Unde eşti?

În lumea asta de rahat în care trăieşti iarna în martie, în locul ăsta murdar în care e frig pe străzi, în pat şi în suflet, în holurile pline de zăpăciţi, te caut.. Şi te caut şi te găsesc, şi te pierd şi te caut iarăşi. Şi mă las bătută ca apoi să mă imbărbătez. Mă ambiţionez să te găsesc în parcurile ruginii, în Starbucks când comand o Mocha, unde muncesc, unde cumpăr haine, unde fac accident..
Şi nu eşti..nu eşti aici să mi te dezbraci de lume, de reguli şi prejudecăţi, să mă săruţi cu sclipici şi confetii, să mă explorezi de aluniţe, să mă pupi pe obraz aşa cum făceam la grădi, să îngropi în mine o super speranţă să lupt şi să lupt pentru noi.. Să nu mă mai dau bătută, să nu te mai văd ca pe o boală, ca pe un mişto pe care-l fac constant numai ca să nu mă descoperi cu adevărat.
De-ai fi aici te-aş cânta numai pe tine şi nu aş mai avea privirile împărăştiate în zece, nu m-aş mai pierde atâta printre cuvinte, aş fi atentă la ce-mi zici şi la ce-ţi doreşti, ţi-aş scrie poezii cretine şi tu ai râde de mine că nu m-ai mai văzut aşa fraierică până acum şi m-ai iubi noapte de noapte. Şi am face dragoste dimineaţa, prânz şi seara..asta până când..pleci iar.. Şi eu iar te caut şi nu te găsesc..si te înjur iaraşi şi iarăşi şi pe tine şi pe prietenii tăi că trebuie să găsesc vinovaţi..şi m-aş întreba de ce? Şi unde eşti?..


Bruneta