joi, 10 decembrie 2009

Chipul de sub masca

Eu sunt o persoana foarte naiva cand vine vorba de citit oameni. Din pacate, pentru mine, toata lumea e frumoasa si sincera. Mie imi place sa impartasesc cu toata lumea bucuriile mele, nu consider ca am secrete, nu vad cum ar putea fii intoarse lucrurile pe care le spun impotriva mea. Prietenii imi spun mereu ca gresesc, ca ar trb sa fiu mai introvertita, dar zau ca nu ma pot abtine.
Ok, deci eu imi pun sufletul pe tava, sunt o carte deschisa, spun tot ce gandesc si imi asum mereu spusele si faptele mele. Dar tu? Cum ajungi sa cunosti cu adevarat persoana de langa tine? Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu de-a dreptul socata de unele lucruri pe care le faceau cei din jurul meu. Ajungi sa-ti faci o parere buna despre o persoana si dupa esti uimit de vrun lucru pe care il face.
Sa-mi spuna cineva ,va rog, cum deschizi o usa incuiata daca n-ai chei? Cum ajungi sa cunosti o persoana cu adevarat? Sau mai bine spus...cum ajung unii sa creada ca-i cunosc pe cei de langa ei atat de bine incat sa le anticipeze nu doar faptele ci si gandurile? Eu nu ma stiu nici pe mine cu adevarat, nu sunt sigura de reactiile mele in amunite circumstante, nu vad cum as ajunge sa le cunosc p-ale altuia.
Eu nu pot sa caracterizez cu adevarat pe mai nimeni. Nu pot sa zic despre X ca e cu siguranta nu stiu cum. Oare nu ascult lumea cum trebuie sau oare sunt precauta si retinuta in caracterizari? Ah? Nu stiu. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar am reusit in timp sa-mi schimb parerea la 180 de grade despre diverse persoane. Asta ma face un prost cititor de oameni sau o persoana flexibila, deschisa? Mi s-a intamplat, in dragoste, sa joc si sa pierd. Sa fiu sigura ca celalalt o sa reactioneze intr-un fel anume la faptele mele si el sa reactioneze fix invers. Nu va puteti imagina soc mai mare, mai ales cand erau puse in joc sentimente cu adevarat profunde.
Tare mi-ar placea sa pot sa aud macar 15 minute ce gandeste cel de langa mine. Sa nu-si mai cenzureze vorbele, sa le dea drumul asa cum le gandeste. Sau poate nu mi-ar placea sa aud exact ce gandeste, uneori e bine sa te cenzurezi, un fel de protectie.
Tata in schimb, citeste omanenii perfect. Si-a spus o data o parere despre cineva. Eu i-am contrazis spusele. Peste cativa ani s-au dovedit corecte. Cum face tata treaba asta? Cum citeste de la primul salut un om? Poate e de "vina" experienta de viata..
Sunt..in dubii.






A ta, a voastra, sincera Blonda.

Un comentariu:

  1. iubita, nu am ce sa zic decat ca si eu patesc la fel, asa ca nu am cum sa-ti raspund la intrebarile astea... Poate ne raspunde cineva la amandoua... ;) P.S. Si tata face la fel ca al tau... Eu una nu cred ca e vorba de experienta neaparat kt de faptul ca te cunoaste pe tine de la prima secunda de viata si pana in momentul de fatza, asa ca mereu va sti, si va simti ceva mai mult decat ceea ce vedem noi, fiicele, in cei/cele de langa noi...

    RăspundețiȘtergere