Mi-a fost mereu rusine de rusinea oamenilor. Mi-a fost rusine de momentele in care oamenii sunt umiliti de altii. Din punctul meu de vedere, cand tratezi o persoana cu lipsa de respect, ii omori sufletul, caci poate nimic nu doare mai tare decat umilinta.
Nu suport pustii corditi care umilesc femeia de serviciu de pe holurile liceului. Nu suport studentii inapti, care isi imagineaza ca sunt in stare sa cucereasca lumea, dar care isi umilesc profesorii la cursuri. Nu suport angajatii suficienti, plini de ei, care vorbesc de sus clientiilor lor. Nu suport sefii aroganti care isi umilesc angajatii. Nu suport pe nimeni arongant si lipsit de respect. Cei nerespectuosi, au o problema cu stima de sine, sunt frustrati, limitati si rai. Respectul este, probabil, cea mai importanta lectie pe care o invatam acasa.
Respectul fata de altii, indiferent de clasa lor sociala, nivelul intelectual, denota respect de sine. Esti, in ochii mei si a multora dintre prietenii mei, o scursura a societatii cand ajungi sa vorbesti de sus femeii care iti spala wc-ul.
Cu respect,
blonda
duminică, 24 aprilie 2011
Despre blog
Mi-aduc aminte cand am hotarat sa scriu. Ma plimbam seara pe Magheru cu bruneta mea si imi povestea ca a avut un blog la un moment dat. M-am gandit ca o sa ma ajute cumva, vreodata, in cariera mea si am zis, ok, hai sa o facem si pe asta. E foarte usor sa ai blog in doi. Vina, ca si responsabilitatea, se imparte. Daca ma face cineva proasta pe blogul asta, a facut-o si pe bruneta si cumva se anuleaza comentariu. Caci, daca despre mine nu stiu ce sa spun, bruneta nu e proasta sigur :)
La inceput mi-am propus sa scriu in stilul fabulist. Putin comic, dar cu morala. Sincer, realizez pe zi ce trece ca nu sunt in masura sa dau sfaturi sau lectii de viata nimanui. Nu sunt experta in nimic, nici macar in pantofi, asa ca mi-am asumat un rol mult prea elevat pentru situatia mea actuala. Apoi, am fost cuprinsa de dezgust profund si am inceput sa refulez. Aiurea, la ce foloseste refularea scrisa? Nu ne ajuta sa inaintam sau sa reparam nimic. Am aratat cu degetul, am blamat, am pus la perete, am atras alte refulari si ... cam atat.
De la un timp mi-am dat seama de stupizenia stilului pe care il abordasem si de plictiseala generala instalata pe blog. In schimb, daca vreti sa-mi acceptati umila indrazneala, am sa va plictisesc in continuare, pe voi, cei cativa care inca va doriti sa ascultati sfaturi de la o experta in nimic.
Cu drag,
cu respect,
a voastra blonda.
La inceput mi-am propus sa scriu in stilul fabulist. Putin comic, dar cu morala. Sincer, realizez pe zi ce trece ca nu sunt in masura sa dau sfaturi sau lectii de viata nimanui. Nu sunt experta in nimic, nici macar in pantofi, asa ca mi-am asumat un rol mult prea elevat pentru situatia mea actuala. Apoi, am fost cuprinsa de dezgust profund si am inceput sa refulez. Aiurea, la ce foloseste refularea scrisa? Nu ne ajuta sa inaintam sau sa reparam nimic. Am aratat cu degetul, am blamat, am pus la perete, am atras alte refulari si ... cam atat.
De la un timp mi-am dat seama de stupizenia stilului pe care il abordasem si de plictiseala generala instalata pe blog. In schimb, daca vreti sa-mi acceptati umila indrazneala, am sa va plictisesc in continuare, pe voi, cei cativa care inca va doriti sa ascultati sfaturi de la o experta in nimic.
Cu drag,
cu respect,
a voastra blonda.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)