Stau si ma intreb:de ce are nevoie omenirea de tragedii gen Haiti pentru a fii 100% umana?de ce numai atunci cand se intampla o tragedie de genul asta ies la iveala surse nebanuite de marinimie din oameni? Ganditi-va cum ar fii sa aiba lumea macar jumatate din spiritul asta de intrajutorare,macar jumatate din sensibilitatea asta tot timpul…WOW….in ce lume incredibil de fericita am trai.Cu certitudine avem asta in noi,din moment ce dam dovada ca putem in anumite momente,dar specia asta este maestra in complicarea propriei existente.Stateam la un suc cu o fosta colega de facultate zilele trecute,o fata si frumoasa,si desteapta(specie rar intalnita in zilele noastre)si ne intrebam de ce suntem atat de prosti incat in continuare tanjim dupa persoanele care ne trateaza cu indiferenta,desi cred ca multi dintre noi am realizat de ceva ani de zile ca NU E BINE.De ce aceasta atractie catre complicatii?In multi dintre noi simt o anume frica de fericire pot spune,caile ei pot fii atat de simple uneori dar noi preferam calea cea complicata mai mereu…CARE-I FAZA?.Nu stiu oameni buni,dar de cand Adam si Eva au facut boacana cu marul suntem predispusi la comiterea actelor prostesti cu semi buna stiinta.Care-i faza,repet…noi,omenirea chiar am ajuns sa avem tendinte de autodistrugere sau mai avem scapare?
(Post scris de cititorul nostru fidel. Am lamurit aspectul asta..)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu