În așteptare

Azi am așteptat. Așa cum așteaptă un cățel să-l freci pe burtică și să te joci cu el. Am așteptat să primesc niște scuze, niște păreri de rău. O bicicletă sau o pereche de role. Sau poate un set de cauciucuri noi. Sau second, nu mă deranjează. Sau niște bani. Am așteptat maxi-taxi, am așteptat un mesaj, un telefon..
Din nefericire, am așteptat și un -sign in- și cheful de invățat. Am așteptat o îmbrățișare și o alinare.
Și n-a venit niciuna...
Uneori trebuie mai mult decât să aștepți șă să-ți dorești. Trebuie să faci.


Bruneta!

Sine pentru Sine

Sunt ceea ce s-ar numi o romantica absoluta. Cred in dragoste, in relatii, in povesti de dragoste. Saptamana trecuta insa, am primit un soi de lectie.
A venit in vizita la noi o prietena din tinerete de-a mamei. Nu are copii, nu are sot, nu are nimic din ceea ce as considera eu o viata perfecta. Nu m-am putut abtine, am intrebat-o cum de a ajuns in situatia asta, ca si cum ar fi un subiect tabu. Mi-a povestit ca a avut destui iubiti si ca inca are unul cu care se vede atunci cand are nevoie de acel mult iubit timp intim. A ramas chiar insarcinata de doua ori insa pentru ca stia ca barbatii nu-si doreau copii, nu a vrut sa-i constranga sa stea langa ea. Nu i-a gasit perfecti pentru ea, nu i-a iubit suficient, nu a fost pregatita sa faca concesii majore pentru a mentine o relatie. In schimb, si-a petrecut timpul iubindu-se pe sine, si-a cumparat tot ce putea mai bun si mai frumos, a citit, si-a descoperit pasiunile, si-a analizat si invatat propria persoana asa cum cineva prins mereu intr-o relatie nu are timp.
E un o lectie buna pentru mine, avand in vedere ca nu ma pot imagina singura, fara un barbat langa mine. Consider ca mi-am petrecut majoritatea timpului cunoscand baietii de langa mine, in loc sa imi fac o analiza profunda mie. Recunosc insa, n-am inca suficient curaj incat sa incep sa ma analizez.



A voastra Blonda

Sine contra Sine

Am ajuns sa-mi constientizez clar defectele si mi se intampla sa ma revolt impotriva mea si a neputintei mele de a ma indrepta. De mult mi-am desenat exact persoana pe care imi doresc sa o reprezint, de mult am citit toate cartiile care ar fi trebuit sa ma indrepte si de mult am hotarat trasaturile de caracter de care trebuie sa scap.
Lupta asta imi provoaca o nefericire pronuntata. Imi doresc sa fiu propria persoana, cu defectele mele majore si sa fiu iubita pentru ele. Pe d-alta parte, asemenea tuturor, tind spre "my personal best" si incerc sa-mi fiu propriu stapan, sa sterg din mine acele reactii, vorbe si ganduri pe care le dispretuiesc alaturi de cei din jurul meu.
Mi-am propus sa ma indrept caci incep sa simt consecintele propriului meu comportament defectos insa dorinta mea vine in contradictie directa cu increderea in naturalete si in lipsa de prefacatorie.
Asadar, e corect sa-ti iei viata in maini si sa devii propriu stapan sau sa traiesti natural, cum iti dicteaza sufletul si impulsurile?



A voastra Blonda

Dragoste ca-n viata

Jumatatea blonda a blogului m-a provocat la un raspuns. Exista dragoste ca in basme! Exista in orice moment si-n orice rahatel, atata timp cat esti deschis. Atata timp cat vezi cu inima si simti cu sufletul, cand mirosi a gladiole orice situatie de rahat. Si desi pare a situatie utopica, chiar nu e. Nu trebuie decat sa oferi si sa apreciezi ce primesti. Ca primesti palme si flori, sa te bucuri tot la fel.
Vedeti voi, dragostea e ca o bucata de chec. Are exteriorul dulce si moale si descriptibil, dar cum patrunzi mai profund, nu prea-ti mai gasesti cuvintele, stii decat ca e ceva cu ciocolata.
Dragostea e in carti, in piata, pe strazi si in benzinarii, la gradinite si la orfelinate. Dragoste e peste tot. Nu trebuie decat sa credem in ea. Si sa n-o luam la misto. Decat atunci cand te ia ea la caterinca :D



La Brunette :)

Dragoste ca-n basme.

