Sunt bolnavă

Sunt bolnavă de plictiseală. De nerăbdare şi emoţii, furie şi împlinire. Sunt bolnavă când îţi aud numele şi îl văd scris peste tot de parcă alte nume n-ar mai exista pe planetă. Aş vrea să-l pot şterge şi să-l pun pe ignore aşa cum fac mereu când mă superi, de parcă descopăr incontinuu pastila uitării.
Mă plictisesc de-atâta visat şi gândit şi simt cum lucrurile frumoase trec pe lângă mine şi inevitabil nu pot să nu-ti admir urâţenia. Parcă îmi fac în ciudă, dar eşti aşa urât, în toate defectele tale perfecte. Urăsc tot ce faci şi ce nu-mi faci, dar parcă nu mă-ndur să-ţi zic "stop". Sunt o sado-masochistă împlinită care nu are nimic de pierdut. Şi nici de câştigat.
Am fugit toata viaţa mea de tine şi tu toata viaţa m-ai prins. M-ai prins de inimă şi suflet şi m-ai strâns atât de tare încât mi s-a făcut rău de-atâta iubire.
Nu-mi doresc decât să te-arunc undeva în cutia cu regrete pe care nu reuşesc niciodată s-o închid. O deschid la nesfârşit, de parcă mi-e dor să mă bucur de tot ce am greşit. Adică de tine.

Bruneta