Am avut doi ani de cacao. Am traversat cu greu vreo 2 depresii, mi-am pierdut cainele ( fapt pentru care inca plang ), m-am operat, mi-am "parasit" parintii in cele mai negre momente, mi-am pierdut 2 prietene bune, am trecut printr-o criza de personalitate, m-am ingrasat vreo 7 kg , am "fugit" de acasa pentru ca apoi sa ma intorc mai mult de nevoie, n-am reusit sa prind postul pe care il vroiam dupa practica, mi-am pierdut capul, linistea si, in definitiv, m-am risipit.
S-apoi a urmat o mare liniste. Mi-am gasit echilibrul. Am iesit din depresie, am cunoscut un grup minunat, mi-am inteles si sustinut parintii. M-am angajat, mi-am strans relatia cu menghina (la figurat, dar nu m-am mai simtit atat de "jumatate perfecta" pana acum). Mi-am organizat viata, dieta si sufletul. Si am invatam pe pielea mea ca orice rau duce spre bine, indiferent cata suferinta ti-ar provoca prezentul.
ma bucur cand aud ca esti bine, kid :D
RăspundețiȘtergerema regasesc foarte mult in ce ai scris tu aici, ma bucur sa aud ca exista lumina la capatul tunelului ! nu pot sa iti urez decat sa ramana soarele pe strada ta :)
RăspundețiȘtergere