luni, 21 iunie 2010

Albinuțe, trandafiri și alte aberații

Într-o altă viață cred că am fost albinuță. Da,albinuță daia care se plimbă din floare-n floare până când ajunge la cel mai frumos și musculos trandafir. Trandafiru' trandafirilor, ăl mai șmecher din familia lemnoaselor, cu cel mai dulce miros și cea mai frumy culoare. Trandafiru' ăla în care faci cea mai bună miere în care te bălăcești la nesfârșit, pe care-l ocrotești și îi îngrijești spinii. Și înțepi pe orice furnică de se-apropie de el (lua-re-ar dracu de furnici), îl stropești cu apă de izvor și cu săruturi de primăvară.
Și te miri cum de l-ai găsit după atâta și atâta zburat, când era în tot timpul ăsta în fața antenuțelor și tu nu l-ai observat. Și ce frumos e trandafiru' ăsta când te pupă așa cu spinii lui simpatici și răsar tot felul de inimioare pe petale. Da' inimioare dălea cool, nu grețoase.
Oph, trandafiru' meu..


Bruneta!

6 comentarii:

  1. totul e frumos pana apar din nou furnicile...fuck them :)

    RăspundețiȘtergere
  2. aia de la snspa nu va invata dom le sa scrieti corect???

    RăspundețiȘtergere
  3. Alt anonim, dar mai NEretardat.24 iunie 2010, 04:48

    Ba, baiatule/fetito, ai si tu o problema/tema redundanta pe blogul asta. Ocupi spatiu virtual degeaba!
    Barem ele nu pretind ca scriu non-stop corect... dar tu in schimb... sa scrii ca si cand ai avea un cromozom in plus si sa te iei d lume pe tema asta...

    RăspundețiȘtergere
  4. Fetelooor haideti cu creatiaaa aia odata!
    Ce v-a ramas feelingul in urma, in troleu:)?

    RăspundețiȘtergere