Ne-am strans ieri in fata catorva pahare de suc 9 fete. Inevitabil, am trecut prin toate subiectele, de la barbati la femei usoare, oprindu-ne la dragoste. Si spre marea mea surpriza, fetele nu prea mai cred in dragoste eterna.
Ce s-a intamplat cu povestea cu printesa si printul care au trait fericiti pana la adanci batraneti?Si ce s-a intamplat cu idealul nostru in dragoste? Cum putem spera vreodata ca vom gasi dragostea adevarata daca nici macar nu credem in ea?
Oare chiar s-a stricat societatea atat de mult incat sa fie imposibil sa-ti consumi frumos povestea de dragoste? Oare povestile nefericite ale tuturor prietenelor noastre ne-au anulat convingerile si sperantele? Si oare am cunoscut cu adevarat nefericirea incat sa ajungem sa punem la indoiala existenta celui mai important element al universului nostru, chiar dragostea?
Eu ma declar ultima romantica, am toata convingerea ca exista dragoste adevarata, devotament total si sentimente profunde.Evident ca am momentele mele de cumpana dar de fiecare data cand incep o noua poveste de dragoste, sper ca este dragostea suprema. Daca nici macar eu n-am incredere in relatia mea , cum sa ma astept ca altii sa creada in ea? Si daca nu cred in dragoste adevarata, cum sa sper ca o sa o intalnesc?
Hai sa fim mai deschisi la povesti cu printi si printese, cred ca fericirea cuplului nostru sta in mainile noastre, nu ale societatii in care traim. Hai sa credem in noi, ca apoi, sa inceapa si ceilalti sa creada. Si mai presus de orice, haideti sa credem in dragoste ca-n basme, indiferent cat de greu ni s-ar parea de gasit.


A voastra Blonda

Adio

Am fost trezita de dimineata de rugamintea aproape disperata a mamei de a o ajuta. Lupoaica noastra de 13 ani facuse atac cerebral , iar din cauza spasmelor musculare isi musca limba. M-am dus la frumoasa noastra catea de 60 de kg, crescuta cu grija si dragoste de cand era un ghemotoc de blana si am incercat sa o linistesc. Vedeam in ochii ei disperare iar prezenta sumbra a mortii nici nu te lasa sa plangi.
Cu toate ca tata este total impotriva actelor de genu, am hotarat toti sa chemam veterinarul sa o eutanasieze. In urma unui scurt control, ne-a spus ca e mult prea batrana ca sa-si revina total si ca , intradevar, am face o alegere corecta daca am adormi-o. Totul s-a terminat in 3 secunde, Xena (caci asa o chema) s-a linistit, i s-au relaxat toti muschii si a plecat la fel de spontan cum venise in viata noastra.
De 5 ani de zile, anual, ne moare cate un catelus. Cate un sufletel pe care l-am crescut de mic si care ne-a adus atata bucurie, pe care il consideram parte din viata si familia noastra. De 5 ani, de fiecare data cand ne plangem ca suntem nefericiti, parca primim inca o lectie.
Asa sunt oamenii pana la urma, pana cand nu vad ca se poate mult mai rau, nu isi apreciaza cu adevarat viata. Cred ca a venit momentul sa fim multumiti si fericiti cu ce avem. Iar daca nu suntem, acesta este momentul sa schimbam ceva, fara a ne mai plange de nereusitele noastre.

A voastra Blonda.

