. Dar nu chiar...



A ta Blonda.

Cum a ajuns vaca in copac

Sunt sigura ca ati observat un nou tip de femeie in oras. Apar din ce in ce mai des, ca ciupercile dupa ploaie. Sa va descriu. Sunt cele mai misto femei din oras, cele mai bune, mai bine imbracate, mai "cosmopolite", plimbate prin toate tarile si pline de genti scumpe si ceasuri cu diamante. Ati observat? Vorbesc mult, zgomotos, despre hainele lor, excursiile lor la LV in Paris si la Disney, cluburile de fite din toata lumea pe care le-au vizitat si...cam atat.
Habar n-au ce-i aia o conversatie pertinenta. Nu stiu sa lege 3 cuvinte in vreo limba straina in afara de "ciao, dove e LV?", habar n-au sa foloseasca tacamurile de peste, sau macar alea simple, plescaie, tipa, vorbesc cu gura plina, injura si , in general, se poarta ca un badaran imbracat in haine de femeie misto.
Halal cosmopolite, au umblat degeaba pe peste tot, au vazut degeaba zeci de chipuri, baut degeaba sute de cafele in centrele vechi ale oraselor, degeaba au stat in cele mai bune hoteluri, degeaba au trecut pe langa cele mai mari muzee din lumea asta. Nu se leaga nene nimic. Sunt de-o mitocanie iesita din comun.
Ce e mai trist, e ca barbatii au devenit fascinati de ele. Nu mai conteaza ca sunt facuti de ras de aceste femei la cine oficiale, vizite in familie, vizite in muzeu in timpul carora se plictisesc groaznic si devin zgomotoase si tot asa. Oare pana unde merge superficialitatea barbatiilor? Oare chiar, pentru sexul cu o femeie exceptional de buna, sunt capabili sa-si manance jumatete din numarul de neuroni?
Nu ma intelegeti gresit. Da! Hai sa fim bune, imbracate foarte bine, plimbate peste tot, superficiale, cum vreti voi, dar hai sa ne purtam frumos, sa dam dovada de o minima educatie si de putina imaginatie. Ne-am prostit de tot, zau.



A voastra blonda

marți, 30 martie 2010

To sex or not to sex

Zilele trecute am avut o discuţie aprinsă cu un nimfoman. E băiat bun el aşa, sclipitor şi simpatic, deştept şi o prezenţă placută, dar cumva are o problemă cu sexul. Şi nu că face mult sex cu iubita, că n-are. Dar face mult sex cu multe persoane. Zice că de dragul diversităţii, de dragul experienţei, că oricum e o activitate ca oricare alta. Mă gândesc că percepe sexul ca pe un hobby. Şi vorbeam noi aşa despre cum foarte puţine femei au capacitatea asta de a se culca cu tipi fără să simtă nimic, şi cum noi femeile rareori facem distincţia între sex şi sentiment.
Iniţial m-am ofticat că nu sunt şi eu aşa heartless, dar apoi mi-am dat seama că nu vreau să fiu altfel. Nu vreau să nu simt nimic de la persoana cealaltă, nu vreau să trăiesc vreodată o partidă d-asta nebună în care să nu-mi pese cine e individu din mine, să nu mă sărute, să nu ma privească în ochi.
A face sex fără sentiment e ca şi cum ai mânca legume fierte şi brânză dietetică toata viaţa. Mănânci că ţi-e foame, dar nu simţi plăcerea de a mânca cu poftă. Ca atunci când mănânci o fripturică sau o pizza, şi după un desert şi bei un shake de ciocolată şi stai să ţi se aşeze mâncarea. Aşa, ca atunci când stai să trăieşti momentul de după, cu o ţigară dupa preferinţe, exclamând "wow" din 5 în 5 minute.
Aşadar, mă bucur că ţin la persoana cu care mă sărut, mă bucur că ştie cum mă cheamă şi mă sună a doua zi să mă întrebe ce fac.


