De ceva timp incoace pun totul la indoiala. Nu inteleg rostul lucrurilor rele atunci cand mi-e bine. Si nu inteleg nici de ce ma sperie lucrurile bune atunci cand se intampla cand ma astept mai putin.
Nu, explicatia nu e simpla. Lucrurile rele nu se intampla pentru ca sa ajungi sa le pretuiesti p-alea bune si nici pentru ca asta e cursul vietii, in ritmuri de sus-jos.
Acuma eu stiu ca femeile n-au toti biscutii in pachet si pentru ele mereu e totul complicat, dar nu pot sa ma abtin sa ma intreb de ce?!
De ce suferim atat de mult din dragoste, cand sentimentul asta e atat de relativ? Azi e,maine nu mai e.
De ce conteaza atat de mult sa arati impecabil in fata mamei lui/ei, de parca parerea ei ar face diferenta?
De ce sa zgarii masina cuiva? Cat de suparat sa fii incat sa crezi ca o gaura in bugetul patitului te-ar face sa te simti mai bine?
De ce dupa ce-ti faci unghiile, mereu strici cel putin una? De ce nu iti poti pastra macar o data unghiile impecabile?
De ce e traficul atat de imputit in Romania? De ce ar mai fi nevoie?
De ce nu putem sa punem bani deoparte ca sa le luam un cadou dragut alor nostri? De ce suntem mereu egoisiti si vesnic cu lipsuri?
De ce murim?
De ce nu traim momentul fara sa ne gandim la consecinte?
De ce ne certam? De ce conteaza ego-ul atat de tare si trecem de la prieteni la alti prieteni din nimicuri?
De ce nu ninge?
De ce se supara ai nostri ca iesim mult? Oare isi inchipuie ca asta o sa facem toata viata?
De ce pe prietena mea o strigam dupa porecla, care e diferita de cele 5(cinci) nume pe care i le-a pus maica-sa?
De ce ne iau, Blondo, unii peste picior cu blogul? Si mai ales de ce sunt fatalai si nu se semneaza cand ne fac prostanace?
De ce ne e lene sa ne ducem la scoala? De ce nu avem simtul responsabilitatii sa citim din curs, din proprie initiativa?
De ce exista cocalari? De unde au venit? Cine i-a inventat? Sunt fericiti ei cu ei?
De ce simt ca m-am ingrasat, desi cantarul meu arata contrariul?
Cand te gandesti ca la toate dilemele astea, raspunsurile sunt atat de seci incat variaza intre "uite, d-aia" si "pentru ca asa e in viata".
Voi aveti de ce-uri?
Va pupa Bruneta confuza
Hehh..Urmeaza un raspuns tipic mie, o persoana care tinde sa..over-analyze things.
RăspundețiȘtergereAsa ca te rog de pe-acum sa imi scuzi cinismul exagerat in anume momente.
Era o vorba japoneza. Cum necazurile vin in trei, la fel si bucuriile. Cat despre intrebarea 'de ce ma sperie lucrurile bune cand se intampla'..nu pot decat sa ma intreb alaturi de tine. Mi s-a intamplat de curand o chestie buna, exagerat de buna chiar, iar eu la cateva momente dupa, ma gandeam intr-una: 'Am I going to die soon ?'. Heh.
Dragostea e un senitment ce nu prea poate fi descris. Poate sa fie atasamentul fata de comoditatea cotidiana. Poate fi singurul sentiment care te face multumit de tine insurti fara sa contemplezi de ce anume te face asa incantat. Mai multe. Dar nu imi vin acum in minte.
Razbunarea, in anumite momente e..dulce. Da, dulce, asta era cuvantul potrivit. Nu poti sa nu te abtii sa te intrebi 'Si-o fi pus mainile-n cap cand a vazut zgarietura ?'. Si totusi, pe unii nu ii intereseaza, vad doar gaura in buget, iar noi ramanem cu intrebarea neraspunsa.
Egoismul si lipsa vesnica a cate ceva e pur si simplu tipic uman. Cuiva nu i se poate da degetul, in speranta ca va vrea doar atat. Va vrea toata mana, tot timpul. Suntem niste simpli oameni, cu poftele noastre, eh ?
Iar moartea este probabil sentimentul dat omului (animalul cu constiinta)de natura cu scopul de a ne aminti ca nimic nu dureaza pentru o eternitate. In afara de asta, viata nu ar mai avea sens. Alta vorba buna: Cum putem sti moartea, daca nu am cunoscut viata ? Sau..: Viata si moarte sunt niste simple marionete ce danseaza pe o masa. Cu firele taiate, pur si simplu se farama.
Carpe diem este o vorba ce-ar trebui s-o pun in practica. Insa nu pot, datorita invaziei de constiinta, povara noastra.
Iar cocalarii...pff, nu stiu de unde anume au aparut. Imi pot da seama insa ca toti s-au refugiat in cocalarism, daca se poate numi asa, datorita faptului ca nu au o personalitate indeajuns de dezvoltata. Le lipsesc individualism si le este lenesa mintea. Asa ca prefera scaparea simpla: cocalar / pitipoanca.
La restul intrebarilor, fie nu am raspuns, fie imi imaginez ca-l stii deja.
Am, in schimb, si eu 2 'de ce'-uri.
1. De ce fiecare intrebare din mintea noastra incepe, in genere, atunci, cu 'de ce' ?
2. De ce un om insetat de cunoastere i se refuza miracolul fericirii ?
Heh.
Juby, raspunsul la intrebarile tale e undeva in sfera filozofiei. Din cate stiu eu, o persoana care tinde spre geniu si spre absolut nu prea are cum sa fie fericita.. Si asta pt ca nu sta in ea puterea de a se bucura de lucrurile simple, si aparent penibile..
RăspundețiȘtergereCat despre de ce "de ce", sa zicem ironic si amuzant "de ce nu?" :))
:D
RăspundețiȘtergereChiar am ras. Chestie care nu o fac prea des in ultimul timp.
Am uitat intrebarea : 'de ce ne atat de usor sa scriem, si totusi atat de greu sa vorbim despre anume ganduri in care prefer sa nu intru is sentimente ascunse undeva adanc ? heh' , care i-am spus-o Laurei, iar ea mi-a sugerat ca mi-ai fi raspuns. Nu m-asteptam, sincer.
Am pareri care in genere sunt luate peste picior si mi se spune sa ma calmez cu ganditul.
Si cum i-am spus si ei, mi se pare originala ideea de a avea un blog in 2 si numele in sine. Foarte tari.
Keep up the good work !
Nu lasa pe nimeni sa-ti schimbe parerile si punctele de vedere doar pt ca nu sunt de-acord cu credintele tale. Face parte din noi ce gandim si cum gandim si chiar este indicat sa nu semene parerile intre ele.
RăspundețiȘtergereMultumim frumos, Juby!