Astăzi m-am întâlnit întâmplător cu un fost iubit pe stradă. Ne-am făcut cu mâna, ne-am pupat pe obraz şi am stat 5 minute la taclale. Mi-a făcut plăcere să stau de vorbă cu el, îmi place să păstrez legătura cu oamenii care au făcut parte din viaţa mea la un moment dat.
Dar, cumva gestul ăsta de pupat pe obraz mi se pare nelalocul lui. Mai bine nu ne mai pupăm. Poate le gândesc eu prea mult, dar cu un tip la care am ţinut, cu care m-am sărutat atâta, să mă port ca cu un amic, e dubios. Mi se pare la fel de dubios ca atunci când vorbeşti cu "dumneavoastră" cu părinţii.
Nici de împăcat nu se pune problema, că dacă ai pus punct, nu se mai face virgulă. Nici să întrerupi orice legătură nu e ok, că totuşi aţi împărţit momente frumoase..
Dar, pupat pe obraz? Sunt foştii noii amici?
Bruneta
ma surprinde post-ul tau cu atat mai mult cu cat de cateva zile exact la asta ma gandesc! ma bucur sa vad ca nu sunt singura cu astfel de dileme
RăspundețiȘtergerepupatul in contextul pus de tine, e un lucru fortat ..eu prefer HUG cu fostele la care am tinut si un simplu hellou distant la restu'..
RăspundețiȘtergereda!! asta zic si eu..o imbratisare e un lucru personal, si totusi nu exagerat. iar un pupat mi se pare impersonal. da! incetati cu pupatu asta idiot, fratilor! :D
RăspundețiȘtergere