Bruneta

duminică, 28 martie 2010

Pentru raci

Dupa un studiu aprofundat combinat cu experientele mele, spun cu mana pe suflet ca zodia mea preferata este racul.
Cunosc 1,2,3,4 baieti raci. Bine, probabil ca sunt mai multi, dar pe ei ii stiu de aproape. Imi sun prieteni, amici, parteneri de conversatie iar unul mi-a fost si iubit. Sunt, toti 4 baieti deosebiti, inteligenti, amuzanti, atenti. N-ai cum sa nu te simti bine daca esti in preajma unui rac. Te baga in seama, te incurajeaza sa vorbesti, te asculta, li se pare (sau macar se prefac) interesant orice ai spune si nu o sa-ti intoarca niciodata spatele. Nu l-am vazut pe niciunul niciodata suficient de suparat incat sa nu-mi intoarca o vorba buna. Stiu ca sunt parteneri stabili, linistiti, statornici, devotati, sensibili. Probabil ca la un moment dat devin plictisitori, dar chiar daca nu au mereu initiativa, iti vor accepta mai orice propunere cu entuziasm. Niciunul dintre ei nu e coleric, toti sunt linistiti si rabdatori. Nu-si pierd niciodata ideea, isi pastreaza scopurile bine definite si nu se pierd in detalii. Chiar daca nu sunt cei mai extrovertiti oameni, nu sunt timizi, iar daca le dai putina atentie vor fii extrem de fericiti sa o primeasca.
In schimb, cu un rac trebuie sa dai dovada de cuvant, sa nu promiti si sa nu faci, sa nu-i dezamagesti, sa nu-i ranesti. Atunci iti intorc spatele. Sunt gelosi, posesivi si au un foarte bine dezvoltat spirit protector.
Cumva, postul asta l-am scris pentru toti racii din viata mea, ii consider cu adevarat oameni buni si as vrea sa stie asta. Indiferent cum ma voi purta vreodata cu voi, sa nu credeti ca o fac din desconsideratie sau altceva, o fac pentru ca sunt distrata, dar imi pare mereu rau ca nu v-am acordat cata atentie as fi putut.



A voastra Laura.

Aventuri in 41

Ieri am trăit iar experienţa de a merge cu tramvaiu 41. Frumos tramvai, merge repede, ajungi cât ai clipi dintr-un capăt în altul.. Şi evident, plin de oameni speciali, fiecare cu câte o poveste. Fiecare bătrânel rememorează o aventura de pe vremea lui Ceaşcă , fiecare bătrânică ascunde după ochelari o super poveste de dragoste, puşti care visează la cea mai frumoasă fată din şcoală, tipi şi tipe cu probleme în dragoste şi în criză de bani. Tramvaiul 41 este ca o culegere de basme.
În liniştea aia apăsătoare mai urcă câte un aurolac plin de muci sau câte-o ţigancă care te face sa-ţi ţii aproape poşeta. A mai urcat şi-o copilă care cânta la acordeon şi avea lipit de el o jumătate de sticlă de sprite în care să-ţi pui banii. Cânta super frumos puştoaica. M-a emoţionat. I-am lăsat 50 de mii. În condiţiile în care sunt chitroasă şi nu-i suport pe cerşetori. Dar mi-a făcut ziua mai frumoasă.
Frumoasă mi-a făcut ziua şi un bătrânel care pesemne a fost un mare îmbârligător la viaţa lui. De ce? Păi a ochit el o tanti şi cum a urcat a insistat teribil să-i ofere locul. Doamna amabilă l-a refuzat că nu avea decât câteva staţii de mers. N-a fost chip, nenea nu s-a lăsat. Şi a luat-o frumos de şold şi a condus-o către scaun unde a încolţit-o şi a început să-i fabuleze despre spiritul lui tânăr. Despre ţările frumoase în care a fost, despre libertatea Amsterdamului şi cum adora oamenii care fumau opium pe străzi nonşalant. Băbuţa nu era fraieră. A ţinut să-i precizeze că l-a mirosit de la scări că e uns cu toate alifiile. Moment în care îşi mângâia insistent verigheta. Domnul în discuţie semăna teribil cu un băiat pe care l-am cunoscut eu odată. Amândoi frumoşi, amândoi deştepţi, plimbaţi prin femei şi paturi, îmbăiaţi în lacrimile lor, probabil caţiva copii cu câteva diverse, de dragul procreării. Iar acum la bătrâneţe, singuri. Agăţând băbuţe în 41.
Atenţia mi-a fost distrasă în momentul în care m-a sunat mama. Să-mi urle iar în telefon despre cât de dezordonată sunt şi cum o să rămân singură toată viaţa că n-o să mă suporte nimeni că îmi las pijamalele aruncate pe patul nefăcut. Că ordinea din cameră se reflectă în ordinea din capul meu. (sincer, am o prietenă care e enervant de ordonată acasă, dar care nu ştie pe ce planetă e). Am liniştit-o spunându-i că o să mă agaţe la bătrâneţe un frumuşăl bolnav de prostată care o să mă iubească cu toata dezordonarea mea.


