Citind diverse articole pe net , constat destul de mirata ca am avut episoade obsesiv-compulsive ( na! ca am recunoscut public ca din cand in cand sunt dereglata psihic :D ). Concret, am tendinta de a-mi fixa un subiect de gandire pe care il macin si-l intorc si il despic pana cand reusesc sa creez adevarati monstri. Prima obsesie am facut-o acum vreo 6-7 ani cand , in permanenta, ma gandeam ce ar face "cutarica" ( si sa ne intelegem, cutarica este o persoana anume, nu un exemplu) in locul meu. Anul trecut m-a lovit alta obsesie , iar de vreo 5 luni de cand m-am mutat iar acasa, inca una. Astea doua s-au legat de neindeplinirea scopurilor mele. Neatingerea scopurilor ma faceau sa ma automutilez psihic, ma simteam incapabila, inapta, nefolositoare si aveam grija sa mi-o spun zilnic.
Am constatat insa ca odata cu renuntarea la gandurile obsesive, reusesc sa-mi ating scopurile, iar lucru asta mi l-am dovedit de ambele dati . In momentul in care nu-mi mai presez mintea, reusesc sa-mi canalizez toate energiile catre indeplinirea "misiunii supreme".
Si iata ca ajung si la concluzia post-ului: nu va mai stresati singuri, in lumea asta dura in care traim, aratati-va putina intelegere. Nu spun sa nu aveti standarde inalte pentru propria persoana, va sfatuiesc sa incercati sa le indepliniti cu rabdare si intelegere pentru limitarile personale, dar si perseverenta.
A voastra Blonda
Acum ce subiect de gandire ti-ai fixat ?
RăspundețiȘtergere