Despre despartiri

Mi s-a cerut sa scriu despre cum se trece mai repede peste o despartire. Pe de-o parte ma simt flatata pentru increderea acordata, dar pe de-alta extrem de descurajata. Nu stiu sa dau mari sfaturi, privesc suferinta altora cu superficialitate, din simplu motiv ca am tendinta de a o exagera pe ea mea.
Am avut o relatie de aproape 3 ani in adolescenta, genul ala de iubire bolnavicioasa, nu faceam nimic fara el iar el ma astepta sa facem totul impreuna. Am crescut impreuna, ne-am educat unul pe altul, nu ne-am certat, ne-am iubit frumos si atat, fara sa ne uitam la altii, fara sa ne pese. Evident ca a venit momentul sa ne si despartim. Eu eram in anul I de facultate si totul a fost un soc. Imi aduc aminte ca stateam cu ochii'n lacrimi, cu gatul strans (trebuie ca stiti sentimentul) in fata casei lui iar el imi spunea ca e fericit ca putem ramane prieteni. L-am luat in brate si mi-a zis sa-l las sa nu inceapa sa planga si el. Halal prietenie, acum abia ca ne mai intalnim pe strada, cu toate ca am locuit aproape un an la 500 de m departare.
Plangeam in casa, era sa-mi pic examenele, slabisem 5 kg, stateam inchisa in camera si simteam ca ma imbolnavesc fizic. O despartire te usuca, te imbolnaveste, te macina, iti ocupa tot timpul.
Nu treci niciodata total peste o despartire, cicatricile raman, adanci in comportamentul tau. Ramai cu reflexe idioate, iti tragi singura semnale de alarma si reusesti sa te indragostesti cu greu. Nu exista ceva mai greu de sters din personalitatea ta decat urmele unei despartiri.
Singurul sfat pe care pot sa-l dau in legatura cu o despartire este sa nu-ti negi sentimentele si trairile. Vrei sa te impaci, il iubesti, spune-i, macar sa stii ca ai facut tot ce-ti statea in putere. Vrei sa plangi, plangi pana ti se usuca ochii. Simti nevoia sa iesi, stai pe afara zilnic pana la 5 dimineata. Daca iti faci toate poftele si lasi sentimetele sa curga la un moment dat te vei linisti.
E lucrul de care imi este cel mai frica, sa ma despart iar, sa pic in depresie, sa ascult muzica trista si sa mananc ciocolata pana la refuz. Mi-ar placea ca dragostea sa aiba doar inceput, fara sfarsit. Mi-ar placea sa gasesc ( lucru pe care vi-l doresc si voua) o dragoste frumoasa, sincera, calma care sa nu ma raneasca in niciun fel pentru ca ranile din dragoste, sunt, cu adevarat, cele mai adanci.



A ta Blonda.
Te iubesc.

Viitor vs Prezent

Am doar 21 de ani. Nu pot sa ma gandesc la casatorie. De fapt, nu vreau. Simpla prezenta a acestui cuvant in viata mea imi provoaca o frica de nedescris. Nu pot sa ma imaginez cu un copil, asezata "la casa mea", gatind pentru familie intr-o duminica seara.
Viata mea este atat de ancorata in valul prezentului incat nu pot sa iau acum decizii care sa-mi influenteze viata. Nu pot sa-mi tratez relatiile ca fiind de viitor, nu pot sa-mi impun un anumit comportament gandindu-ma ca peste 5 ani o sa-mi faca bine. Daca vreau sa fac ceva, voi face, chit ca e bine sau nu pentru viitorul nostru, respectiv al meu.
Vorbind azi cu prietena mamei care imi spunea extrem de hotarata ca femeia trebuie curtata pana la casatorie, urmand ca dupa sa-si curteze ea barbatul, am realizat ca nu sunt in stare sa fac asa ceva. Imi spunea sa fac doar ce am chef, sa-l fac pe barbat sa simta ca-i fac un favor ca-mi petrec timpul cu el urmand ca dupa "acel pas" sa am grija sa-i fac toate poftele. N-am reusit sa diger informatia asta. Din simplu motiv ca nu ma vad vreodata facand acel pas. Eu o sa-i fac acum placerile, chit ca lucru asta probabil ca o sa ne afecteze relatia pe termen lung sau o sa dezechilibreze balanta puterilor in cuplu. Nu pot sa-l privez de un capriciu gandind ca mai incolo pot sa i le dau pe toate. Pentru mine nu exista tot restul vietii, pentru mine exista acum. Sunt un exemplu de hedonism pana in maduva oaselor iar lucru asta se reflecta in toate relatiile mele.