Bruneta

joi, 25 martie 2010

Romanisme si nu numai

Am avut azi deosibita placere sa-mi insotesc scumpa Bruneta la un targ de turism. Hai sa o fac si p'asta mi-am spus, n-am ce rau sa patesc. Si iata ca m-am intors cu material pentru blog.
Se facea ca pe standul din fata ochiilor mei erau niste magneti de frigider ai unui hotel luxos din Turcia. Mare inghesuiala la magneti nene. N-ai sa vezi asa ceva, cum isi indesau romanii prostioarele alea in sacosile pline de pliante, pixuri, brelocuri si rahat (da, rahat turcesc) . Acum, eu nu pot sa nu-mi imaginez conversatia ulterioara "montarii" magnetului pe frigider: " Vai tu, dar ce frumos e aici, la hotelul asta" " Da Nelule, mi-a placut foarte mult" " zau, cand ati fost?" " A, n-am fost, l-am vazut in poze".
O alta faza. Vine un turcaleta frumos de pici la mine. Bronzat, ochi albastrii, par brunet, vreo 30 de ani, copt frumos, ati prins indea. "Ai vrun catalog al tuturor hotelurilor din turcia?" Si ii dau eu catalogul. Omu gaseste nu stiu ce hotel si imi zice: "Look, this is my hotel!!" super entuziasmat. "Gongrats", ce sa-i zic? Nu era suficient ca era superb, trebuia sa-mi dovedeasca potenta lui financiara cu asemenea prost gust? Chiar pacat...
Si cam astea sunt evenimentele sociale inregistrate si analizate de catre mine, dar promit ca daca se mai intampla ceva demn de atentia sau macar amuzamentul nostru, va povestesc.




A voastra Blonda.

marți, 23 martie 2010

O lume perfectă

Ieri a fost o zi atât de frumoasă cât să-mi dau seama cât de urâţi suntem. Suntem urâţi că nu ne conştientizăm frumuseţea interioară. Nu vreau să sune ca un clişeu şi nici să epatez prin atitudinea mea, vreau doar să creştem. În încredere, în siguranţă, în gesturi mărunte. Să scădem în sucuri în cafenele, în bârfe. răutăţi şi minciuni.
Vreau să ne plimbăm mai mult prin parcuri, să ne gândim mai mult la cum să-i facem pe cei din jur să zâmbească, vreau să glumim mai mult, să dăruim mai mult, sa ne iubim mai mult părinţii, să facem mai multă curăţenie şi să ne uităm mai puţin la ce au alţii şi noi n-avem. Vreau să nu mai conteze banii atât de mult pentru noi, să nu mai stricăm prietenii de ani şi să judecăm după aparenţe.
Vreau să nu mai existe confruntări, să învăţăm să iertăm, să iubim mai mult şi să zâmbim din plin.
Vreau să alergăm, să mâncăm sănătos, să ascultăm muzică bună, să nu mai fim leneşi şi să ne bucurăm din plin şi de zilele cu ploaie şi de zilele cu soare. Vreau să nu mai avem aşteptări, să nu mai ridicăm pretenţii, vreau să fim consţienţi că nu suntem perfecţi şi să nu cerem perfecţiunea de la cei din jurul nostru.

Voi ce vreţi?


