Aventuri in 41

Ieri am trăit iar experienţa de a merge cu tramvaiu 41. Frumos tramvai, merge repede, ajungi cât ai clipi dintr-un capăt în altul.. Şi evident, plin de oameni speciali, fiecare cu câte o poveste. Fiecare bătrânel rememorează o aventura de pe vremea lui Ceaşcă , fiecare bătrânică ascunde după ochelari o super poveste de dragoste, puşti care visează la cea mai frumoasă fată din şcoală, tipi şi tipe cu probleme în dragoste şi în criză de bani. Tramvaiul 41 este ca o culegere de basme.
În liniştea aia apăsătoare mai urcă câte un aurolac plin de muci sau câte-o ţigancă care te face sa-ţi ţii aproape poşeta. A mai urcat şi-o copilă care cânta la acordeon şi avea lipit de el o jumătate de sticlă de sprite în care să-ţi pui banii. Cânta super frumos puştoaica. M-a emoţionat. I-am lăsat 50 de mii. În condiţiile în care sunt chitroasă şi nu-i suport pe cerşetori. Dar mi-a făcut ziua mai frumoasă.
Frumoasă mi-a făcut ziua şi un bătrânel care pesemne a fost un mare îmbârligător la viaţa lui. De ce? Păi a ochit el o tanti şi cum a urcat a insistat teribil să-i ofere locul. Doamna amabilă l-a refuzat că nu avea decât câteva staţii de mers. N-a fost chip, nenea nu s-a lăsat. Şi a luat-o frumos de şold şi a condus-o către scaun unde a încolţit-o şi a început să-i fabuleze despre spiritul lui tânăr. Despre ţările frumoase în care a fost, despre libertatea Amsterdamului şi cum adora oamenii care fumau opium pe străzi nonşalant. Băbuţa nu era fraieră. A ţinut să-i precizeze că l-a mirosit de la scări că e uns cu toate alifiile. Moment în care îşi mângâia insistent verigheta. Domnul în discuţie semăna teribil cu un băiat pe care l-am cunoscut eu odată. Amândoi frumoşi, amândoi deştepţi, plimbaţi prin femei şi paturi, îmbăiaţi în lacrimile lor, probabil caţiva copii cu câteva diverse, de dragul procreării. Iar acum la bătrâneţe, singuri. Agăţând băbuţe în 41.
Atenţia mi-a fost distrasă în momentul în care m-a sunat mama. Să-mi urle iar în telefon despre cât de dezordonată sunt şi cum o să rămân singură toată viaţa că n-o să mă suporte nimeni că îmi las pijamalele aruncate pe patul nefăcut. Că ordinea din cameră se reflectă în ordinea din capul meu. (sincer, am o prietenă care e enervant de ordonată acasă, dar care nu ştie pe ce planetă e). Am liniştit-o spunându-i că o să mă agaţe la bătrâneţe un frumuşăl bolnav de prostată care o să mă iubească cu toata dezordonarea mea.


Bruneta