Blonda

Poezie

De Ilie.
Evident, n-am niciun fel de poezie in mine. Si nici nu incerc sa ma dau poet. Mai bine sarcastica, mai bine rece, mai bine directa. Mai bine ne traim viata pentru acum, facem ceea ce simtim ca e bine, radem, plangem, mancam, bem si ne iubim. Decat semidoct, mai bine simplu. Decat extravagant, mai bine lejer. Decat sa incerci in zadar, mai bine taci. Nu mai analiza pana in radacini si dincolo de ele, nu mai cauta, accepta.
Decat sa strici tot ce-i frumos, fructos pe lumea asta printr-o exprimare schioapa si o analiza pseudo-profunda, mai bine te bucuri.
De ce sa incerci cu toata puterea sa devii diferit, sa-ti renegi adevarata natura , incercand sa-ti conturezi o imagine si personalitate pe care, de cele mai multe ori nici tu nu o suporti? Doar in incercarea de-a dreptul disperata de a te diferentia? Din nastere, suntem diferiti, din varful degetelor pana in varful ultimului fir de par. Incercarea ta de a iesi in evidenta nu face decat sa te indeparteze de adevarata ta natura. Ca intr-un cerc vicios, incercarea ta fortata de a te remarca, te baga in sacul fara fund al oameniilor excentrici, toti cu aceleasi cuvinte, haine, freze si gesturi. Sunteti o mare de speciali identici.
Felicitari unicului fortat, ajuns banal!

Blonda.

Barbati

Barbatii sunt niste fiinte tare complexe. Precum stiu sa dea rateu, asa stiu sa si impresioneze. Barbatii stiu sa iubeasca si sa dea cu flit, depinde daca au intalnit persoana potrivita care sa-i puna cu botul pe labe. Barbatii sunt usor de manipulat, precum sunt la fel de nenorociti si de nemilosi. Barbatii nu gandesc lucrurile din mai multe puncte de vedere, pentru ca gandirea lor individuala este de-ajuns si evident, suficienta. Nu au nevoie de sfaturi, decat daca vin necerute, si daca vin, tind sa dea impresia ca nu le iau in considerare, desi aproape de fiecare data, tin cont de ele.
Imaginea lor, in fata altor barbati, este intangibila. Niciun barbat nu va lasa impresia de slabiciune in fata altuia, pentru ca fiecare barbat este cel mai smecher si smenar dintre toti barbatii vii si nu numai. Barbatii mint, nu de placere, ci de nevoie.
Ei asculta, nu baga la cap, nu inseala, ci compara. Barbatii plang atunci cand sunt respinsi si fac sa planga atunci cand sunt bagati in seama in exces. Barbatii sunt spectaculosi, au nevoie de cat mai multe laude, omagii si aplaude, ei vor sa se dea in spectacol, sa moara fanele dupe ei, sa primeasca mesaje si sa dea ignore la telefoane. Barbatii fac pe nebunii cand ii suna vreouna cand sunt in grupul lor de bajetzi, dar cand ajung acasa, imediat dau mesaj la "iubitah" ca sa nu care cumva sa se supere fata si sa ramana fara "datu la buca" asigurat.
Barbatii au, in general, o singura fata mai speciala la care renunta foarte greu si la care se raporteaza de fiecare data cand intalnesc pe cineva nou. Ei, si cand acea fata le-o trage (scuzati franceza) pe la spate, atunci toate femeile devin curve si ei, barbatii, devin niste aparate de f**** orice bestie de fata pe care o intalnesc in viata.
Barbatii, sunt prieteni buni cu fetele, dau sfaturi in general valabile, desi in marea majoritate a cazurilor, isi imagineaza posturi intime cu ei si amicele lor. Barbatii vor sa cunoasca cat maim multe tipe, si totodata sa aiba mai mult timp cu prietenii. Vor sa iasa la o bila, sau la meci, dar fetele cand ies la suc sunt exagerate.
Barbatii vorbesc mai mult ca fetele despre relatiile lor si aproape de fiecare data, ce ai facut tu cu el in pat, este aproape sigur ca stie si prietenul lui.
Barbatii sunt fiinte frumoase, greu de inteles, usor de iubit. Sunt motivul pentru care ne facem frumoase cand iesim din casa, motivul pentru care plangem si radem.