Bruneta

duminică, 21 martie 2010

Compromisuri

Vorbeam azi cu o prietena despre ce ne dorim de la un barbat si ii faceam eu potretul unui baiat perfect. Daca am lua caracterul de la un fost iubit, ochii unui fost iubit, sexul demential al altuia, personalitatea vesela de la altul si fidelitatea, inteligenta si alte calitati ale altuia, as construi un barbat perfect. Asta spuneam eu. Ea imi spunea ca nu exista barbatul perfect, iar ca daca voi continua sa caut asa ceva, voi ajunge din ce in ce mai dezamagita. Cica trebuie sa faci compromisuri. Sa vezi calitatiile oamenilor, sa le compari ca importanta cu defectele si daca poti sa-i iubesti, bine, daca nu, sa-ti vezi mai departe de drum.
Mi se intampla sa ma impiedic de detalii, sa nu vad padurea de copaci, sa ma consider indragostita si sa-mi treaca totul doar pentru ca "el" nu a vrut sa mearga cu mine la film intr-o seara. Sau orice alt amanunt deranjant.
Cumva am realizat ca nu exista perfectiune. La randul meu sunt departe de ea si totusi, o caut in zadar. Imi impun mie si partenerului meu standarde imposibil de atins, refunzand sa vad, cumva, adevaratul potential al nostru.
Sper doar sa nu regret toti baietii pe care i-am gonit din jurul meu sub simplu pretext ca erau aproape perfecti, dar nu tocmai. Ar trb sa-mi alcatuiesc clar un sistem de valori si sa incep sa apreciez omul pentru ceea ce e, nu pentru ceea ce nu va putea fi niciodata..
Acelasi lucru vi-l propun si voua, sa nu faceti potretului iubitului utopic si sa-i refuzati pe cei care nu se potrivesc stricelor cerintelor. Veti ajunge, asemenea mie, dezamagite de inexistenta printului frumos, destept, atent, fidel,amuzant, altruist, talentat, cu initiativa, bogat , pe cel mai frumos cal alb din toata imparatia. Asa ceva nu exista. Sau poate da, dar la randul nostru, nu suntem nici noi printesa perfecta a tinutului.

vineri, 19 martie 2010

Despre pantaloni

E nu sunt asa fashionista..nu am reusit niciodata sa port ce-i pe trend, adevarul e ca in majoritatea timpului, nici nu-mi vin bine hainele astea foarte trendy. In general, sunt destul de conservatoare.
E, avand in vedere treburile astea, as vrea sa ma lamureasca cineva care-i faza cu pantalonii lasati, blugii cu turu jos si tot asa. De ce as vrea sa arat de parca imi atarna fundu? si cui ii vin bine pantalonii de genu?! Ok, o accept, arata bine cu geaca de piele,cu codita prinsa in varful capului si ochelari ray-ban. Dar ca pantaloni de club?!Cu tocuri si toate cele?!
Evident sunt eu baboasa , dar mi se pare ca ne pierdem din feminitate daca purtam pantaloni d-astia, pe care sincer ii consider eminamente masculini. Nu stiu..zic si eu.
Pana una alta, prefer rochiile, imi pare rau ca-s plictisitoare.


Blonda

miercuri, 17 martie 2010

Shopping?!

V-ati uitat vreodata la tele-shopping? Eu m-am uitat azi. Si ce-am aflat?

1. Mai presus de toate, e mai importat ca un cutit sa taie un bocanc, o buturuga, o conserva decat o rosie.

2. Un pix trebuie sa fie fin, elegant, de exceptie, sa sparga gheata( la propriu), dupa care sa scrie in continuare super exceptional. Pentru ca fixul face scrisul, daca ma intelegeti.

3. Nu trebuie sa tii cure de slabire si sa faci sport ca sa ajungi slaba. Tot ce trebuie sa faci este sa porti un soi de body de elastic-guma-material minunat care te acopera de la genunchi pana sub sani total si te slabeste vazand cu ochii. Cu aceasta ocazie, ti se duce de rapa si viata sexuala pentru ca nimeni nu te-ar f*** cu costumatia aia pe tine.

4. Daca tot am adus in discutie sexul, am constatat ca cea mai simpla solutie pentru a avea o iubita tanara, blonda, cu silicoane si picioare perfecte este sa te dai cu nu stiu ce substanta in cap care ajuta la indesirea podoabei capilare. Prin urmare, 60 de ani, burtos, cazut, cu par bogat= atractie instantanee ptr barbie.

5. Apropo de atractie, evident ca nu trebuie sa faci sport ptr a arata bine. Asta am hotarat-o deja. Tot ce trebuie sa faci e sa-ti cumperi o banda d-aia cu electrosocuri (pardon, stimulare electro-nu stiu ce) pe care ti-o pui pe rand pe abdomen, fund, coapse, maini, glezne si tot asa pana devi perfect. Garantat!

