joi, 1 aprilie 2010

Adio, dar nu..

M-am hotarat sa ma mut acasa. Mi-am dat garsoniera la inchiriat. Cum toate imi sunt aranjate frumos, a doua zi am si inchiriat-o. Primului care mi-a iesit in cale. De fapt, mi-a intrat in casa.
Astea sunt ultimele ore pe care le voi petrece in micul meu paradis. De maine imi cedez cei 37 de m de bucurie si tristete. Ii dau cu tot cu lumanari, vise si povesti.
Stau in mijlocul patului in camera asta goala, nu mai am poze, nu mai am parfumuri, nu mai am nimic, totul e impachetat si gata de plecare. Stau in cearceafurile mele reci, dar primitoare si imi dau seama ca iti dau drumul. E ultima data cand iti simt mirosul, cand ma culc in cearceafurile astea si ma simt luata in brate.
Regret. Dar nu chiar...



A ta Blonda.

Un comentariu:

  1. Ce frumos ai scris :) nu fii trista, doar te intorci putin la adolescenta si la mancarea gatita de acasa. Presupun ca oricum nu erai foarte departe de ei, dar locsorul asta al tau iti da un dram in plus de independenta. Spor la treaba, nu privi inapoi, te vei muta iar de la parinti mai curand decat crezi si atunci poate iti va parea putin rau din nou. Sa ne zici cum e acasa la parinti din nou. x

    RăspundețiȘtergere