Bruneta

Si tot degeaba :)

Azi te-am vazut cu mainile. Te-am pictat cu buricul degetelor si linia corpului era exact asa cum mi-o aminteam. Azi ti-am colorat buzele cu aceleasi cuvinte dulci si am simtit iar ca nu mai vreau sa treaca. Dar na, am furat momentul, l-am intepenit in mintea mea cu cele mai mici detalii si nu mi-as fi dorit nimiiic altceva sa fur intr-o vineri dimineata. Decat sa te fur pe tine. Te-am furat de pe facebook, de pe messenger, de la munca, de la telefon. Te-am furat de la ei si de la ele, din cluburi si din masini pline de fum.
Si tare as vrea sa ne mai fure momentele astea frumoase, sa ne tina sechestrati si sa nu primesca recompense, sa ne umileasca cu saruturi si zambete pana ma satur de tine. Sa ma satur sa te tin in brate si sa-mi doresc sa nu ne fi cunoscut niciodata:)



Bruneta. Sau Blonda. Sau..

Timpul

Pentru mine timpul nu e medicament. Timpul nu vindeca, nu ajuta, timpul doar trece. Si cu cat trece, te face sa te obisnuiesti mai mult cu ideea. Cu ideea e ca ai ramas un "what if", ca ai ramas o initiala intiparita in minte si inima. Timpul nu rezolva, el amplifica.
Amplifica ura, iubire, dor, resemnare. In loc sa diminuezi sentimentul, el prinde amploare. Timpul trage de lacrimi, de nervi, timpul deseneaza regrete, se lasa greu pe invataminte si atunci te-apuca durerile. De spate, de inima, de suflet.
Nu-ti mai doresti, nu mai speri, nu mai regreti. Timpul nu spala, nu curata, nici macar nu clateste. Murdareste tot! De la sosete la mesaje, la poze la saruturi. Saruturi murdare de oftica.



Bruneta

Femei..

Azi am auzit de o fata care se culca cu prietenul cel mai bun al iubitului ei si alta care se "iubeste" cu iubitul prietenei ei cele mai bune.
Sunteti geniale fetelor! Zau ca nu va inteleg, daca faceti tampenii de genu, de ce nu reusiti macar sa va ascundeti mai bine? Daca tot sunteti suficient de inteligente incat sa jucati pe degete barbatii , de ce nu sunteti si destul de smechere incat sa nu afle lumea de "combinatiile" voastre? Sunt complet dezamagita nu de faptul ca isi inseala sau nu iubitii, asta se mai intampla, ci de faptul ca trec peste tot devotamentul prietenilor apropiati.
La mai mare! Dupa ne intrebam de ce suntem considerate curve!





Blonda.