Spor la cumparaturi dragilor, eu mi-am comandat deja de toate!

A voastra Blonda.

luni, 15 martie 2010

Tipic femin

Tipic feminin, sunt foarte constienta de aspectul meu. Uneori nesigura, as putea spune. Prin urmare, tipic feminin, am nevoie de complimente. Pe care le primesc si pe care reusesc sa nu le primesc frumos. Tipic feminin.
Sa va dau un exemplu: zilele trecute, un foarte bun prieten imi spunea "arati bine azi". Raspunsul meu total natural a fost "doar azi? mersi mult!" Tipic femin ati putea spune.
Sa analizam acum situatia. Sunt nesigura, prin urmare am nevoie de complimente. Pe care le primesc, dar pe care reusesc sa le "refuz". Prin urmare, ii descurajez pe cei care imi fac complimente. Asa ca raman necomplimentata. Prin urmare, incep sa gandesc ca nimanui nu-i place de mine. Na dilema!
Ce vreau sa scot in evidenta este faptul ca de multe ori, noi, femeile, ne suntem cei mai mari dusmani.


Cu stima,
Blonda

vineri, 12 martie 2010

Ghicitoare

Mi-e greu să explic în cuvinte zgomotul ăsta ciudat din mine. Se află cumva în capul pieptului şi îl asemăn cu fluturaşii pe care îi simţi când eşti in love. Numai că acum nu e nicio emoţie la mijloc. E un talmeş valmeş de gânduri, de porniri stăvilite de raţiuni. Aş vorbi şi aş spune TOT, dar nu pot.
M-aş arunca cumva într-o mare de oameni necunoscuţi, şi aş inota lejer printre prejudecăţi şi minţi înguste, aş savura fiecare bârfă ca pe o îngheţată cu nuci şi totul ar fi un mare nimic. Mi-ar plăcea să particip şi eu la răutăţi şi să le amplific. Daa, ce mi-ar plăcea să fiu un om rău şi să se sperie lumea de mine...
Să nu-şi mai permită nimeni să mă ia în braţe şi dup-aia să nu mai sune o lună, să nu-şi mai permită nimeni să mă sune atunci când e prea târziu, să ţipe şi să reproşeze lucruri pe care nu le cunoşte şi mai ales să nu-şi mai permită nimeni să mă judece pentru ceea ce sunt, ce fac şi cu cine.
Cine sunt?



Bruneta

miercuri, 10 martie 2010

Unde eşti?

În lumea asta de rahat în care trăieşti iarna în martie, în locul ăsta murdar în care e frig pe străzi, în pat şi în suflet, în holurile pline de zăpăciţi, te caut.. Şi te caut şi te găsesc, şi te pierd şi te caut iarăşi. Şi mă las bătută ca apoi să mă imbărbătez. Mă ambiţionez să te găsesc în parcurile ruginii, în Starbucks când comand o Mocha, unde muncesc, unde cumpăr haine, unde fac accident..
Şi nu eşti..nu eşti aici să mi te dezbraci de lume, de reguli şi prejudecăţi, să mă săruţi cu sclipici şi confetii, să mă explorezi de aluniţe, să mă pupi pe obraz aşa cum făceam la grădi, să îngropi în mine o super speranţă să lupt şi să lupt pentru noi.. Să nu mă mai dau bătută, să nu te mai văd ca pe o boală, ca pe un mişto pe care-l fac constant numai ca să nu mă descoperi cu adevărat.
De-ai fi aici te-aş cânta numai pe tine şi nu aş mai avea privirile împărăştiate în zece, nu m-aş mai pierde atâta printre cuvinte, aş fi atentă la ce-mi zici şi la ce-ţi doreşti, ţi-aş scrie poezii cretine şi tu ai râde de mine că nu m-ai mai văzut aşa fraierică până acum şi m-ai iubi noapte de noapte. Şi am face dragoste dimineaţa, prânz şi seara..asta până când..pleci iar.. Şi eu iar te caut şi nu te găsesc..si te înjur iaraşi şi iarăşi şi pe tine şi pe prietenii tăi că trebuie să găsesc vinovaţi..şi m-aş întreba de ce? Şi unde eşti?..


Bruneta