Îmbrăţişa-ne-am defectele!

Vedea-ne-am cei mai frumoşi oameni, chiar dacă nu suntem. Plăcea-ne-ar de noi în orice haină, cu orice freză, în orice maşină, cu orice înălţime.
În ultima vreme am stat pe lângă persoane care au mereu ceva de obiectat la adresa lor. Acuma eu ştiu că nu sunt cea mai optimistă persoană de pe planetă, dar eu sunt de părere că împlinirea ca persoană vine odată cu acceptarea tuturor defectelor.
Ce bine-ar fi dacă am putea privi dincolo de cele 3-4-5 kg în plus, dacă n-ar mai conta atât de tare ca suntem prea scunzi, sau prea înalţi, că n-avem unghiile perfecte şi nici părul atât de lung sau de des. Ce bine-ar fi să conştientizăm că există oameni care se gândesc acum cu drag la noi chiar dacă avem curu'mare sau o cicatrice la vedere.
Acuma să n-aveţi impresia că sunt adepta nesimţiţilor care au cu mult peste greutate şi totuşi mănâncă tort de ciocolată la ora 2 noaptea. Nu! Sunt adepta fericirii, care te face frumos oricum ai fi. Că atunci când sunt happy, nu se vede că-s prietenă cu shaworma, pe când atunci când mi-e dor, stau şi ţin cure, parcă să mă chinui şi mai tare. Înţeleg operaţiile estetice când eşti săracu'de tine bătut de soartă (a se vedea filmuleţu' cu Bianca a lu'Bote pe Cancan, care uite câta sexoşenia a ajuns), înţeleg că orice om are nemulţumiri şi tinde spre perfecţiune. Dar, tocmai aceste imperfecţiuni îţi conferă ţie identitate, te îmbracă în cine eşti tu şi fără ele ai fi sec de perfect. O perfecţiune care nu durează for ever and ever.
Odată mi-a spus cineva: "Ştii ce-mi place la mine? Tot!" Pe moment am râs. Apoi mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de el. Tocmai pentru că avea atâtea defecte atât de frumos acceptate pe care dacă ar fi încercat să le schimbe n-ar mai fi fost nimic altceva decât o altă păpuşă de om.

You should try it. Face bine la cap.


Bruneta