Eu nu cred..

..In dragoste ca-n filme. In genul ala de dragoste pe care o cauta bruneta mea. Nu cred, nu mai cred si basta! Nu cred ca exista cineva pe lumea asta, in afara de mama si tata, care sa ma iubeasca neconditionat si mai mult ca pe sine. Nici cand o sa mi se puna inelul de logodna pe deget si o sa mi se inghenuncheze in fata nu o sa cred in dragoste arzatoarea.

Am avut trista asta revelatie azi in trafic, in timp ce ma uitam pe vitrina ( da, era vtrina, nu geam) unui cabinet stomatologic cum o tipa statea intinsa pe masa de taiere si doctorul o cauta in gura , iar eu ascultam elvis "can't help falling in love". Bai baiatule, am fost mintiti si indusi in eroare de imaginea asta comerciala a dragostei. Nu exista ce spun astia in cantece, nu o sa te suna nimeni niciodata sa-ti zica "I don't know much, but I know I love you", nu o sa te astepte in ploaie in fata casei, nu sa se intample nimic din toate astea.

Acum vad dragostea ca...intelegere, acceptare, respect si ceva pasiune sexuala. Dar cam atat. De unde sacrificii, de unde dorinta de-al face pe cel de langa tine fericit cu pretul prorpriului sacrifiu? Suntem animale pana la urma, avem instinctul supravieturii, iar cand o sa se scufunde Titanicul cu noi, o sa-i tragem un sut in gura iubitului nostru si o sa inotam disperati catre o bucata de lemn. Asta suntem, astea ne sunt instinctele. In rest...comoditate, teatru si ce-o mai fii, poate chiar un piculet de indragosteaa, dar atat.

Sunt dezamagita. Pe bune. Atatea jocuri, joculete si declaratii pentru o flacara de moment care oricum, mai incolo in viata, se stinge. Nu mai cred in dragoste, am ascultat prea multe melodii, vazut prea multe filme ,dar mi-a fost demonstrat contrariu in atatea cazuri din jurul meu.


Cu regrete, Blonda.