Compromisuri

Vorbeam azi cu o prietena despre ce ne dorim de la un barbat si ii faceam eu potretul unui baiat perfect. Daca am lua caracterul de la un fost iubit, ochii unui fost iubit, sexul demential al altuia, personalitatea vesela de la altul si fidelitatea, inteligenta si alte calitati ale altuia, as construi un barbat perfect. Asta spuneam eu. Ea imi spunea ca nu exista barbatul perfect, iar ca daca voi continua sa caut asa ceva, voi ajunge din ce in ce mai dezamagita. Cica trebuie sa faci compromisuri. Sa vezi calitatiile oamenilor, sa le compari ca importanta cu defectele si daca poti sa-i iubesti, bine, daca nu, sa-ti vezi mai departe de drum.
Mi se intampla sa ma impiedic de detalii, sa nu vad padurea de copaci, sa ma consider indragostita si sa-mi treaca totul doar pentru ca "el" nu a vrut sa mearga cu mine la film intr-o seara. Sau orice alt amanunt deranjant.
Cumva am realizat ca nu exista perfectiune. La randul meu sunt departe de ea si totusi, o caut in zadar. Imi impun mie si partenerului meu standarde imposibil de atins, refunzand sa vad, cumva, adevaratul potential al nostru.
Sper doar sa nu regret toti baietii pe care i-am gonit din jurul meu sub simplu pretext ca erau aproape perfecti, dar nu tocmai. Ar trb sa-mi alcatuiesc clar un sistem de valori si sa incep sa apreciez omul pentru ceea ce e, nu pentru ceea ce nu va putea fi niciodata..
Acelasi lucru vi-l propun si voua, sa nu faceti potretului iubitului utopic si sa-i refuzati pe cei care nu se potrivesc stricelor cerintelor. Veti ajunge, asemenea mie, dezamagite de inexistenta printului frumos, destept, atent, fidel,amuzant, altruist, talentat, cu initiativa, bogat , pe cel mai frumos cal alb din toata imparatia. Asa ceva nu exista. Sau poate da, dar la randul nostru, nu suntem nici noi printesa perfecta a tinutului.