marți, 6 aprilie 2010

Un semnal de alarmă

Tocmai ce am aflat că o cunoştinţă s-a sinucis azi dimineaţă. Nu ne ştiam foarte bine, mai mult din auzite, dar ştiu că îmi plăcea foarte mult de ea şi îmi inspira putere. Şi azi de dimineaţă şi-a luat viaţa. Am înţeles că din dragoste.
Oameni buni, am luat-o razna toţi?! Am înnebunit toţi, citim prea multe drame, ne uităm la prea multe filme nebune, ce se întâmplă?! De ce nu ne iubim mai mult între noi, de ce nu facem ceva? De ce trebuie să rămână mereu lucruri nespuse, să avem orgolii prosteşti? Uite că nu mai apucăm după să mai zicem nimic..
Cum rămâne cu mama ei, cu prietenul ei? De ce să fim aşa egoişti să nenorocim vieţi pe lângă noi numai pentru că rămân lucruri nespuse? Nu vreau să judec, nu cunosc situaţia deloc, dar sunt aşa furioasa! De ce să ne băgăm în vene, să ne pastilăm să fim fericiţi, de ce să ne batem joc, să ne luăm vieţile..?
E aşa păcat să nu te vezi frumos, şi să te striveşti din lucruri aşa mărunte..
Iubiţi-vă..pe voi şi pe cei de lângă voi.. Iubiţi-vă viaţa..




In memoriam Gabriela G.

Un comentariu:

  1. nu exista sinucidere 'din dragoste' - e doar o tampita expresie scornita de oameni...

    cat despre "Iubiţi-vă viaţa..." - de ce ar iubi-o cineva care nici nu intelege ce este viata?

    de toate ne invata adultii din jur, de toate invatam si la scoala, dar nu si de unde venim si spre ce ne ducem, care e rostul vietii, de ce traim?

    fara a intelege aceste lucruri esentiale, fara a cunaoste Adevarul - care nu e un concept, o idee, o abstractiune, ci o Persoana: Iisus Hristos - nimic nu are rost.

    de unde sa invatam sa iubim, sa ne vedem frumos, sa fim fericiti, sa renuntam la orgolii, dc la Cui a venit sa ne invete noi Îi întoarcem spatele?!

    RăspundețiȘtergere