Nemultumiri

Traim cu dorinta de a ne depasi conditia. Sa fim mai buni, mai bogati, mai iubiti. Stam si ne dam tot felul de motive pentru care sa stagnam, gasim scuze penibile sa ne scufundam in depresii si in stari negative, fara sa vedem frumusetea lucrurilor in banalitatea lor.
Eu tin povara discutiilor pe care nu am apucat sa le am. Cu diversi si diverse. Sunt lucruri nespuse pe care nu am apucat sa mi le exprim, nu am putut sau nu am vrut la momentul respectiv, iar acum ma apasa.
Ma mai apasa si sfaturile astea pe care le cerem in stanga si-n dreapta de la tot felul de prieteni, mai mult sau mai putin. Prieteni care habar nu au ce sentimente sunt la mijloc, ce stari si ce povesti se afla in spatele sfaturilor lor. Ajungem sa facem tot felul de gogomanii din cauza/datorita sfaturilor si pe undeva pe drum ne pierdem pe noi.
Cumva, la un moment dat, toata viata asta a devenit un joc de care pe care. Care iese mai triumfator, mai castigat. Cine inchide gura cui, cine primeste laude si cine ramane singur. Am obosit! Am obosit de joculete, intrigi, probleme, griji. Am obosit sa ma inveselsc de una singura si sa cad in gol din cauza problemelor lui xulescu, am obosit sa ma imbarbatez aiurea si sa insarcinez pe cei din jur sa ma inveselasca. Cand numai eu, tu, noi..suntem singurii care ne cunoastem si care stim ce ne trebuie sa ne simtim mai bine.
Eu refuz sa ma mai consum pentru scoala, pentru prietene care nu mai sunt, pentru iubiti neiubiti, pentru bani cheltuiti si lipsuri prezente..
Pe tine? Ce te nemultumeste?



Bruneta