Sunt o persoană blazată. M-am plictisit de tot ce mă înconjoară. Şi n-a fost nevoie decât de o întâlnire cu un vechi prieten ca să-mi dau seama că am devenit ceea ce am urât mereu. Un om cu tabieturi care nu face nimic să schimbe lucrurile şi aşteaptă să îi pice din cer ceva..
Sunt indolentă, leneşă şi bleagă. Na, că am zis-o! Mănânc aceeaşi îngheţată când sunt tristă, mă uit la acelaşi film de dragoste când mi-e dor, ascult aceeaşi muzică ca să treacă, dorm în aceeaşi poziţie, cu căţelul lângă mine, cu acelaşi scrântit din dinţi. Iau decizii pe care îmi este greu să le respect pentru că ce gândesc nu acelaşi lucru cu ce simt. Şi mă seacă că nu toată lumea simte ca mine.
E normal..eu nu sunt normală.. Îmi caut fericirea în cele mai mici răhăţele şi tot cele mai mici răhăţele mă întristează. Mi-e dor, da'n-aş face nimic pentru asta..
N-o să înţeleg niciodată femeile :)
Bruneta?
Trei lucruri diferite: plictiseala, nemultumire si fericire/sau lipsa ei...Common! Asta e normalitatea ta!sau cel putin normalitatea din ziua respectiva! Nu exista una general valabila!cine naiba stabileste ce e normalitatea? sa invatam sa ne-o traim pe a noastra, sa ne-o acceptam pe a noastra, cu bune si rele...cu mici rahatele care fac placere sau enerveaza... si apoi, pe cat posibil sa ne-o facem frumoasa! tocmai aici e secretul...And don`t forget: viata e facuta din lucruri simple...
RăspundețiȘtergere