Am doar 21 de ani. Nu pot sa ma gandesc la casatorie. De fapt, nu vreau. Simpla prezenta a acestui cuvant in viata mea imi provoaca o frica de nedescris. Nu pot sa ma imaginez cu un copil, asezata "la casa mea", gatind pentru familie intr-o duminica seara.
Viata mea este atat de ancorata in valul prezentului incat nu pot sa iau acum decizii care sa-mi influenteze viata. Nu pot sa-mi tratez relatiile ca fiind de viitor, nu pot sa-mi impun un anumit comportament gandindu-ma ca peste 5 ani o sa-mi faca bine. Daca vreau sa fac ceva, voi face, chit ca e bine sau nu pentru viitorul nostru, respectiv al meu.
Vorbind azi cu prietena mamei care imi spunea extrem de hotarata ca femeia trebuie curtata pana la casatorie, urmand ca dupa sa-si curteze ea barbatul, am realizat ca nu sunt in stare sa fac asa ceva. Imi spunea sa fac doar ce am chef, sa-l fac pe barbat sa simta ca-i fac un favor ca-mi petrec timpul cu el urmand ca dupa "acel pas" sa am grija sa-i fac toate poftele. N-am reusit sa diger informatia asta. Din simplu motiv ca nu ma vad vreodata facand acel pas. Eu o sa-i fac acum placerile, chit ca lucru asta probabil ca o sa ne afecteze relatia pe termen lung sau o sa dezechilibreze balanta puterilor in cuplu. Nu pot sa-l privez de un capriciu gandind ca mai incolo pot sa i le dau pe toate. Pentru mine nu exista tot restul vietii, pentru mine exista acum. Sunt un exemplu de hedonism pana in maduva oaselor iar lucru asta se reflecta in toate relatiile mele.
Blonda
exista posibilitatea sa fie o problema a varstei cum pe la 15 (ma rog acum a mai scazut media varstei) vrei sa te sinucizi ca nu e viata corecta sau te apuci de fumat ca restu fumeaza, s.a.m.d, sa avem si noi problema asta. tind sa cred sau mai degraba sa sper ca sunt probleme intr-adevar amplificate si foarte motivate (inca o data sper) pentru moment, date de contextul in care traim. deci asadar si prin urmare .. daca gaseste cineva piatra filozofala (a lu' harry) e rugat sa o inapoieze imediat si de urgenta cu scuzele in attach :). ps: draguta tema, la fix caci tocmai mi s-o trantit o astfel de tema pe care sa-mi termin nervii si plamanii :)
RăspundețiȘtergerecezar,
RăspundețiȘtergeren-am folosit ton tragic de data asta, nu mi se pare o "problema", e pur si simplu ceva nou ce am descoperit despre mine...Un prieten, la fel ca tine, zice ca e varsta de vina. Sincer sper ca despre asta e vorba fiindca daca imi voi petrece toata viata findu-mi frica de angajamentente voi ajunge o baba nebuna si, cel mai trist, singura.
Blondina. Cum tot tu ai creat "Poezie"
RăspundețiȘtergerenu te gandi la casatorie.
21 de ani??
Muult prea putini.
Hedonism??
RăspundețiȘtergereCa sa nu-l practici ca-n Bitter Moon
iti trebuiesc ceva asimilari bune*.
Asta in cazul in care barbatul de azi nu-i acel previzibil fatalau manipulabil, din rarunchi. parerea mea.