Am ajuns sa-mi constientizez clar defectele si mi se intampla sa ma revolt impotriva mea si a neputintei mele de a ma indrepta. De mult mi-am desenat exact persoana pe care imi doresc sa o reprezint, de mult am citit toate cartiile care ar fi trebuit sa ma indrepte si de mult am hotarat trasaturile de caracter de care trebuie sa scap.
Lupta asta imi provoaca o nefericire pronuntata. Imi doresc sa fiu propria persoana, cu defectele mele majore si sa fiu iubita pentru ele. Pe d-alta parte, asemenea tuturor, tind spre "my personal best" si incerc sa-mi fiu propriu stapan, sa sterg din mine acele reactii, vorbe si ganduri pe care le dispretuiesc alaturi de cei din jurul meu.
Mi-am propus sa ma indrept caci incep sa simt consecintele propriului meu comportament defectos insa dorinta mea vine in contradictie directa cu increderea in naturalete si in lipsa de prefacatorie.
Asadar, e corect sa-ti iei viata in maini si sa devii propriu stapan sau sa traiesti natural, cum iti dicteaza sufletul si impulsurile?
A voastra Blonda
makar scrie si tu corect... "devii" nu "devi"
RăspundețiȘtergereSi despre ce scriu n-ai nicio parere, asa-i? E bine!
RăspundețiȘtergere