Trebuie

Sunt dependenta de fericire. As face orice sa simt ca explodez de-atata bine, sa surpind momentul si sa-l capturez la mine in brate pana fac febra musculara. Iubesc sa rad cu gura pana la urechi fara sa-mi fac griji pentru ziua de maine si sa fac orice sa-i fac si pe ceilalti sa rada. Iubesc sa iubesc, sa-mi alint cateii, sa-mi pup iubitul, sa fac mancare si sa ma felicite lumea pentru cat de buna e. Iubesc telefonul mamei de dimineata in care ma face sa rad pentru ca incearca sa-mi imite prietenii in jargon si e extrem de simpatica cand stalceste cuvintele. Iubesc "cel mai minunat copil" pentru dovada de cel mai cuminte, harnic, sufletist si marinimos om pe care-l cunosc, o iubesc pe Blonda ca e aici cu mine, la telefon, pe blog, la cafea, in viata mea. In cele din urma, iubesc pana si cel mai negru punct din existenta mea umila pentru ca asa trebuie. Pentru ca trebuie sa iubesc.

Imi cer scuze pentru intarziere! :)


Bruneta

Ce vanam?

Barbatii vaneaza femeile ca pe trofee. Le vor atentia, trupul si fidelitatea. Un mascul interesat de o anumita femela ii va face pe plac pana cand va obtine ce isi doreste de la ea. O va alinta, asculta, va rade la glumele ei pana cand aceasta ii va da marele premiu. Din pacate, de obicei e vorba de sex. Odata ce-l obtin, in majoritatea cazurilor, barbatii isi pierd interesul.
La femei e invers. Noi incercam sa ne lasam cu greu,sa parem indiferent, neinteresate si sa putem barbatii la munca pana le oferim marele premiu. Dupa, incepe vanatoarea noastra. Noi vanam sentimente si, in general, stabilitate. Il vom flata, vom merge dupa el, ii vom spune ca e cel mai bun si ca avem nevoie de el pentru a-l convinge sa ne stea aproape. Noi le vanam sentimentele, ei ne vaneaza trupul.
Mai trist este faptul ca motivul pentru care vanam ne influenteaza direct relatia. Barbatul va da tot ce are mai bun pana in momentul in care isi va vedea femeia linistita, gata sa-si abandoneze toti admiratorii si sa se abandoneze in bratele noului ei iubit. Femeia in schimb, va munci din greu sa-si convinga barbatul sa ramana langa ea, sa-l tina satisfacut, fericit si indragostit. Daca in cele din urma femeia oboseste in acesta incercarea continuua de a-si pastra iubitul si renunta, acesta va incepe iar sa lupte pentru a-si recastiga femeia.
Fara a insinua ca vrunul dintre sexe procedeaza gresit atrag atentia asupra faptul ca ne-ar fi cu adevarat mult mai usor daca am darui daca nu la fel de mult, macar in acelasi timp.



Blonda

Dragoste ori ba

Zilele trecute imi povestea un amic cum ca nu mai are chef de nimic. Intrebarea mea aproape cliseu a fost, evident, "esti indragostit?". Baiatul nu era, era doar obosit.
Stand insa 2 minute in cumpana, am realizat ca atribuim indragostitului tot felul de alte stari antitetice. Cand esti indragostit, lumea toata ar trebui sa fie roz, sa fii plin de viata si de veselie. Nu? Ca doar dragostea este sentimentul pozitiv suprem din care se deriva alte stari si sentimente de bine, nu de rau.
Bun, s-atunci, ajung la ideea ca nu ne indragostim cum trebuie. Sau de cine trebuie. In loc sa ne umplem inima cu fericire, dragostea asta "moderna" ne-o umple cu amaraciune, confuzie si altele.
In concluzie, inainte sa ne aruncam in relatii si "indragosteli" care ne fac mai mult rau decat bine, sa ne oprim si sa ne punem serios intrebarea daca doar suntem dusi de val sau simtim vrun soi de dragoste.



Numai a ta Blonda