Prieten-Iubit-Prieten

Faceam ieri o retrospectiva, comparand fostele relatii cu actuala si am realizat ca am ajuns sa-mi cunosc iubitii cu adevarat abia dupa ce eram deja parteneri.
Ajungi sa-l cunosti fizic pe cel de langa tine, in cele mai mici detalii, ii cunosti fiecare cm de piele si fiecare fir de par, stii cum ii reactioneaza corpul, ii recunosti mirosul peste tot si totusi, habar n-ai cine e cu adevarat. Nu stii cum o sa reactioneze in situatii limita, nu stii exact daca minte, nu stii ce a facut pana atunci. Stii doar ce si cat vrea el sa-ti spuna si sa-ti arate. Daca ramai suficient cu el, ajunge sa-ti devina prieten, sa prindeti incredere unul in altul si sa va cunoasteti cu adevarat. Deci dupa iti este iubit, iti devine prieten. Periculoasa afacere as putea spune. Uneori ai noroc, alteori deloc. Eu am avut ghinion o singura data cand, dupa o anumita perioada petrecuta alaturi de iubitul meu de atunci, am descoperit ca nu e un om normal deloc si ca, daca l-as fi cunoscut cu adevarat inainte sa ma simt atrasa de el si sa fac pasul stupid de a incepe o relatie cu el, as fi fugit cat m-ar fi tinut picioarele.
Nu e oare mai sigur sa-ti iei iubit un prieten? Bine, evident exista riscul sa nu fie pasiune intre doi prieteni, dar sa spunem ca ea este prezenta. Nu e oare perfect sa sari peste conversatiile de curtuazie, atat de enervante,in urma carora incerci sa-l cunosti pe cel de langa tine? Daca iti e prieten cu adevarat, stii ce gen de om e, cum s-a purtat cu altele, daca minte, pe cine minte, ii stii majoritatea defectelor si calitatiilor. N-are rost sa va spun, din punctul meu de vedere, cate avantaje are o astfel de relatie, insa probabil ca cel mai mare dezavantaj este ca in urma unei despartiri, iti pierzi atat iubitul, cat si prietenul cel mai bun. Atunci nu o sa mai ai pe umarul cui sa plangi, nu o sa mai ai la cine fugi, iar drum inapoi, de la iubit la prieten, nu cred ca exista.
In concluzie, votez pentru transformarea prietenului in iubit, insa cu mare grija. Oare relatia chiar va functiona sau te vei alege, la sfarsit, cu nimic?


A voastra Blonda.

Sunt in pana de idei...

Cred ca am intrat intr-o pana de idei impreuna cu bruneta. Personal, incerc sa va mai scriu ceva dragut de vreo saptamana si tot nu iese. Azi incepusem sa va scriu despre sani falsi. Am zis, totusi, ca nu e un subiect prea interesant si am abandonat ideea. Asa ca ,din intamplare, am ajuns sa vad toate postarile pe care le incepuse bruneta si nu le-a terminat + toate pe care nu le-am terminat eu. Cate chestii prinsesem avant sa va povestim si la cate am renuntat! Cred ca am ajuns iar sa ne cenzuram, sa nu va povestim lucruri din viata noastra.
Facand o legatura cu titlu, atat bruneta, cat si eu ne aflam intr-o perioada a vietii noastre extrem de incarcata. Eu imi fac licenta, practica, imi ocup tot timpul gandindu-ma la "cineva" , am avut balul si multe multe alte lucruri. Imi vin prietenele in tara, ele si-au inceput vacanta de vara, eu evident ca vreau sa le vad zilnic si tot asa. Bruneta e prinsa in tot felul de trairi, experiente si experimente care, de asemenea ii mananca tot timpul. Prin urmare, ne cerem scuze pentru absenta noastra de pe blog, promitem ca vom reveni in momentul in care ne facem ordine in viata, prioritati, ganduri si inimi.

V-am pupat dragilor,
Blonda!

Momente

Astazi nu scriu despre nimeni. Nu scriu nici despre tine, nici despre nimeni. Scriu despre momente. Alea pe care nu le astepti, alea pe care nu le planifici, care se intampla cand te astepti mai putin si-ti fac viata o poezie.
Ma refer la acele momente perfecte in care nu-ti doresti sa fi facut nimic altceva, cu nimeni altcineva, nicaieri altundeva. Ma refer la acele momente pline de zambete, creionate parca de un copil cu cea mai nevinovata intentie, cu cea mai dulce coloristica, cu cele mai conturate idei.
Ma refer la acele momente in care iti e somn, dar nu dormi ca sa nu care cumva sa ratezi vreo secunda, cand mananci clatite cu nutella, omleta cu cascaval si fumezi tigari de cirese.
Atunci cand furi un pupic in somn si te tii strans in brate, parca sa mai retii un pic din parfumul momentului cat pentru data viitoare. Atunci cand razi ca prostul, fara motiv, pur si simplu ca ti-e bine si esti fericit, nu pentru ca ai luat examenul sau pentru ca te-au acceptat la job, ci pentru ca ti-a iesit gluma.
Atunci cand esti molesit si simti ca te ia oboseala, sa te apuci sa scrii pe blog si numai amintindu-ti de clipele astea perfecte sa-ti zboare orice urma de somn si sa incepi sa zambesti cretin.
Astea mi-au lipsit mie. Momentele astea.



