Mama ce titlu trist. L-am auzit la televizor, recunosc, in varianta originala "if you can't be with the one you love, love the one you're with". Cam foarte pragmatic. Cam foarte trist, dar asta-i realitatea pana la urma.
Cum iti dai seama ca cel langa care traiesti nu este cel pe care ti-l doresti? Bineinteles ca exista semnale clare cum ar fii faptul ca nu poti sa-ti imaginezi un viitor indepartat comun sau ca poti exact sa identifici niste lucruri, trasaturi de caracter care te deranjeaza enorm si pe care nu ai cum sa le schimbi. Sau poate te-ai plictisit, poate nu iti e dor de "jumatatea ta", poate faptul ca va faceti program comun e deja o povara. Ok, deci a identifica faptul ca iti mai doresti sau nu relatia in care esti e destul de usor.
Acum incepe partea grea. Cum iti dai seama daca nu cumva cel la care renunti este "the one". Poate chiar aveti pregatit un viitor impreuna, poate chiar sunteti croiti unul pe altul si doar din cauza fluctuatiilor tale temperamentale , risti sa iti pierzi jumatatea. Poate e barbatul vietii tale si cel "mai bun" la care visezi nu exista. Cum traiesti cu greseala ca ai renuntat la un barbat perfect pentru o himera, pentru altul care parea perfect, pentru ca la inceput toti par asa, dar care, pana la urma, s-a dovedit a nu fii nici macar jumatate din cel pe care l-ai lasat. Ce situatie. Oare daca cel pe care l-ai lasat, chiar e jumatatea ta, o sa va reuniti destinele candva?
Eh, acum o parte chiar si mai grea. Ai trecut peste tentatia de a-ti parasii iubitul din diverse motive. Il consideri jumatatea ta adevarata, asa ca ai ales sa ramaneti impreuna. Bun, esti pregatita sa ramai cu el tot restul vietii? Gata, renunti la orice altceva pentru o viata cu el? Daca nu e el jumatate si dintr-o astfel de alegere, nu iti vei cunoaste niciodata adevarata pereche? Ah?
Nu-i asa ca ne-ar fii mult mai usor sa traim singuri? Sa n-avem perechi, exact ca majoritatea animalelor. Cand vine timpul sa facem copii, facem copii cu cine e in preajma, nu cu unu cu care am trecut prin zeci de momente grele si sute frumoase. Poate ar fii mai usor, dar cu siguranta tot amalgamul asta de sentimente ne face viata mai frumoasa. Eu n-as putea sa traiesc singura, sunt o fiinta sociofila si relatiofila (scuzati inventia mea de cuvinte) . Eu sunt gata sa-mi asum alegerile si eventualele greseli, sa ma bucur de ele.
Concluzia la care am ajuns in urma relatiilor mele este ca cel mai bine este sa nu-ti faci planuri de viitor prea indepartat, sa lasi totul sa curga catre ceva frumos sau nu, sa nu-ti propui sa prinzi Craciunul, revelionul, vara cu o persoana, dar sa te lasi purtat de val daca se intampla. Nicio relatie nu cred ca trebuie luata atat de in serios incat sa fie considerata relatia cea mai importanta de pana atunci si de atunci in colo, trebuie lasata sa devina. Pe de-alta parte, nicio relatie nu trebuie tratata cu superficialitate, astfel incat oricare sa aiba sanse.
Eu ma feresc sa dau sfaturi legate de relatii, dar de data asta o s-o fac. Nu va mai impiedicati de "daca" si "parca" si mai reduceti nivelul asteptarilor pe care le aveti de la o relatie, s-ar putea sa fiti mai fericiti la final.
A ta , a vostra Blonda.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu