Vreau o tigara!

Nu mai pot! Simt cum stresul imi gadila palmele, se duce prin stomac si aluneca in talpi. Simt cum imi vibreaza tamplele de pofta si peste tot unde ma duc, nimeni nu are Kent 4. Da, ca nu vreau sa fumez orice. Si mai ales pentru ca m-am lasat de fumat si acum e un cerc vicios, o antenuta care imi transmite niste semnale la creieras de fiecare data cand ma simt vulnerabila.
As trage din tigara aia intr-un mod barbar, s-o savurez pana la filtru, sa simt fumul ala jegos cum mi se duce in plamani si tototdata sa am satisfactia aia nesimtita cand il suflu afara.
Tigara asta nenorocita e ca un amant de la care nu-ti poti lua gandul. Genul de tip cu care ti-ai insela iubitul, dupa care intorci privirea cu ganduri d'alea meschine "mama, cat de bun e!". Dar nu faci asta..pentru ca iti iubesti iubitul si pentru ca esti cuminte..si pentru ca exista tigarea care te razbuna :)
Nu vreau sa ma reapuc de fumat, dar de fiecare data cand merg la Blonda si are pachetul ala in bucatarie, nu pot sa ma abtin de la o tigara. Mai ales cand o savuram impreuna la barfa. Ea fiind de asemenea nefumatoare. Iar nu pot sa ma abtin de la tigara cand sunt cu nervii la pamant si ma enervez atat de tare incat dovedesc un pachet intreg. Si cafeaua pare putin seaca fara o tigara,mai ales daca e una scurta care nu-mi ocupa mult timp.
A fost greu sa scap de obiceiul asta de a-mi cumpara tigari, la fel cum a fost greu sa pot sa-mi controlez sentimentele. Iar micile mele scapari cu fumatul sunt tot la fel de dese ca momentele in care dau frau liber la inimioara. Dar de ce? Pentru ca ambele "gesturi" sunt atat de legate unul de celalalt, incat de fiecare data cand vreau sa tip de nervi sau sa urlu un "te iubesc", imi aprind o tigara.
Vreau o tigara!!

Bruneta