joi, 29 iulie 2010

Fantomele trecutului

Asa cum pisica alege sa-si ingroape rahatul in nisip, asa am ales sa-mi acopar si eu ranile trecutului. Problema e ca incep sa puta...
Exista evenimente, persoane si fapte care te marcheaza atat de puternic incat, cu toate ca le-ai uitat de mult existenta, iti mananca din temperament si iti lasa o urma adanca in fiecare refulare si fiecare gest. Oricat de multe lacate ai pune usii memoriei, tot reusesc sa se strecoare cumva pe sub usa si sa te traga inauntru.
N-am descoperit inca ce sa fac cu amintirile astea. Am aflat insa ca mai important decat incercarea de a le uita, este sa-ti asumi existenta lor si sa constientizezi faptul ca iti afecteaza cotidianul.
Vorbeam mai de mult despre sinele adevarat, neatins de interventia persoanelor din viata fiecaruia. Nu stiu cum sa-l redescopar, sa iert, sa uit si sa arunc micile reflexe nervoase care imi marcheaza atat de mult personalitatea. Parca, cu cat incerc mai mult sa uit, cu atat imi intra mai mult in subconstient si cu atat mai multa putere au cand ies la suprafata...
As vrea sa-mi infrunt demonii, sa distrug raul de la radacina si sa redevin eu. Sa ma intorc la personalitatea mea de baza, nealterata de existenta acestor amintiri parca fantomatice..




A voastra blonda

7 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. De ascuns, nu ai cum sa le ascunzi! Pentru ca ele sunt in interiorul tau, in sufletul tau! Mai bine zis in subconstientul tau. Din cand in cand supapa dintre constient si subconstient se deschide si aceste lucruri apar la suprafata!Este un proces ireversibil pana la un moment dat!
    Presupun ca esti o persoana crestina si credincioasa si ai avut parte de Taina Botezului. Un al doilea botez pe care tb sa il aiba fiecare crestin este Taina Spovedaniei. Spovedania, pocainta sau marturisirea este Taina prin care Dumnezeu iarta, prin intermediul preotului duhovnic, pacatele marturisite de crestini cu sinceritate in scaunul spovedaniei.

    Nu stiu care este perceptia ta vis-a-vis de aceste lucruri, asa ca ma opresc aici. Daca doresti si simti nevoia, putem detalia ulterior. Un singur lucru iti mai spun: nu te lega in aceasta poveste de haina preoteasca, de dogma bisericii....etc, pt ca.....nu te vei mai spovedi niciodata! Si iti dau dreptate! Ia-o ca pe o credinta personala! Daca te-ai botezat....de ce nu te-ai spovedi???

    Metaforic, lucrurile stau cam asa: fiecare dintre noi isi are crucea lui pe care si-o cara in spate. Prin pacatele pe care le facem, batem cate un cui in lemnul crucii. Intr-un moment dat, realizam ca am gresit, si incercam sa reparam pacatul. Ce facem?? Scoate-l cuiul cu un cleste din bucata de lemn. Dar gaura in acea bucatica de lemn ramane!! Si din cand in cand ne aducem aminte de ea si ne doare! Taina spovedaniei umple aceea gaura si te ajuta sa mergi mai departe cu inima curata!

    Cam atat. Bafta.

    Anonimul Fricos

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai tocmai, in ultimul timp viata mea este atat de frumoasa incat in rarere ocazii cand sunt vizitata de "fantome", sunt cu atat mai marcata..

    RăspundețiȘtergere
  4. Dumezeule, ca ineptii... ma Laura, ma Raluca, umpleti-i ma gaura astuia... hihih

    RăspundețiȘtergere
  5. eu nu prea prind ideile pe care a incercat anonimul fricos sa le posteze. am citit ceva de spovedanie ceea ce e foarte ok .. fara nicunul din argumentele pro sau contra ale lui :) .. asa ca iata proaspat intors si eu imi voi da cu parerea p`acilea :) sarutmana .

    RăspundețiȘtergere
  6. cred si eu ca 'fantomele' sunt posibile datorita 'neiertarii'...

    ...si lipsa de iertare primita prin Sf Spovedanie, pt relele personale (si absolut toti gresim!), si lipsa de iertare data (pt care poate nu am avut puterea, care se ia de la Dumnezeu, nu prea o putem dobandi singuri).

    RăspundețiȘtergere