marți, 23 martie 2010

O lume perfectă

Ieri a fost o zi atât de frumoasă cât să-mi dau seama cât de urâţi suntem. Suntem urâţi că nu ne conştientizăm frumuseţea interioară. Nu vreau să sune ca un clişeu şi nici să epatez prin atitudinea mea, vreau doar să creştem. În încredere, în siguranţă, în gesturi mărunte. Să scădem în sucuri în cafenele, în bârfe. răutăţi şi minciuni.
Vreau să ne plimbăm mai mult prin parcuri, să ne gândim mai mult la cum să-i facem pe cei din jur să zâmbească, vreau să glumim mai mult, să dăruim mai mult, sa ne iubim mai mult părinţii, să facem mai multă curăţenie şi să ne uităm mai puţin la ce au alţii şi noi n-avem. Vreau să nu mai conteze banii atât de mult pentru noi, să nu mai stricăm prietenii de ani şi să judecăm după aparenţe.
Vreau să nu mai existe confruntări, să învăţăm să iertăm, să iubim mai mult şi să zâmbim din plin.
Vreau să alergăm, să mâncăm sănătos, să ascultăm muzică bună, să nu mai fim leneşi şi să ne bucurăm din plin şi de zilele cu ploaie şi de zilele cu soare. Vreau să nu mai avem aşteptări, să nu mai ridicăm pretenţii, vreau să fim consţienţi că nu suntem perfecţi şi să nu cerem perfecţiunea de la cei din jurul nostru.

Voi ce vreţi?


Bruneta

4 comentarii:

  1. foarte frumos,,
    sper sa pui in aplicare ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Perfecti suntem cu totii si din cauza ca nu ne consideram asa avem atat de multe de pierdut.

    RăspundețiȘtergere
  3. da' frumusetea aceasta 'interioara' oare Cine ne-a dat-o?

    oare a aparut ea asa, din nimic, dupa amestecarea in miliarde si miliarde de ani a unor atomi de materie inerta?

    de nu-L vedem in oglinda frumusetii interioare si pe Creatorul nostru, simpla constatare a ei nu ne aduce niciun folos!

    RăspundețiȘtergere