nu cred ca rade mai bine.....
Cel mai tentati suntem sa ne razbunam pe persoanele fata de care avem sentimente puternice. Ca sunt de ura, aia e treaba voastra, insa am constatat, ca cel putin in ceea ce ma priveste, sunt tentata sa ma razbun tocmai pe persoanele pe care le iubesc sau pe care le-am iubit la un moment dat. E destul de simpla explicatia, avand in vedere puterea unei dezamagiri.
Bun, deci te face sa suferi. In consecinta, il ranesti si tu mai mult decat a facut-o el. Sau cel putin incerci. Si mare satisfactie ai sa-i vezi mutra aia frumoasa cum pica atunci cand te vede in cafeneaua "voastra" de gat cu altul. Gata draguta, te-ai razbunat, poate chiar a plans. Si rezultatul? Tot singura ramai, razbunata sau nu. De fapt, o data razbunata, exista sanse mult mai mari sa ramai singura.
In concluzie, va incurajez sa judecati un pic mai mult atunci cand actionati conform impulsului. Sper ca si eu sa am aceeasi maturitate atunci cand ma voi intalni cu dezamagirea. Caci acum il iubesc, dar linia dintre iubire si ura e mai subtire decat cea dintre prietenie si dragoste.
A ta Blonda.
Cand o sa invatam ca sentimentele puternice sunt doar in capul nostru atunci POATE o sa inaintam un pic..micmic;)
RăspundețiȘtergerePlus de asta "dezamagirea" se traduce/insemna viata, acumulare experienta, nu supralicitare suflteasco-spiritualo-pamanteasca!
Asta daca ai facut o pasiune ne-simtita pentru jumatatea goala a paharului:)
In rest Blondi..ma bucur ca nu-ti mai este frica:)
RăspundețiȘtergere"De la Iubire la Ura nu este decat un pas. De aceea ma straduiesc sa bat pasul pe loc."
RăspundețiȘtergereMulte relaţii de „iubire" oscilează între „iubire" şi ură, atracţie şi agresiune, după ce euforia iniţială a trecut.
Iubirea reală nu vă face să suferiţi. Cum ar putea? Ea nu se transformă brusc în ură, aşa cum bucuria autentică nu se transformă în durere.Inainte de a te elibera de mintea ta, poti simţi străfulgerări ale bucuriei şi ale iubirii adevărate sau ale păcii interioare, profunde, dar foarte vii. Acestea sunt aspecte ale naturii tale adevărate, care de obicei este ascunsă de minte. Chiar şi într-o relaţie de dependenţă „normală" pot exista momente în care să fie simţită prezenţa a ceva autentic şi pur. Dar vor fi numai străfulgerări, acoperite curând prin interferenţele minţii. Poate vei avea atunci sentimentul că te-ai aflat în posesia unui lucru foarte preţios, pe care însă l-ai pierdut, sau poate că mintea te va convinge de faptul că, oricum, era o iluzie. Adevărul este că nu era o iluzie şi că nu poti pierde această stare. Este o parte din starea ta naturală, ce poate fi ascunsă, dar niciodată distrusă de minte. Chiar şi atunci când cerul este foarte acoperit de nori, soarele tot nu dispare. El continuă să se afle acolo, de cealaltă parte a norilor. Orice om care a folosit vreodată un drog ca să se simtă „bine" va recunoaste că momentele de extaz se transformă în final într-o stare de rău, că plăcerea se transformă în durere. Mulţi oameni ştiu din proprie experienţă cât de uşor şi cât de repede se poate transforma o relaţie intimă din sursă de plăcere în sursă de durere. Privite dintr-o perspectivă superioară, atât polul pozitiv, cât şi cel negativ sunt feţe ale aceleiaşi monede, fac amândouă parte din durerea fundamentală, inseparabilă de starea identificării cu mintea.
Există două niveluri ale durerii: durerea pe care o creezi în prezent şi durerea din trecut, care mai trăieşte încă în mintea şi în corpul tau. Cum putem să nu mai creăm durere în prezent şi să dizolvăm durerile din trecut — un subiect cat se poate de delicat si stufos, dar placut si folositor! Acelasi anonim de la frica! Adica, hai sa ma botez: Anonimul Fricos! :)
orice razbunare, cat de mica, are doar sanse mai mari sau mai mici de a-si atinge 'tinta', insa, cu certitudine îi va dauna celui care se razbuna.
RăspundețiȘtergerepoate nu imediat, ci la un moment dat in viata sau dupa viata de aici.
asa ca, la ce bun???
plata raului cu rau nu va aduce niciodata nimic de folos nimanui.