Un alt subiect tabu.

Nu-mi place mai deloc sa abordez subiecte deosebit de serioasa pe blog. Aici citim ca sa ne amuzam, facem un misto, ne mai injuram putin, d-astea.
Intamplarea nefericita face ca azi de dimineata a trebuit sa ma duc pana la o doctorita la Filantropia. Nimic grav, stati linistiti, nu sunt pe moarte, nu scapati inca de mine. Era foarte aglomerat, asa ca am avut deosebita ocazie sa astept in hol o ora si ceva si sa ascult tot ce se vorbea pe langa mine. M-am pus intr-un colt, dar pe masura ce trecea timpul, se aglomera mai rau incaparea, asa ca lumea se cam inghesuia in mine.

Gravide, gravidutze, fete palide, barbati transpirati si multe discutii despre..avort. Oribil subiect, insa am fost absolut uimita cu cata detasare se vorbea, totusi despre ceva atat de delicat. Nu o sa ma apuc sa judec si sa condamn faptul ca se ajunge in astfel de situatii. Asta e, se mai intampla, insa mi se pare de minim bun simt sa vorbim cu retinere despre subiectul asta.

Imi mai zicea o cunostinta a carui tata e ginecolog ca nu stiu ce pseudo-vedeta de la noi folosea ca metoda contraceptiva chiar avortul. Trist, deosebit de trist.
Totusi, chit ca o facem accidental sau din nepasare, ar trb sa vorbim cu bun simt despre un asemenea subiect. Am auzit azi discutii atat de relaxate despre avort incat mi s-a ridicat parul pe maini. Parca vorbeau despre epilat, despre vizite la soacra, despre ce vreti voi.
Trist,trist si iar trist! Intr-o tara care se vrea puternic legata de credinta, avortul a devenit o interventie la oridinea zilei, parca e ceva normal, nu mai e subiect tabu.

Ironia sortii sta chiar in faptul ca persoanele care stateau la coada la avort faceau parte din padura de jos a societatii, oameni limitati din mai toate punctele de vedere. Eh, tocmai ei sunt cei care se duc la Biserica de n-ai unde sa arunci un ac, care plang pe la icoane facatoare de minuni. Se pare cumva ca omul modern, cumva cosmopolit are mai mult bun simt si e mult mai informat. Nu zic, se mai intampla si printre noi, asta este, toti gresim in viata, dar parca noua ni se intampla mai rar. Cu toate astea, dintre noi, sunt mai putin cei pe care ii vezi bocind in fata usii bisericilor. S-atunci, devenim cumva un popor de fatarnici?








A voastra Blonda.