Bruneta

Mereu azi

Astăzi am fost copil. M-am jucat şotronu, am desenat cu creta pe asfalt, am jucat basket şi am ascultat UB40.
Vorbeam cu un prieten despre cât de tare ar fi să ne strângem mai multi de 1 iunie undeva în Herăstrău şu să ne jucăm toate jocurile copilăriei. Şi facem şi niţică mişcare. Ziceam să le încercăm pe toate: ţările, frunza, lapte gros şi toate nebuniile. Cine se bagă?
Astăzi am uitat de licenţă, de dureri, de gânduri. Astăzi nu mi-a păsat, astăzi nu am vrut.

Mi-e dor să fiu copil..


Bruneta (pe bune:P)

5 mai!

Ziua barbatului, in parcul copilului. Ce-mi place alaturarea asta, oare campania a fost gandita de un grup de feministe?:D

Un piedestal imaginar..

Iata ca ne intoarcem la subiectul meu preferat, dezamagirile in dragoste.
Facand un rezumat al tuturor dezamagirilor mele si ale altora, constat ca cel mai mare soc il avem in momentul in care descoperim ca pentru cel de langa noi, nu reprezentam chiar buricul pamantului. Asa am patit cu un fost iubit, am fost cu el vreo 3 ani, l-am rugat sa faca ceva pentru mine, sa-si treaca peste puteri si temperament si sa se schimbe. Atat de mare mi-a fost socul cand m-a refuzat, incat am rupt relatia. Sau ma rog , prin refuzul lui, probabil ca a rupt-o el...
In schimb, am facut-o si eu o data. I-am dat cuiva impresia ca este universul meu iar atunci cand a incalcat limitele oricarui comportament decent, l-am trezit la realitate. Probabil ca suferinta lui a avut ca motiv direct falsa impresie pe care i-o schitasem. Ii spuneam mereu ca fara el nu pot, dar i-am dovedit, in final ca pot sa-mi vad de viata.
Concluzia mea e sub forma de sfat. Cascati bine ochii,nu va suiti singuri pe piedestal, dar nu va relaxati in momentul in care ati fost suiti acolo de partener. Pana la urma, suntem speciali pentru "jumatatea noastra" atat cat ne este permis, nu cat ne imaginam sau dorim noi. Hai, trezirea la realitate!



A ta Blonda.

Ne nepredictibil

Voi începe acest post optimist prin a vă spune că am fost minciunoasă. Hehe, ce-ţi mai rânjeşte fasolea :))
Nu, am minţit cu dilema, evident că am fost la mare! Evident că m-am kudos-it cu Blonda, m-am mission-ărit până dimineaţa (Blonda a fost mai culă şi s-a office-it). Am râs, am făcut poze, m-am plimbat, am mirosit marea, am fumat şi am băut. Că pentru "bagabonţit" e 1 mai-u. Ah, şi 2 mai la fel. Că doar e ziua tineretului.
Aşasar, acest uichend ante-sesiune, licenţă, teaser pentru vara periculoasă ce va să vie, n-a adus nimic imprevizibil. Ştiam cu cine am să mă văd şi unde, peste cine am să mă întâlnesc total "din întâmplare", cum am să mă simt şi cum am să reacţionez, cât am să mă distrez, ce stare am să am, ce o să-mi doresc şi de la cine.
Ş uite aşa, "nosce te ipsum"-ul prinde forme. Încep să-mi dau seama de cât mai multe lucruri care mă/ne înconjoară. Şi e al naibii de mişto!
Cea mai frumoasă zi, în fiecare zi!



Bruneta

P.S. Mulţumesc prietenului Daniel pentru splendida melodie care mi-a făcut dimineaţa :D